Treceți la conținutul principal

Saorma, sampanie si street food

Nu realizezi ca esti upper middle class decat in momentul in care ai o seara cu sampanie si saorma. Petrecaratii din Centrul Vechi si cluburile de semi fite imi vor da dreptate, iar provincia nu o sa inteleaga aceasta aroganta pentru ca le lipseste intreaga miscare saorma la ceas tarziu de seara.

Norocul face sa locuiesc foarte aproape de punctul de maxima inclesteare intre saormele ultra-customizabile si dil-urile mega sociale, aceasta proximitate permitandu-mi sa observ frumusetile acestui razboi.

Nu de putine ori am participat si eu activ, cand sub conducerea locotenentului Dristor K, cand sub atenta obladuire a capitanului Calif. Fiind un fel de mercenar, nu pot decat sa ma bucur de intrarea in joc a unui nou jucator.


#divanexpress - pe Strada Franceza  (capatul dinspre bariera)

Cochet aranjat si cu combinatii indraznete (trufe negre, miere picanta si muguri de pin), kebap butik-ul Divan Express (website) vine sa finalizeze acest triunghi culinar de foc din inima Centrului Vechi: saorma-dil-kebap.

Trebuie sa recunosc ca i-am calcat pragul inainte de lansarea oficiala de saptamana trecuta, si am fost impresionat de modul de ambalare - niciodata nu am punctat prea bine in eleganta consumarii. Nici cu gustul nu sta rau, fiind o experienta total diferita de ce am incercat de la vecinii de peste drum.

Ce nu prea mi-a convenit mie a fost ca varianta aleasa era doar putin calduta cand am ajuns acasa (drum de 10 minute pe jos), eu fiind un om care apreciaza in plus niste fast food fierbinte. Nu vreau sa par necunoscator, ca poate asa era reteta, dar mi-am propus sa reeditez experienta cat de curand (poate chiar azi).

PS. Da, merge si prosecco in loc de sampanie.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…