Treceți la conținutul principal

De la gătit în compania berii până la gătit cu bere

cu biberonu' în bucătărie

Un lucru care nu prea se știe pe blog este că mie îmi cam place să gătesc. E relaxant, este distractiv și e genul ala de hobby care îți ține și de foame. Practic ești câștigat cam orice s-ar întâmpla: dacă o arzi tragi niște învățăminte și micro dietă, de îți iese bine ai stomacul plin și like-uri grămadă. #winwin

Eh, în toată ecuația asta, la mine în general se strecoară și o bere două pentru că este important să te hidratezi în toată căldura aia din bucătărie. Rar de tot se mai strecura și in preparate, dar neprimind un brief à la carte, berea era prezentă la mine pe blat doar pentru aspectul recreațional.

Joia trecută, la invitația celor de la Timișoreana și în compania lui Marius Tudosiei de la Băcănia Veche, am învățat că poți să asortezi berea unui mușchiuleț de porc, să stingi niște creveți cu ea sau să faci o reducție pentru tort. Poate suna pompos, dar nu este ceva extraordinar odată ce realizezi că poți să ai acces la niște arome interesante dacă stropești sau odihnești carnea în bere.

Mușchiuleț de porc umplut cu sos de bere

Să luăm de exemplu rețeta de mai sus: poate părea complicată, dar pot sa o explic într-o singură suflare! Pe locuri, fiți gata, start!

Prăjește un pic migdalele crude și pune-le fierbinți în gemul de fructe de pădure, adaugă mirodenii, cu amestecul rezultat umple mușchiuleții, rumenește-i în tigaie și apoi îi pui la cuptor în compania berii și a mirodeniilor timp de o oră și jumătate la 180 de grade.

Extrem de simplu și suficient de rafinat încât să își găsească loc pe masa de sărbători. În plus, ai o scuză sa ai tot timpul o sticla de bere lângă tine - nu văd cum cineva s-ar plânge vreodată de asta.

Alt moment de maximă savoare au fost creveții flambați in bere, dar aici mai bine vă directez către Vlad Petreanu că în partea lui de bucătărie s-a întâmplat magia asta. Eu doar i-am apreciat în compania unei beri, după ce m-am văzut cu porcul în cuptor.

A fost o seară plăcuta care a demonstrat ca cel mai important lucru pe care trebuie îl aduci în bucătărie este o persoană dragă. Restul sunt opționale!

Comentarii

Populare în ultima săptămână

O plimbare prin Bucuresti in 1993

Am dat întâmplător pe YouTube de video-ul de mai jos și m-am uitat captivat la cele 36 de minute de plimbat prin jumătate de București. Ceva ce azi, 26 de ani mai târziu, intră în zona legendelor urbane.

Dar să nu fiu absurd, un sfert de secol nu e o perioadă de timp neglijabilă. Cu siguranță optimiștii vor vedea bunăstarea așternută peste Capitala în tot acest timp, la fel cum pesimiștii vor spune ca de fapt nu prea s-au schimbat atât de multe lucruri încât să nu mai recunoști orașul.

Și cred că e un lucru care ține de vârstă. Pe YouTube ăi mai tineri tindeau să fie mai des în prima categorie, iar ăștia mai bătrâni în a doua.

Să ne întoarcem totuși la clip.



Ziceți și voi: s-a schimbat suficient de mult orașul în tot acest timp?

ps. Deși seamănă, în locul pasagerului nu e Florin Călinescu.

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Reciclatul e pentru fraieri

Au trecut mai bine 3 ani de când mi-am propus să reciclez tot ce se poate recicla. Trei ani de reciclare selectivă și mers aproape lunar la pubele din cartier. Ani în care mi-am dat seama că trebuie să fii destul de fraier să faci asta în Sectorul 4 al Capitalei.

Pe la început aveam pubelele peste bulevard la vreo 450 de metri de bloc. După vreo trei-patru luni au dispărut și au apărut altele la vreo 600 de metri, tot pe partea ailaltă a bulevardului. Nicio problemă, am gamba frumoasă și pot să car sacul lui Moș Crăciun în spate. E mai greu cu sticlele de bere, dar fiecare viciu se plătește cumva.

Nu trece un an, iar REBU pierde contractul de curățenie în favoarea ADP-ului. Ce înseamnă asta pentru fraierică ăsta cu reciclatul? Păi timp de vreo jumătate de an nu mai există nicio pubelă de reciclare nicăieri în zonă/sector. Vreo două luni n-am avut nici coșuri de gunoi pentru că REBU a plecat ca o nevastă supărată din relația asta cu Sectorul 4, adică cu tot ce a avut și n-a avut.

Au f…