Treceți la conținutul principal

Saorma, sampanie si street food

Nu realizezi ca esti upper middle class decat in momentul in care ai o seara cu sampanie si saorma. Petrecaratii din Centrul Vechi si cluburile de semi fite imi vor da dreptate, iar provincia nu o sa inteleaga aceasta aroganta pentru ca le lipseste intreaga miscare saorma la ceas tarziu de seara.

Norocul face sa locuiesc foarte aproape de punctul de maxima inclesteare intre saormele ultra-customizabile si dil-urile mega sociale, aceasta proximitate permitandu-mi sa observ frumusetile acestui razboi.

Nu de putine ori am participat si eu activ, cand sub conducerea locotenentului Dristor K, cand sub atenta obladuire a capitanului Calif. Fiind un fel de mercenar, nu pot decat sa ma bucur de intrarea in joc a unui nou jucator.


#divanexpress - pe Strada Franceza  (capatul dinspre bariera)

Cochet aranjat si cu combinatii indraznete (trufe negre, miere picanta si muguri de pin), kebap butik-ul Divan Express (website) vine sa finalizeze acest triunghi culinar de foc din inima Centrului Vechi: saorma-dil-kebap.

Trebuie sa recunosc ca i-am calcat pragul inainte de lansarea oficiala de saptamana trecuta, si am fost impresionat de modul de ambalare - niciodata nu am punctat prea bine in eleganta consumarii. Nici cu gustul nu sta rau, fiind o experienta total diferita de ce am incercat de la vecinii de peste drum.

Ce nu prea mi-a convenit mie a fost ca varianta aleasa era doar putin calduta cand am ajuns acasa (drum de 10 minute pe jos), eu fiind un om care apreciaza in plus niste fast food fierbinte. Nu vreau sa par necunoscator, ca poate asa era reteta, dar mi-am propus sa reeditez experienta cat de curand (poate chiar azi).

PS. Da, merge si prosecco in loc de sampanie.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ce faci când hipsterul pe care l-ai crescut te mușcă de mână?

Încă nu mi-am acceptat condiția de hipster pentru că eu nu mănânc mici ironic la bomba din cartier, dar trebuie să recunosc că mă bucur când văd din când în când hipsteri revoltați pe prea mult hipsterism. Ca în conversația de mai sus pe Facebook unde o persoană s-a plâns de politica celor de la cafeneaua/coffee shop-ul Bloom de a interzice clienților utilizarea laptopurilor în timpul weekendului.

La nivelul ăsta de hipsterism s-a ajuns: laptop = muncă, muncești prea mult așa că în weekend e bine să lași munca deoparte și pentru că sunt cool and everything else îți vor impune asta. În plus, să nu uităm ca de fapt este un lucru pe care îl fac pentru a completa experiența de a savura cafeaua.

Povestea celor de la Bloom sună bine, doar că este vorba de experiența lor de a bea o cafea. Nu experiența mea sau a celorlalți. Oricum nici nu contează. Este prăvălia lor și pot să facă aproape tot ce își doresc într-o marjă destul de largă. La fel cum persoana de mai sus este liberă să nu mai ca…

Era un om simplu, nu știa să îți desființeze achiziția Vector Watch în 5 minute....

Îmi imaginez că asta o să fie scris pe piatra mea de mormânt și n-am cum să schimb acest fapt. Am ajuns la concluzia asta în weekend în timp ce mă îndopam cu fasole bătută mânjită cu niște ardei copt și ceapă. Ăla a fost momentul când am realizat că orice aș face, nu voi face parte din elita țării ăsteia - vecina de la masa alăturată m-a convins de acest lucru.

Eu, om simplu, am venit la terasă să bag bere ieftină la halbă și ceva în ghiozdan că era fomiță, ea a venit la date-ul ei să vorbească despre cât de nepregătiți sunt pe LinkedIn oamenii de HR ce o abordează, achiziția Vector Watch de către Fitbit pe bani puțini pentru că se știa că n-are viitor, atacurile cibernetice recente și, desigur, o analiză a posibilităților de extindere a campusurilor universitare Oxford și Cambridge. Toate astea în decurs de nicio oră și doar din gura ei.

Îmi este și rușine să zic despre ce vorbeam noi la masa noastră în acea zi toridă de duminică la o bere pe terasă.  N-ai cu cine. Și m-am simțit at…

Trigger words la Poșta Română

Pentru că tot m-am întors de 10 minute de la un oficiu poștal unde în teorie trebuia să ridic niște tricouri venite de pe threadless.com, lucru care nu s-a întâmplat dintr-un motiv care îmi e străin, am zis să fac un scurt ghid despre ce cuvinte ar trebui evitate atunci când vorbești la ghișeu.

Primul a fost curier. E posibil ca toată lumea să râdă de mine că nu știam acest trigger word de bază, dar în simplitatea mea, numesc curieri toți cei care vor să îmi livreze ceva. Eu o țineam pe a mea că m-a sunat curierul Poștei Române să îmi livreze ceva vineri, ea tot îmi spunea că Poșta Română nu are curieri și poate altcineva a încercat să îmi livreze ceva.

Ba că e agentul poștal, ba că e nu mai știu ce poștal, dar cu siguranță nu e curier. Bine. Fie ca voi. Am continuat să îi zic reprezentantul Poștei, dar nici așa n-am avut succes. Dacă nu știu titulatura lui exactă, n-au cum să își dea seama cine și ce a vrut să îmi livreze. Mai că îmi venea să zic ca Despot Tricouri în...

Al doilea c…