Treceți la conținutul principal

E 2016 și presiunea socială te împinge să ai o brățară de fitness

Bratara fitness Misfit Shine
Misfit Shine este de departe cea mai chipeșă brățară de fitness
Am avut senzația anul trecut că toată lumea s-a apucat de alergat maratoane. Facebook-ul meu era plin de oameni mândri că au alergat semi-mini-macro-mega maratonul X, iar eu a trebuit să combat toată aceasta mișcare digitalo-activă cu niște maratoane de mititei și bere.

Am încercat să mă împotrivesc, dar încet-încet ajungi să fii ostracizat pentru credințele tale în puterea tămăduitoare a cărnii tocate. Pozele tale cu bere și platouașe nu mai strâng Like-urile de odinioară, așa că trebuie să te reorientezi către un stil de viață mai sănătos.

Cea mai simplă mișcare e să îți iei un pedometru sau o brățară de fitness. Oricum faci ceva mișcare, poți să începi d-acolo fără să îți schimbi radical viața. O să trăiești în minciună și o să te ascunzi cu escapadele de porceală, dar măcar Like-urile, Wow-urile si Love-urile se vor întoarce.

Gamification pentru a îți mișca fundul de pe scaun.


Ce brățară să-ți iei este altă problemă pe care am studiat-o intens. Însemnare asta are rolul de a împărtăși o parte din cunoștințele acumulate.

Practic, singurele doua brățări de fitness care contează în opinia mea sunt Garmin Vivofit si Misfit Shine. De ce? Este extrem de simplu: nu trebuie să le încarci în fiecare zi și sunt suficient de ieftine încât nu ai impresia că ai făcut un legământ pe viață cu stilul ăsta de viață sănătos. După 10 zile cu ambele brățări pot să zic următoarele.

Misfit Shine este de departe cel mai fashionist dintre acestea două. Arată bine și este extrem de versatil prin cele trei tipuri de prinderi (la mână, la gât sau clap-on pe orice material). Bateria cică ar ține 6 luni. Înregistrează pașii corect și are auto sleep.  Bonus - poți o prinzi de șireturi și să îți înregistreze cadența de pedalat, lucru pe care foarte puține brățări pot să îl facă.

Aplicația din spate e făcută mai mult ca un joc în care primești puncte în funcție de cât de activ ești. Nu îți oferă cele mai multe informații, dar te motivează cu succes să faci mișcare. E 250 de lei acum la emag, eu am luat-o cu 220 într-o perioadă de reduceri.

Bratara fitness Garmin Vivofit 2
Garmin Vivofit 2


Garmin Vivofit Eu am versiunea Vivofit 2, dar diferența de preț nu merită: 420 de lei vs 200 de lei cat e acum Vivofit 1 la emag. Ce are 2 în plus față de 1 de costă de două ori și ceva mai mult?
  • Backlight - nu e important. 
  • Notificare audio de inactivitate - not that important. 
  • Activity timer - oke. Ar putea să conteze. 
  • Sincronziare automată cu PC-ul - hahaha. nu. 
  • O curea cu un sistem de închidere mai bun - aici nu pot să ma pronunț.

Oricare Vivofit în schimb arată ca o brățară clasică de fitness. În esență urâțică, dar își face treaba. Numără pași, cât dormi și ce distanță mergi. Bateria cică ar ține un an. Are doua lucruri mișto pe care Misfit de exemplu nu le are: bară de inactivitate care te avertizează că ar trebui să te ridici de pe scaun și faci ceva mișcare; și obiective zilnice variabile. Practic dacă ieri am făcut cei 8186 de pași recomandați, azi am de făcut 8239. Dacă eșuez să ating acest obiectiv, în următoarea zi am mai puțini pași de făcut. Să zicem că pentru mine sistemul ăsta funcționează.

Eu zic că nu poți să dai greș cu niciuna dintre cele două brățări recomandate. Sunt entry level, dar nici eu nu sunt un super avansat în materie de mișcare. Cred că cel mai important lucru e de fapt să folosești produsul respectiv și aici intervine comoditatea de a nu îl încărca la câteva zile. Sau de a nu îl da jos de la mână.

Acum ca am hardware-ul, mai rămâne doar să mă apuc de alergat...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …