Treceți la conținutul principal

De la gătit în compania berii până la gătit cu bere

cu biberonu' în bucătărie

Un lucru care nu prea se știe pe blog este că mie îmi cam place să gătesc. E relaxant, este distractiv și e genul ala de hobby care îți ține și de foame. Practic ești câștigat cam orice s-ar întâmpla: dacă o arzi tragi niște învățăminte și micro dietă, de îți iese bine ai stomacul plin și like-uri grămadă. #winwin

Eh, în toată ecuația asta, la mine în general se strecoară și o bere două pentru că este important să te hidratezi în toată căldura aia din bucătărie. Rar de tot se mai strecura și in preparate, dar neprimind un brief à la carte, berea era prezentă la mine pe blat doar pentru aspectul recreațional.

Joia trecută, la invitația celor de la Timișoreana și în compania lui Marius Tudosiei de la Băcănia Veche, am învățat că poți să asortezi berea unui mușchiuleț de porc, să stingi niște creveți cu ea sau să faci o reducție pentru tort. Poate suna pompos, dar nu este ceva extraordinar odată ce realizezi că poți să ai acces la niște arome interesante dacă stropești sau odihnești carnea în bere.

Mușchiuleț de porc umplut cu sos de bere

Să luăm de exemplu rețeta de mai sus: poate părea complicată, dar pot sa o explic într-o singură suflare! Pe locuri, fiți gata, start!

Prăjește un pic migdalele crude și pune-le fierbinți în gemul de fructe de pădure, adaugă mirodenii, cu amestecul rezultat umple mușchiuleții, rumenește-i în tigaie și apoi îi pui la cuptor în compania berii și a mirodeniilor timp de o oră și jumătate la 180 de grade.

Extrem de simplu și suficient de rafinat încât să își găsească loc pe masa de sărbători. În plus, ai o scuză sa ai tot timpul o sticla de bere lângă tine - nu văd cum cineva s-ar plânge vreodată de asta.

Alt moment de maximă savoare au fost creveții flambați in bere, dar aici mai bine vă directez către Vlad Petreanu că în partea lui de bucătărie s-a întâmplat magia asta. Eu doar i-am apreciat în compania unei beri, după ce m-am văzut cu porcul în cuptor.

A fost o seară plăcuta care a demonstrat ca cel mai important lucru pe care trebuie îl aduci în bucătărie este o persoană dragă. Restul sunt opționale!

Comentarii

Populare pe blog în ultima săptămână

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

The Irishman: hai un opt din zece

Cuprins de o neașteptată mândrie națională, aseară m-am uitat la "The Irishman". Mai mult forțat pentru că m-am convins că nu sunt în target după ce am citit vreo câteva review-uri. Cu toate astea am cedat într-un moment temporar de slăbiciune. Patru ore jumătate mai târziu eram la fel de entuziasmat de film ca în momentul în care am apăsat play.

De ce?

Pentru că subiectul filmului nu e ceva ce m-a pasionat vreodată. Am văzut și eu ca tot omul seria The Godfather și ceva Sopranos, ba chiar am și jucat niște Mafia la viața mea, dar nu pot spune că am făcut vreo pasiune pe subiectul ăsta.

Poate și din cauza aceasta mi se pare că filmul a fost mai încet decât ar fi trebuit să fie sau mai bine spus că a durat semnificativ mai mult decât poate era necesar. Raportat la un film de cinematograf. Și asta mi se pare că toată lumea greșește prin review-uri: îl compară cu ceva ce ar vedea la cinema.

The Irishman mi s-a părut că a fost de la început gândit pentru Netflix. Pentru văzut ac…

Ziua Internațională de făcut ordine în viața digitală

„Pentru sănătatea voastră mentală faceți cel puțin o dată pe an curățenie în viața digitală” – așa va suna cel mai probabil un mesaj de interes public prin 2030 pe PRO VR. Puțin fantezist, nu?

Nu chiar.  La ce națiune de strângători de rahaturi suntem în viața reală, nici nu vreau să mă gândesc câte prostii s-au acumulat în cea digitală.

La câte newslettere pe care nu le deschizi niciodată ești abonat pentru că acum 10 ani aveai impresia că ești interesat de subiectul ăla?

Cu mailurile necitite joci în liga mică de 2 cifre sau ești în liga mare de 3? Te simt că ești în Champions League cu 4 sau mai multe.

Sau câte remindere primești săptămânal pe task-uri care trebuiau completate acum mii de zile?
Cam câte din paginile cărora le-ai dat like acum mult timp îți mai sunt de interes azi?

YouTube-ul în zona de subscription e jale. În cele mai noi video-uri uploadate de canalele la care ești abonat nu găsești unul la care te-ai uita, dar nici unsubscribe n-ai da.

Ăsta e hoarding digital și…