Treceți la conținutul principal

E 2016 și presiunea socială te împinge să ai o brățară de fitness

Bratara fitness Misfit Shine
Misfit Shine este de departe cea mai chipeșă brățară de fitness
Am avut senzația anul trecut că toată lumea s-a apucat de alergat maratoane. Facebook-ul meu era plin de oameni mândri că au alergat semi-mini-macro-mega maratonul X, iar eu a trebuit să combat toată aceasta mișcare digitalo-activă cu niște maratoane de mititei și bere.

Am încercat să mă împotrivesc, dar încet-încet ajungi să fii ostracizat pentru credințele tale în puterea tămăduitoare a cărnii tocate. Pozele tale cu bere și platouașe nu mai strâng Like-urile de odinioară, așa că trebuie să te reorientezi către un stil de viață mai sănătos.

Cea mai simplă mișcare e să îți iei un pedometru sau o brățară de fitness. Oricum faci ceva mișcare, poți să începi d-acolo fără să îți schimbi radical viața. O să trăiești în minciună și o să te ascunzi cu escapadele de porceală, dar măcar Like-urile, Wow-urile si Love-urile se vor întoarce.

Gamification pentru a îți mișca fundul de pe scaun.


Ce brățară să-ți iei este altă problemă pe care am studiat-o intens. Însemnare asta are rolul de a împărtăși o parte din cunoștințele acumulate.

Practic, singurele doua brățări de fitness care contează în opinia mea sunt Garmin Vivofit si Misfit Shine. De ce? Este extrem de simplu: nu trebuie să le încarci în fiecare zi și sunt suficient de ieftine încât nu ai impresia că ai făcut un legământ pe viață cu stilul ăsta de viață sănătos. După 10 zile cu ambele brățări pot să zic următoarele.

Misfit Shine este de departe cel mai fashionist dintre acestea două. Arată bine și este extrem de versatil prin cele trei tipuri de prinderi (la mână, la gât sau clap-on pe orice material). Bateria cică ar ține 6 luni. Înregistrează pașii corect și are auto sleep.  Bonus - poți o prinzi de șireturi și să îți înregistreze cadența de pedalat, lucru pe care foarte puține brățări pot să îl facă.

Aplicația din spate e făcută mai mult ca un joc în care primești puncte în funcție de cât de activ ești. Nu îți oferă cele mai multe informații, dar te motivează cu succes să faci mișcare. E 250 de lei acum la emag, eu am luat-o cu 220 într-o perioadă de reduceri.

Bratara fitness Garmin Vivofit 2
Garmin Vivofit 2


Garmin Vivofit Eu am versiunea Vivofit 2, dar diferența de preț nu merită: 420 de lei vs 200 de lei cat e acum Vivofit 1 la emag. Ce are 2 în plus față de 1 de costă de două ori și ceva mai mult?
  • Backlight - nu e important. 
  • Notificare audio de inactivitate - not that important. 
  • Activity timer - oke. Ar putea să conteze. 
  • Sincronziare automată cu PC-ul - hahaha. nu. 
  • O curea cu un sistem de închidere mai bun - aici nu pot să ma pronunț.

Oricare Vivofit în schimb arată ca o brățară clasică de fitness. În esență urâțică, dar își face treaba. Numără pași, cât dormi și ce distanță mergi. Bateria cică ar ține un an. Are doua lucruri mișto pe care Misfit de exemplu nu le are: bară de inactivitate care te avertizează că ar trebui să te ridici de pe scaun și faci ceva mișcare; și obiective zilnice variabile. Practic dacă ieri am făcut cei 8186 de pași recomandați, azi am de făcut 8239. Dacă eșuez să ating acest obiectiv, în următoarea zi am mai puțini pași de făcut. Să zicem că pentru mine sistemul ăsta funcționează.

Eu zic că nu poți să dai greș cu niciuna dintre cele două brățări recomandate. Sunt entry level, dar nici eu nu sunt un super avansat în materie de mișcare. Cred că cel mai important lucru e de fapt să folosești produsul respectiv și aici intervine comoditatea de a nu îl încărca la câteva zile. Sau de a nu îl da jos de la mână.

Acum ca am hardware-ul, mai rămâne doar să mă apuc de alergat...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Diablo 3: Rise of the Necromancer a ieșit fix cum trebuia să fie

Versiunea scurtă la ce vreau să zic este deja în titlu.

Versiunea lungă este că după vreo 2-3 ore jucate pot spune cu mâna pe inimă că îmi place necromanul mai mult decât jumătate din clasele din Diablo 3. Aduce destul de mult a ceea ce am jucat aproape obsesiv în Diablo 2 și lucrul ăsta nu poate decât să mă bucure. Nu la fel de mult ca anunțul unei versiuni remastered D2, dar p-acolo.

De fapt DLC-ul ăsta este atât de bine închegat încât singurul reproș pe care îl am este referitor la decizia de a aduce necromancerul în universul Diablo 3 printr-un DLC și nu o expansiune. Blizzard fiind printre puținele companii care ignoraseră modul ăsta de muls bani. Ei lucrau 2-3 ani, făceau o expansiune, îi trânteau un preț de 60 de euro și știam că am o grămadă de conținut de care pot să mă bucur.

Pachetul ăsta digital e relativ ieftin pentru un DLC, doar 15 euro, dar s-ar putea să fie primul dintr-o întreagă serie. Lucru care sincer nu mă coafează. Nu pentru că sunt scârțar, dar pentru că DLC-u…

Strongbow - de ceva vreme lansata si la noi in 3 sortimente

Lansarea efectiva a fost acum vreo 3-4 saptamani, dar am evitat sa scriu despre asta inainte sa o localizez offline intr-un supermarket. Oho si cat de greu a fost sa fac asta. Am vanat in Carrefour-ul si Mega Image-ul de la Piata Unirii de parca viata mea depindea de asta.

Cred ca m-ati vazut p-acolo. Cu ochii mijiti, eram cel nehotarat la raionul de beri de import. Ocazional faceam 13-14 si pe la cele cu arome si chiar pe la sucuri - de unde sa stiu unde naiba ar pune ei cidrul (mai are rost sa zic si de mere?).

Gata cu panica! intr-un tarziu au bagat si la mine in cartier cidru Strongbow.


Ce as putea sa zic despre Strongbow? Este un hard cider (4.5% alcool) si la noi in tara vine in trei variante: gold apple, red berries si elderflower. Gold e cel clasic de care probabil ai mai baut prin irish pub-uri, cel de soc nu este pentru toata lumea datorita aromei puternice, iar cel de fructe de padure pare o varianta mai domolita a unui Framboise.

Dupa ce am testat intensiv toate variantele…

Era un băiat bun, da' nu dona zilnic la ONG-uri

Zilnic trăiesc rușinea aceasta: Sunt puțin întârziat spre birou și trebuie să trec printr-o gașcă de tineri energici îmbrăcați relativ la fel care îmi pun de fiecare dată aceeași întrebare.

- Bună! Vrei să faci o faptă bună?

Ce să le răspund? Că nu am timp? Că deja am întârziat la birou? Că am donat relativ recent? Am folosit deja toate scuzele. Îi văd zilnic în același loc prin care din păcate trebuie să trec pentru a ajunge la birou. Nu pot să donez zilnic.

Am ajuns să consider o zi bună atunci când bag privirea în pământ, trec pe lângă ei și nu se lipește niciunul de mine să mă întrebe cum mă cheamă, unde lucrez și dacă aș vrea să fac o faptă bună. Trăiesc cu frică, pe bune.

Frică pentru că nu vreau să fiu răutăcios cu ei și să le știrbesc entuziasmul pentru voluntariat, dar vreau să pot merge în fiecare dimineață la birou fără să ajung să mă întreb dacă sunt o persoană bună sau nu. Știu că sunt.

Ce mișto ar fi dacă cineva care îi organizează pe copiii ăștia nu i-ar mai trimite să…