Treceți la conținutul principal

Heroes of the Storm - League of Legends-ul pentru oamenii mai batrani

De la o varsta incolo iti dai seama ca nu mai esti ceea ce ai fost in materie de reflexe, disponibilitate de a varsa ore intregi intr-un joc, sau doar nu mai ai cheful ca sa te certi cu toti copiii de 12 ani pe decizii strategice sau de viata.

Asa ca ce faci? Dota 2 nu poti sa joci ca parca e prea hardcore si simti ca iti pierzi timpul de pomana, League of Legends are o comunitate de toata jena care te va porcaii inainte sa apuci sa faci ceva in joc, asa ca iti ramane doar niste Heroes of the Storm pentru a iti satisface nevoia de un joc tip MOBA.



Imi place ca meciurile sunt scurte, daca in LOL abia incepea actiunea pe la 20 de minute, in asta in general se termina pe la 20-25. Ma bucura ca nu trebuie sa dau last hit-urile moartea pasiunii pentru ca experienta se acorda pe o anumita raza in jurul lucrului care a murit (minion, jungle, player).

Un alt lucru destept este experienta globala a echipei - toti faceti level up in acelasi timp, iar diferente nivel pot exista doar intre echipa ta si a adversarilor. Se pune mai mult accet pe npc-urile din jungla si pe obiective, si nu exista item-izare a personajelor.

nihasa#2121 este id-ul meu - in caz ca trebuie sa fim prieteni

Practic este un casual MOBA si aici e problema lui. De jucat imi place sa il joc, de uitat la el ca esport, nu. Ma rog, nici nu prea s-a dezvoltat ca esport pentru ca e lansat la liber de 26 de zile.

Dupa cum se vede si in imaginea de mai sus, am jucat ceva meciuri - 115 mai exact. Statistic vorbind, majoritatea au fost castigate, iar cele pierdute oricum au fost atat de rapide (~25 de minute) inca nu am simtit ca mi-am pierdut timpul.

Jocul sigur e de incarcat si sper ca Toma ciuleste putin urechile si il pune pe lista de Bloggers Lan Party mai ales ca este gratuit.

Ne vedem in joc.

Comentarii

Postări Populare

M-am uitat la toate* filmele siropoase de Crăciun de pe Netflix

Îndată ce a dat prima zăpadă am băgat primul cântecel de Crăciun pe YouTube. Apoi un playlist pe Spotify și niște filme de gen pe Netflix. Dacă despre primele două nu prea aș avea ce zice pentru că vin cu nivelul clasic de nostalgie, despre mini maratonul făcut pe Netflix aș așterne câteva rânduri pe blogul ăsta.

Brief-ul filmelor ales a fost unul destul de simplu. Să fie producții originale, să fie de anul ăsta și să fie de o siropoșenie exemplară ce ar putea să prindă doar la fete de vreo 25-iș de ani. Așa am exclus orice animație sau film clasic despre Crăciun care nu se concentrează exclusiv pe o ea care se îndrăgostește de el ca apoi să se întâmple ceva și ea să fie supărată pe el ca apoi se regăsească fix înainte de final.

A Christmas Prince - Știu că e de anul trecut, nu l-am revăzut anul ăsta, dar momentan rămâne cel mai decent film de gen de văzut la modul serios, non-ironic și non-la-mișto. Am înțeles că au filmat partea a 2-a și urmează să îl difuzeze cândva în următoarele …

Și tu câtă fericire ai pierdut când ți-ai mărit numărul de followers de 25 ori pe Instagram?

Cred că toți cei care se vor uita la video-ul ăsta se vor împărți imediat în două categorii. Prima a celor care vor trade rapid concluzia că social media și faima nu aduc fericirea, a doua a celor care vor spune că e de fapt o maturizare oarecum de așteptat la vârsta respectivă. Cred că este evident după titlu în ce categorie fac parte.

Dacă e să mă iau după Internet, fata respectivă este ceva produs al industriei de fabricat vedete din nimic. Tot ce este posibil pentru că până azi n-am auzit de ea și e improbabil să mă apuc acum să îi urmăresc cariera muzicală. Cu toate astea, ideea video-ului de mai sus mi se pare foarte tare și Vanity Fair iar a dovedit că știe extrem de bine cu ce se mănâncă socialul ăsta pe pâine.

Și ca să mă întorc la acest video, spuneți-mi voi că nu este undeva în top 5 cele mai triste pe care le-ați văzut în istoria recentă. Cum într-un an de zile zâmbetul și optimismul sunt înlocuite de stres și singurătate.

Hashtag atât de trist.

Să dăm cu sad reaction și …

Cum mă împac cu Google Home după 3 săptămâni de la achiziție

Răspunsul super scurt este că mă împac destul de bine.

A fost genul ăla de achiziție pe care nu mi-am dorit-o neapărat, dar acum o lună am prins o ofertă bună la doar 560 de lei sau ceva de genul ăsta pe emag și am zis why not? Chiar și pentru un moft, reducerea de la 720 cât e acum era una semnificativă.

Prima bilă neagră a venit când am vrut să îl bag în priză că am descoperit că e versiunea de UK/US, iar eu nu aveam adaptor de priză. Am la metrou o gheretă cu tot felul de electronice și am rezolvat rapid problema cu 10 lei, dar rezultatul este unul total inestetic pentru cineva care dă mai mult de doi bani de estetică.

Setarea inițială a fost putin problematică pentru că nu reușeam sub nicio formă să setez multi-user voice matching-ul, dar până la urmă soluția s-a dovedit a fi destul de simplă, chit ca am pierdut vreo 2 ore să o găsesc: trebuia să reseteze voice recognition-ul din Google Assistant-ul de pe telefon. Poate ajută pe cineva pe viitor informația asta.

După ce l-am seta…