Treceți la conținutul principal

Heroes of the Storm - League of Legends-ul pentru oamenii mai batrani

De la o varsta incolo iti dai seama ca nu mai esti ceea ce ai fost in materie de reflexe, disponibilitate de a varsa ore intregi intr-un joc, sau doar nu mai ai cheful ca sa te certi cu toti copiii de 12 ani pe decizii strategice sau de viata.

Asa ca ce faci? Dota 2 nu poti sa joci ca parca e prea hardcore si simti ca iti pierzi timpul de pomana, League of Legends are o comunitate de toata jena care te va porcaii inainte sa apuci sa faci ceva in joc, asa ca iti ramane doar niste Heroes of the Storm pentru a iti satisface nevoia de un joc tip MOBA.



Imi place ca meciurile sunt scurte, daca in LOL abia incepea actiunea pe la 20 de minute, in asta in general se termina pe la 20-25. Ma bucura ca nu trebuie sa dau last hit-urile moartea pasiunii pentru ca experienta se acorda pe o anumita raza in jurul lucrului care a murit (minion, jungle, player).

Un alt lucru destept este experienta globala a echipei - toti faceti level up in acelasi timp, iar diferente nivel pot exista doar intre echipa ta si a adversarilor. Se pune mai mult accet pe npc-urile din jungla si pe obiective, si nu exista item-izare a personajelor.

nihasa#2121 este id-ul meu - in caz ca trebuie sa fim prieteni

Practic este un casual MOBA si aici e problema lui. De jucat imi place sa il joc, de uitat la el ca esport, nu. Ma rog, nici nu prea s-a dezvoltat ca esport pentru ca e lansat la liber de 26 de zile.

Dupa cum se vede si in imaginea de mai sus, am jucat ceva meciuri - 115 mai exact. Statistic vorbind, majoritatea au fost castigate, iar cele pierdute oricum au fost atat de rapide (~25 de minute) inca nu am simtit ca mi-am pierdut timpul.

Jocul sigur e de incarcat si sper ca Toma ciuleste putin urechile si il pune pe lista de Bloggers Lan Party mai ales ca este gratuit.

Ne vedem in joc.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…