Treceți la conținutul principal

De la gătit în compania berii până la gătit cu bere

cu biberonu' în bucătărie

Un lucru care nu prea se știe pe blog este că mie îmi cam place să gătesc. E relaxant, este distractiv și e genul ala de hobby care îți ține și de foame. Practic ești câștigat cam orice s-ar întâmpla: dacă o arzi tragi niște învățăminte și micro dietă, de îți iese bine ai stomacul plin și like-uri grămadă. #winwin

Eh, în toată ecuația asta, la mine în general se strecoară și o bere două pentru că este important să te hidratezi în toată căldura aia din bucătărie. Rar de tot se mai strecura și in preparate, dar neprimind un brief à la carte, berea era prezentă la mine pe blat doar pentru aspectul recreațional.

Joia trecută, la invitația celor de la Timișoreana și în compania lui Marius Tudosiei de la Băcănia Veche, am învățat că poți să asortezi berea unui mușchiuleț de porc, să stingi niște creveți cu ea sau să faci o reducție pentru tort. Poate suna pompos, dar nu este ceva extraordinar odată ce realizezi că poți să ai acces la niște arome interesante dacă stropești sau odihnești carnea în bere.

Mușchiuleț de porc umplut cu sos de bere

Să luăm de exemplu rețeta de mai sus: poate părea complicată, dar pot sa o explic într-o singură suflare! Pe locuri, fiți gata, start!

Prăjește un pic migdalele crude și pune-le fierbinți în gemul de fructe de pădure, adaugă mirodenii, cu amestecul rezultat umple mușchiuleții, rumenește-i în tigaie și apoi îi pui la cuptor în compania berii și a mirodeniilor timp de o oră și jumătate la 180 de grade.

Extrem de simplu și suficient de rafinat încât să își găsească loc pe masa de sărbători. În plus, ai o scuză sa ai tot timpul o sticla de bere lângă tine - nu văd cum cineva s-ar plânge vreodată de asta.

Alt moment de maximă savoare au fost creveții flambați in bere, dar aici mai bine vă directez către Vlad Petreanu că în partea lui de bucătărie s-a întâmplat magia asta. Eu doar i-am apreciat în compania unei beri, după ce m-am văzut cu porcul în cuptor.

A fost o seară plăcuta care a demonstrat ca cel mai important lucru pe care trebuie îl aduci în bucătărie este o persoană dragă. Restul sunt opționale!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…