Treceți la conținutul principal

E 2016 și presiunea socială te împinge să ai o brățară de fitness

Bratara fitness Misfit Shine
Misfit Shine este de departe cea mai chipeșă brățară de fitness
Am avut senzația anul trecut că toată lumea s-a apucat de alergat maratoane. Facebook-ul meu era plin de oameni mândri că au alergat semi-mini-macro-mega maratonul X, iar eu a trebuit să combat toată aceasta mișcare digitalo-activă cu niște maratoane de mititei și bere.

Am încercat să mă împotrivesc, dar încet-încet ajungi să fii ostracizat pentru credințele tale în puterea tămăduitoare a cărnii tocate. Pozele tale cu bere și platouașe nu mai strâng Like-urile de odinioară, așa că trebuie să te reorientezi către un stil de viață mai sănătos.

Cea mai simplă mișcare e să îți iei un pedometru sau o brățară de fitness. Oricum faci ceva mișcare, poți să începi d-acolo fără să îți schimbi radical viața. O să trăiești în minciună și o să te ascunzi cu escapadele de porceală, dar măcar Like-urile, Wow-urile si Love-urile se vor întoarce.

Gamification pentru a îți mișca fundul de pe scaun.


Ce brățară să-ți iei este altă problemă pe care am studiat-o intens. Însemnare asta are rolul de a împărtăși o parte din cunoștințele acumulate.

Practic, singurele doua brățări de fitness care contează în opinia mea sunt Garmin Vivofit si Misfit Shine. De ce? Este extrem de simplu: nu trebuie să le încarci în fiecare zi și sunt suficient de ieftine încât nu ai impresia că ai făcut un legământ pe viață cu stilul ăsta de viață sănătos. După 10 zile cu ambele brățări pot să zic următoarele.

Misfit Shine este de departe cel mai fashionist dintre acestea două. Arată bine și este extrem de versatil prin cele trei tipuri de prinderi (la mână, la gât sau clap-on pe orice material). Bateria cică ar ține 6 luni. Înregistrează pașii corect și are auto sleep.  Bonus - poți o prinzi de șireturi și să îți înregistreze cadența de pedalat, lucru pe care foarte puține brățări pot să îl facă.

Aplicația din spate e făcută mai mult ca un joc în care primești puncte în funcție de cât de activ ești. Nu îți oferă cele mai multe informații, dar te motivează cu succes să faci mișcare. E 250 de lei acum la emag, eu am luat-o cu 220 într-o perioadă de reduceri.

Bratara fitness Garmin Vivofit 2
Garmin Vivofit 2


Garmin Vivofit Eu am versiunea Vivofit 2, dar diferența de preț nu merită: 420 de lei vs 200 de lei cat e acum Vivofit 1 la emag. Ce are 2 în plus față de 1 de costă de două ori și ceva mai mult?
  • Backlight - nu e important. 
  • Notificare audio de inactivitate - not that important. 
  • Activity timer - oke. Ar putea să conteze. 
  • Sincronziare automată cu PC-ul - hahaha. nu. 
  • O curea cu un sistem de închidere mai bun - aici nu pot să ma pronunț.

Oricare Vivofit în schimb arată ca o brățară clasică de fitness. În esență urâțică, dar își face treaba. Numără pași, cât dormi și ce distanță mergi. Bateria cică ar ține un an. Are doua lucruri mișto pe care Misfit de exemplu nu le are: bară de inactivitate care te avertizează că ar trebui să te ridici de pe scaun și faci ceva mișcare; și obiective zilnice variabile. Practic dacă ieri am făcut cei 8186 de pași recomandați, azi am de făcut 8239. Dacă eșuez să ating acest obiectiv, în următoarea zi am mai puțini pași de făcut. Să zicem că pentru mine sistemul ăsta funcționează.

Eu zic că nu poți să dai greș cu niciuna dintre cele două brățări recomandate. Sunt entry level, dar nici eu nu sunt un super avansat în materie de mișcare. Cred că cel mai important lucru e de fapt să folosești produsul respectiv și aici intervine comoditatea de a nu îl încărca la câteva zile. Sau de a nu îl da jos de la mână.

Acum ca am hardware-ul, mai rămâne doar să mă apuc de alergat...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.