Treceți la conținutul principal

O intrebare pentru HR: Cand trece prea mult timp pentru a mai contacta pe cineva?

Intreb din curiozitate pentru un prieten care tocmai ce a primit o invitatie la un interviu pentru un loc de munca unde a aplicat acum aproape 200 de zile. Exact 6 luni si vreo doua-trei saptamani au trecut de cand si-a trimis CV-ul regulamentar pe email. 28 de saptamani in care nu a auzit niciun chit de la firma respectiva, dar brusc a fost chemat direct la un interviu in data X la ora Y in locul Z.

Eu ma gandesc ca dupa 6 luni, primul lucru pe care l-as intreba pe omul respectiv ar fi de sanatate. Daca vrea sa mai plece, daca si-a gasit altceva, daca a murit de foame intre timp - trivialitati din astea care totusi sa arate ca imi dau seama ca a trecut ceva timp.



Cat timp? Timp suficient sa avem un nou presedinte, un prin ministru la DNA, un scandal monstruos care misuna prin FIFA, sa legalizam casatoriile gay in Irlanda, sa se intample un cutremur devastator in Nepal, sa eradicam rubeola de pe continentele Americane, sa avem pentru prima oara o proba in orbita unei planete pitice, ca Lituania sa treaca la euro si nu in ultimul rand - ca relatia dintre Cuba si SUA sa devina una neutra dupa 50 de ani de embargo-uri. 

Asa ca, daca sase luni nu reprezinta prea mult, revin la intrebarea din titlu: Cand trece prea mult timp pentru a contacta pe cineva pentru un job la care si-a trimis CV-ul?

Comentarii

  1. Niciodata nu trece prea mult timp. In momentul ala nu aveau nevoie de el,acum au. Poate ca modalitatea de reconectare nu a fost cea potrivita dar ...e o tranzactie comerciala la baza : atunci nu aveau nevoie de el sau nu si.l permiteau,acum s.a schimbat situatia.


    Ti.ar fi rusine sa suni din nou la un apartament de vanzare la 6 luni dupa ce ai vorbit cu proprietarul?

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu ma gandesc ca mule lucruri se pot schimba in 6 luni. Mai ales cand vine vorba de job-uri. Chiar si de apartamente cu preturi rezonabile as zice.

    RăspundețiȘtergere
  3. Pe mine m-au sunat peste exact 1 an si cateva zile sa ma cheme la interviu. Firma foarte mare.

    RăspundețiȘtergere
  4. Buna ziia,ne.am vazut acum 6 luni. Atunci nu v.ati potrivit cu ceea ce cautam. Acum da. Mai sunteti intersat ?

    Nu.

    Multumesc pentru timp. La revedere.

    2minute. Next.

    Ce atata tragedie?

    RăspundețiȘtergere
  5. @Vlad - Nu asa au stat lucrurile. Au anuntat postul acum 6 luni, atunci s-a trimis CV-ul si abia recent a venit invitatia la primul interviu.

    RăspundețiȘtergere
  6. Si inteleg ca amicul tau e ofensat sau mirat?Eu am sunat o fata la 10 ani de la terminarea liceului. Ocazie cu care mi-am adus aminte de ce nu-mi placea in liceu :))
    Presupun ca e programator, astia sunt de obicei mai sensibili la altfel de chestii si le iau personal.


    Zilnic sun vreo 10 oameni care mi-au spus NU la un momen tdat, nu mi-au raspuns la mailuri, etc. Si asta pentru ca eu nu am fost indeajuns de important, sexy sau interesant cand am vorbit ultima data. Banii sunt la ei.




    Sa se impace cu ideea ca acum 6 luni au fost altii mai potriviti ca el(poate aia cautau node.js si el nu stia sau poate era prea scump sau prea calificat - deca asta il face sa se simta mai bine) si sa se hotarasca daca vrea banii(daca e avantajos financiar sau carieristic) sau sa aiba ce sa povesteasca la bere tovarasilor.


    Bottom line : eu m-as duce la interviu daca se potriveste cu ce vreau (bani, cariera, pozitie, etc)

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu cred ca intelegi unde vreau sa bat. E ca la un date. Tu te anunti disponibila si eu imi manifest intentia. Nici nu apucam sa ne vedem, sau sa ne spunem ceva in afara de acel prim flirt pe email. Sase luni mai tarziu tu ma anunti ca avem nunta pe data X la ora Y. Nimic anormal nu?

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…