Treceți la conținutul principal

O intrebare pentru HR: Cand trece prea mult timp pentru a mai contacta pe cineva?

Intreb din curiozitate pentru un prieten care tocmai ce a primit o invitatie la un interviu pentru un loc de munca unde a aplicat acum aproape 200 de zile. Exact 6 luni si vreo doua-trei saptamani au trecut de cand si-a trimis CV-ul regulamentar pe email. 28 de saptamani in care nu a auzit niciun chit de la firma respectiva, dar brusc a fost chemat direct la un interviu in data X la ora Y in locul Z.

Eu ma gandesc ca dupa 6 luni, primul lucru pe care l-as intreba pe omul respectiv ar fi de sanatate. Daca vrea sa mai plece, daca si-a gasit altceva, daca a murit de foame intre timp - trivialitati din astea care totusi sa arate ca imi dau seama ca a trecut ceva timp.



Cat timp? Timp suficient sa avem un nou presedinte, un prin ministru la DNA, un scandal monstruos care misuna prin FIFA, sa legalizam casatoriile gay in Irlanda, sa se intample un cutremur devastator in Nepal, sa eradicam rubeola de pe continentele Americane, sa avem pentru prima oara o proba in orbita unei planete pitice, ca Lituania sa treaca la euro si nu in ultimul rand - ca relatia dintre Cuba si SUA sa devina una neutra dupa 50 de ani de embargo-uri. 

Asa ca, daca sase luni nu reprezinta prea mult, revin la intrebarea din titlu: Cand trece prea mult timp pentru a contacta pe cineva pentru un job la care si-a trimis CV-ul?

Comentarii

  1. Niciodata nu trece prea mult timp. In momentul ala nu aveau nevoie de el,acum au. Poate ca modalitatea de reconectare nu a fost cea potrivita dar ...e o tranzactie comerciala la baza : atunci nu aveau nevoie de el sau nu si.l permiteau,acum s.a schimbat situatia.


    Ti.ar fi rusine sa suni din nou la un apartament de vanzare la 6 luni dupa ce ai vorbit cu proprietarul?

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu ma gandesc ca mule lucruri se pot schimba in 6 luni. Mai ales cand vine vorba de job-uri. Chiar si de apartamente cu preturi rezonabile as zice.

    RăspundețiȘtergere
  3. Pe mine m-au sunat peste exact 1 an si cateva zile sa ma cheme la interviu. Firma foarte mare.

    RăspundețiȘtergere
  4. Buna ziia,ne.am vazut acum 6 luni. Atunci nu v.ati potrivit cu ceea ce cautam. Acum da. Mai sunteti intersat ?

    Nu.

    Multumesc pentru timp. La revedere.

    2minute. Next.

    Ce atata tragedie?

    RăspundețiȘtergere
  5. @Vlad - Nu asa au stat lucrurile. Au anuntat postul acum 6 luni, atunci s-a trimis CV-ul si abia recent a venit invitatia la primul interviu.

    RăspundețiȘtergere
  6. Si inteleg ca amicul tau e ofensat sau mirat?Eu am sunat o fata la 10 ani de la terminarea liceului. Ocazie cu care mi-am adus aminte de ce nu-mi placea in liceu :))
    Presupun ca e programator, astia sunt de obicei mai sensibili la altfel de chestii si le iau personal.


    Zilnic sun vreo 10 oameni care mi-au spus NU la un momen tdat, nu mi-au raspuns la mailuri, etc. Si asta pentru ca eu nu am fost indeajuns de important, sexy sau interesant cand am vorbit ultima data. Banii sunt la ei.




    Sa se impace cu ideea ca acum 6 luni au fost altii mai potriviti ca el(poate aia cautau node.js si el nu stia sau poate era prea scump sau prea calificat - deca asta il face sa se simta mai bine) si sa se hotarasca daca vrea banii(daca e avantajos financiar sau carieristic) sau sa aiba ce sa povesteasca la bere tovarasilor.


    Bottom line : eu m-as duce la interviu daca se potriveste cu ce vreau (bani, cariera, pozitie, etc)

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu cred ca intelegi unde vreau sa bat. E ca la un date. Tu te anunti disponibila si eu imi manifest intentia. Nici nu apucam sa ne vedem, sau sa ne spunem ceva in afara de acel prim flirt pe email. Sase luni mai tarziu tu ma anunti ca avem nunta pe data X la ora Y. Nimic anormal nu?

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Populare pe blog în ultima săptămână

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

YouTube: gătește ca bunica ta sau învață niște șmecherie

O știți pe Li Ziqi?

Eu abia săptămâna trecută am descoperit-o. Eram la o bere și cred că am zis că în 2020 vreau să îmi petrec sărbătorile de iarnă într-un sat din Maramureș-Bucovina, iar de acolo discuția a plecat în zona cum se trăia și gătea acum sute e ani. Și dacă nu sunt prea optimist, chiar acum 5-10-15 ani în unele zone din țară.

Li Ziqi este o gagică din China care s-a mutat înapoi la țară pentru a avea grijă de bunică după ce i-a murit bunicul. Țara asta a ei este o zonă semi-izolată din regiunea Sichuan care adăpostește cea mai mare rezervație de panda gigantici. Iar ideea din spatele video-urilor era să le arate tinerilor cum și de unde vine mâncarea tradițională chinezească.


Marțea trecută am văzut pentru prima oară video-ul de mai sus, iar sâmbătă am făcut maraton de nostalgie cu bere, pulled pork și niște crănțănele. Având în vedere că fructele și legumele sunt aproape identice cu ce avem și noi, iar tehnica folosită îmi aduce aminte de ceea ce vedeam pe la bunici în va…

Hocus pocus ignorantus

Din ce în ce mai des mi se întâmplă să deschid socialul personal, să dau vreo două trei scrolluri, să înghit în sec și să îl închid. Aceleași 5 întrebări fără răspuns îmi vin în minte și prefer să nu mă bag în dileme existențiale dacă nu este neapărat necesar.

Așa că mai bine îmi pierd timpul liber în alt mod, adică cu jocuri pe calculator. Măcar acolo lucrurile sunt destul de liniare și fiecare "victorie" sau "înfrângere" e cumva meritată și ușor de atribuit. Am pus în ghilimele pentru că majoritatea jocurilor mele sunt de tip sandbox așa că nu am niște obiective clar definite de la început.

Pentru curioși și pentru posteritate, acestea sunt cele 5 dileme care se mulează aproape perfect pe 90% din ceea ce văd pe social. Și desigur că persoanele de față se exclud, #evident.

Dumnezeule, cât timp liber ai la dispoziție să te cerți pe prostia asta?E ceva în neregulă cu mine că nu mă interesează să fiu purtătorul dreptății și moralității absolute pe Internet?Dar nimeni …