Treceți la conținutul principal

Heroes of the Storm - League of Legends-ul pentru oamenii mai batrani

De la o varsta incolo iti dai seama ca nu mai esti ceea ce ai fost in materie de reflexe, disponibilitate de a varsa ore intregi intr-un joc, sau doar nu mai ai cheful ca sa te certi cu toti copiii de 12 ani pe decizii strategice sau de viata.

Asa ca ce faci? Dota 2 nu poti sa joci ca parca e prea hardcore si simti ca iti pierzi timpul de pomana, League of Legends are o comunitate de toata jena care te va porcaii inainte sa apuci sa faci ceva in joc, asa ca iti ramane doar niste Heroes of the Storm pentru a iti satisface nevoia de un joc tip MOBA.



Imi place ca meciurile sunt scurte, daca in LOL abia incepea actiunea pe la 20 de minute, in asta in general se termina pe la 20-25. Ma bucura ca nu trebuie sa dau last hit-urile moartea pasiunii pentru ca experienta se acorda pe o anumita raza in jurul lucrului care a murit (minion, jungle, player).

Un alt lucru destept este experienta globala a echipei - toti faceti level up in acelasi timp, iar diferente nivel pot exista doar intre echipa ta si a adversarilor. Se pune mai mult accet pe npc-urile din jungla si pe obiective, si nu exista item-izare a personajelor.

nihasa#2121 este id-ul meu - in caz ca trebuie sa fim prieteni

Practic este un casual MOBA si aici e problema lui. De jucat imi place sa il joc, de uitat la el ca esport, nu. Ma rog, nici nu prea s-a dezvoltat ca esport pentru ca e lansat la liber de 26 de zile.

Dupa cum se vede si in imaginea de mai sus, am jucat ceva meciuri - 115 mai exact. Statistic vorbind, majoritatea au fost castigate, iar cele pierdute oricum au fost atat de rapide (~25 de minute) inca nu am simtit ca mi-am pierdut timpul.

Jocul sigur e de incarcat si sper ca Toma ciuleste putin urechile si il pune pe lista de Bloggers Lan Party mai ales ca este gratuit.

Ne vedem in joc.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…