Treceți la conținutul principal

O intrebare pentru HR: Cand trece prea mult timp pentru a mai contacta pe cineva?

Intreb din curiozitate pentru un prieten care tocmai ce a primit o invitatie la un interviu pentru un loc de munca unde a aplicat acum aproape 200 de zile. Exact 6 luni si vreo doua-trei saptamani au trecut de cand si-a trimis CV-ul regulamentar pe email. 28 de saptamani in care nu a auzit niciun chit de la firma respectiva, dar brusc a fost chemat direct la un interviu in data X la ora Y in locul Z.

Eu ma gandesc ca dupa 6 luni, primul lucru pe care l-as intreba pe omul respectiv ar fi de sanatate. Daca vrea sa mai plece, daca si-a gasit altceva, daca a murit de foame intre timp - trivialitati din astea care totusi sa arate ca imi dau seama ca a trecut ceva timp.



Cat timp? Timp suficient sa avem un nou presedinte, un prin ministru la DNA, un scandal monstruos care misuna prin FIFA, sa legalizam casatoriile gay in Irlanda, sa se intample un cutremur devastator in Nepal, sa eradicam rubeola de pe continentele Americane, sa avem pentru prima oara o proba in orbita unei planete pitice, ca Lituania sa treaca la euro si nu in ultimul rand - ca relatia dintre Cuba si SUA sa devina una neutra dupa 50 de ani de embargo-uri. 

Asa ca, daca sase luni nu reprezinta prea mult, revin la intrebarea din titlu: Cand trece prea mult timp pentru a contacta pe cineva pentru un job la care si-a trimis CV-ul?

Comentarii

  1. Niciodata nu trece prea mult timp. In momentul ala nu aveau nevoie de el,acum au. Poate ca modalitatea de reconectare nu a fost cea potrivita dar ...e o tranzactie comerciala la baza : atunci nu aveau nevoie de el sau nu si.l permiteau,acum s.a schimbat situatia.


    Ti.ar fi rusine sa suni din nou la un apartament de vanzare la 6 luni dupa ce ai vorbit cu proprietarul?

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu ma gandesc ca mule lucruri se pot schimba in 6 luni. Mai ales cand vine vorba de job-uri. Chiar si de apartamente cu preturi rezonabile as zice.

    RăspundețiȘtergere
  3. Pe mine m-au sunat peste exact 1 an si cateva zile sa ma cheme la interviu. Firma foarte mare.

    RăspundețiȘtergere
  4. Buna ziia,ne.am vazut acum 6 luni. Atunci nu v.ati potrivit cu ceea ce cautam. Acum da. Mai sunteti intersat ?

    Nu.

    Multumesc pentru timp. La revedere.

    2minute. Next.

    Ce atata tragedie?

    RăspundețiȘtergere
  5. @Vlad - Nu asa au stat lucrurile. Au anuntat postul acum 6 luni, atunci s-a trimis CV-ul si abia recent a venit invitatia la primul interviu.

    RăspundețiȘtergere
  6. Si inteleg ca amicul tau e ofensat sau mirat?Eu am sunat o fata la 10 ani de la terminarea liceului. Ocazie cu care mi-am adus aminte de ce nu-mi placea in liceu :))
    Presupun ca e programator, astia sunt de obicei mai sensibili la altfel de chestii si le iau personal.


    Zilnic sun vreo 10 oameni care mi-au spus NU la un momen tdat, nu mi-au raspuns la mailuri, etc. Si asta pentru ca eu nu am fost indeajuns de important, sexy sau interesant cand am vorbit ultima data. Banii sunt la ei.




    Sa se impace cu ideea ca acum 6 luni au fost altii mai potriviti ca el(poate aia cautau node.js si el nu stia sau poate era prea scump sau prea calificat - deca asta il face sa se simta mai bine) si sa se hotarasca daca vrea banii(daca e avantajos financiar sau carieristic) sau sa aiba ce sa povesteasca la bere tovarasilor.


    Bottom line : eu m-as duce la interviu daca se potriveste cu ce vreau (bani, cariera, pozitie, etc)

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu cred ca intelegi unde vreau sa bat. E ca la un date. Tu te anunti disponibila si eu imi manifest intentia. Nici nu apucam sa ne vedem, sau sa ne spunem ceva in afara de acel prim flirt pe email. Sase luni mai tarziu tu ma anunti ca avem nunta pe data X la ora Y. Nimic anormal nu?

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Toate glumele alea despre millennials sunt adevărate

Din când în când mai apare câte un articol care ne pune în cârcă tot ce nu merge bine în lumea asta. Ba e vina noastră că nu vrem să cumpărăm case și preferăm să stăm în chirie. Ba că nu putem să ne convingem părinții să nu mai voteze ce votează pentru că nu avem respectul lor. Ba că nu avem acest respect că suntem generația care pleacă cel mai târziu d'acasă. Ba că nu avem șapcă și tot felul de bazaconii de gen.

Până aseară îmi spuneam bătrânii ăștia au luat-o razna și trebuie neapărat să găsească un țap ispășitor pentru consecvența cu care tot fac alegeri neinspirate, dar aseară mi-am dat seama că tot ce se spune e adevărat. Suntem o generație slabă.

Mă uitam aseară un reality show destul de tristuț față de ce oferă ProTv-ul în general, Ferma Vedetelor pe numele lui, unde două bucăți de millennials și-au luat bătaie de la doi aproape-pensionari rablagiți în două probe de îndemânare.

Două tipe în putere n-au fost în stare să bată o Rona Hartner operată la menisc în urmă cu două …

Am păcătuit pe Instagram, am dat în patima hashtag-urilor

Cam prin perioada când mă zbăteam să trec de 1000 de urmăritori pe Instagram, mi-a venit ideea asta creață de a vedea dacă abuzul de hash tag-uri are vreun efect long term asupra contului meu. Așa că m-am pus pe studiat problema și am răsfoit vreo două duzini de hashtag-uri pentru a vedea care e situația din teritoriu.

Stăteam bine de tot. Pozele erau o țâră mai artistice ca majoritatea celor prezente pe hash tag-uri, textele scrise nițel mai bine, viața cam tot p-acolo de spectaculoasă - mi-am zis că nu am cu să eșuez chit că nu puteam să pun un selfie-decolteu din când în când. Măcar asta să fie problema de plafonare când ajung la suta de mii de fani.

M-am pus pe treabă și am downloadat o aplicație de generat hash tag-uri și am început să fac combinații de n luate câte m ori de fiecare dată când mai urcam câte ceva pe Instagram. Și am ținut-o așa vreo 2-3 luni până când a venit momentul să trag linie și să văd recolta la hectar.

Pozele duduiau de like-uri primite de la tot felul de…

Gânduri despre Netflix la început de 2018

Dacă acum 2 ani îmi anulam abonamentul la Netflix pe motiv că în decurs de o lună îl deschisesem doar o dată, acum lucrurile stau total diferit. Nu cred că există seară în care să nu deschid Netflix-ul pentru un episod-două. Asta dacă mai am loc de bătrâni.

Ce?

Să explic.

Prin vacanța de iarnă am dat contul meu părinților unor prieteni  în ideea că poate se plictisesc de Singur Acasă 14 și Die Hard 8. Contul meu era unul standard de 2 ecrane în același timp și cum tot timpul mă uitam doar pe televizor, am zis că nu e problemă să ne suprapunem unii peste alții.

În esență cât Netflix pot să consume niște oameni ieșiți la pensie?

Răspunsul este extrem de mult.

Să zicem că în mai puțin de 48 de ore cineva a isprăvit aproape 3 sezoane full de Narcos, ca apoi în următoarele 2-3 săptămâni să vadă complet: Designated Survivor, Punisher, Frontier, Shooter, Marco Polo și Godless. Ceilalți pensionari au băgat maratoane de Grand Hotel - un serial cu doar 66 de episoade de câte 45 de minute, Moro…