Treceți la conținutul principal

O intrebare pentru HR: Cand trece prea mult timp pentru a mai contacta pe cineva?

Intreb din curiozitate pentru un prieten care tocmai ce a primit o invitatie la un interviu pentru un loc de munca unde a aplicat acum aproape 200 de zile. Exact 6 luni si vreo doua-trei saptamani au trecut de cand si-a trimis CV-ul regulamentar pe email. 28 de saptamani in care nu a auzit niciun chit de la firma respectiva, dar brusc a fost chemat direct la un interviu in data X la ora Y in locul Z.

Eu ma gandesc ca dupa 6 luni, primul lucru pe care l-as intreba pe omul respectiv ar fi de sanatate. Daca vrea sa mai plece, daca si-a gasit altceva, daca a murit de foame intre timp - trivialitati din astea care totusi sa arate ca imi dau seama ca a trecut ceva timp.



Cat timp? Timp suficient sa avem un nou presedinte, un prin ministru la DNA, un scandal monstruos care misuna prin FIFA, sa legalizam casatoriile gay in Irlanda, sa se intample un cutremur devastator in Nepal, sa eradicam rubeola de pe continentele Americane, sa avem pentru prima oara o proba in orbita unei planete pitice, ca Lituania sa treaca la euro si nu in ultimul rand - ca relatia dintre Cuba si SUA sa devina una neutra dupa 50 de ani de embargo-uri. 

Asa ca, daca sase luni nu reprezinta prea mult, revin la intrebarea din titlu: Cand trece prea mult timp pentru a contacta pe cineva pentru un job la care si-a trimis CV-ul?

Comentarii

  1. Niciodata nu trece prea mult timp. In momentul ala nu aveau nevoie de el,acum au. Poate ca modalitatea de reconectare nu a fost cea potrivita dar ...e o tranzactie comerciala la baza : atunci nu aveau nevoie de el sau nu si.l permiteau,acum s.a schimbat situatia.


    Ti.ar fi rusine sa suni din nou la un apartament de vanzare la 6 luni dupa ce ai vorbit cu proprietarul?

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu ma gandesc ca mule lucruri se pot schimba in 6 luni. Mai ales cand vine vorba de job-uri. Chiar si de apartamente cu preturi rezonabile as zice.

    RăspundețiȘtergere
  3. Pe mine m-au sunat peste exact 1 an si cateva zile sa ma cheme la interviu. Firma foarte mare.

    RăspundețiȘtergere
  4. Buna ziia,ne.am vazut acum 6 luni. Atunci nu v.ati potrivit cu ceea ce cautam. Acum da. Mai sunteti intersat ?

    Nu.

    Multumesc pentru timp. La revedere.

    2minute. Next.

    Ce atata tragedie?

    RăspundețiȘtergere
  5. @Vlad - Nu asa au stat lucrurile. Au anuntat postul acum 6 luni, atunci s-a trimis CV-ul si abia recent a venit invitatia la primul interviu.

    RăspundețiȘtergere
  6. Si inteleg ca amicul tau e ofensat sau mirat?Eu am sunat o fata la 10 ani de la terminarea liceului. Ocazie cu care mi-am adus aminte de ce nu-mi placea in liceu :))
    Presupun ca e programator, astia sunt de obicei mai sensibili la altfel de chestii si le iau personal.


    Zilnic sun vreo 10 oameni care mi-au spus NU la un momen tdat, nu mi-au raspuns la mailuri, etc. Si asta pentru ca eu nu am fost indeajuns de important, sexy sau interesant cand am vorbit ultima data. Banii sunt la ei.




    Sa se impace cu ideea ca acum 6 luni au fost altii mai potriviti ca el(poate aia cautau node.js si el nu stia sau poate era prea scump sau prea calificat - deca asta il face sa se simta mai bine) si sa se hotarasca daca vrea banii(daca e avantajos financiar sau carieristic) sau sa aiba ce sa povesteasca la bere tovarasilor.


    Bottom line : eu m-as duce la interviu daca se potriveste cu ce vreau (bani, cariera, pozitie, etc)

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu cred ca intelegi unde vreau sa bat. E ca la un date. Tu te anunti disponibila si eu imi manifest intentia. Nici nu apucam sa ne vedem, sau sa ne spunem ceva in afara de acel prim flirt pe email. Sase luni mai tarziu tu ma anunti ca avem nunta pe data X la ora Y. Nimic anormal nu?

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…