Treceți la conținutul principal

E 2016 și presiunea socială te împinge să ai o brățară de fitness

Bratara fitness Misfit Shine
Misfit Shine este de departe cea mai chipeșă brățară de fitness
Am avut senzația anul trecut că toată lumea s-a apucat de alergat maratoane. Facebook-ul meu era plin de oameni mândri că au alergat semi-mini-macro-mega maratonul X, iar eu a trebuit să combat toată aceasta mișcare digitalo-activă cu niște maratoane de mititei și bere.

Am încercat să mă împotrivesc, dar încet-încet ajungi să fii ostracizat pentru credințele tale în puterea tămăduitoare a cărnii tocate. Pozele tale cu bere și platouașe nu mai strâng Like-urile de odinioară, așa că trebuie să te reorientezi către un stil de viață mai sănătos.

Cea mai simplă mișcare e să îți iei un pedometru sau o brățară de fitness. Oricum faci ceva mișcare, poți să începi d-acolo fără să îți schimbi radical viața. O să trăiești în minciună și o să te ascunzi cu escapadele de porceală, dar măcar Like-urile, Wow-urile si Love-urile se vor întoarce.

Gamification pentru a îți mișca fundul de pe scaun.


Ce brățară să-ți iei este altă problemă pe care am studiat-o intens. Însemnare asta are rolul de a împărtăși o parte din cunoștințele acumulate.

Practic, singurele doua brățări de fitness care contează în opinia mea sunt Garmin Vivofit si Misfit Shine. De ce? Este extrem de simplu: nu trebuie să le încarci în fiecare zi și sunt suficient de ieftine încât nu ai impresia că ai făcut un legământ pe viață cu stilul ăsta de viață sănătos. După 10 zile cu ambele brățări pot să zic următoarele.

Misfit Shine este de departe cel mai fashionist dintre acestea două. Arată bine și este extrem de versatil prin cele trei tipuri de prinderi (la mână, la gât sau clap-on pe orice material). Bateria cică ar ține 6 luni. Înregistrează pașii corect și are auto sleep.  Bonus - poți o prinzi de șireturi și să îți înregistreze cadența de pedalat, lucru pe care foarte puține brățări pot să îl facă.

Aplicația din spate e făcută mai mult ca un joc în care primești puncte în funcție de cât de activ ești. Nu îți oferă cele mai multe informații, dar te motivează cu succes să faci mișcare. E 250 de lei acum la emag, eu am luat-o cu 220 într-o perioadă de reduceri.

Bratara fitness Garmin Vivofit 2
Garmin Vivofit 2


Garmin Vivofit Eu am versiunea Vivofit 2, dar diferența de preț nu merită: 420 de lei vs 200 de lei cat e acum Vivofit 1 la emag. Ce are 2 în plus față de 1 de costă de două ori și ceva mai mult?
  • Backlight - nu e important. 
  • Notificare audio de inactivitate - not that important. 
  • Activity timer - oke. Ar putea să conteze. 
  • Sincronziare automată cu PC-ul - hahaha. nu. 
  • O curea cu un sistem de închidere mai bun - aici nu pot să ma pronunț.

Oricare Vivofit în schimb arată ca o brățară clasică de fitness. În esență urâțică, dar își face treaba. Numără pași, cât dormi și ce distanță mergi. Bateria cică ar ține un an. Are doua lucruri mișto pe care Misfit de exemplu nu le are: bară de inactivitate care te avertizează că ar trebui să te ridici de pe scaun și faci ceva mișcare; și obiective zilnice variabile. Practic dacă ieri am făcut cei 8186 de pași recomandați, azi am de făcut 8239. Dacă eșuez să ating acest obiectiv, în următoarea zi am mai puțini pași de făcut. Să zicem că pentru mine sistemul ăsta funcționează.

Eu zic că nu poți să dai greș cu niciuna dintre cele două brățări recomandate. Sunt entry level, dar nici eu nu sunt un super avansat în materie de mișcare. Cred că cel mai important lucru e de fapt să folosești produsul respectiv și aici intervine comoditatea de a nu îl încărca la câteva zile. Sau de a nu îl da jos de la mână.

Acum ca am hardware-ul, mai rămâne doar să mă apuc de alergat...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Toate glumele alea despre millennials sunt adevărate

Din când în când mai apare câte un articol care ne pune în cârcă tot ce nu merge bine în lumea asta. Ba e vina noastră că nu vrem să cumpărăm case și preferăm să stăm în chirie. Ba că nu putem să ne convingem părinții să nu mai voteze ce votează pentru că nu avem respectul lor. Ba că nu avem acest respect că suntem generația care pleacă cel mai târziu d'acasă. Ba că nu avem șapcă și tot felul de bazaconii de gen.

Până aseară îmi spuneam bătrânii ăștia au luat-o razna și trebuie neapărat să găsească un țap ispășitor pentru consecvența cu care tot fac alegeri neinspirate, dar aseară mi-am dat seama că tot ce se spune e adevărat. Suntem o generație slabă.

Mă uitam aseară un reality show destul de tristuț față de ce oferă ProTv-ul în general, Ferma Vedetelor pe numele lui, unde două bucăți de millennials și-au luat bătaie de la doi aproape-pensionari rablagiți în două probe de îndemânare.

Două tipe în putere n-au fost în stare să bată o Rona Hartner operată la menisc în urmă cu două …

Am păcătuit pe Instagram, am dat în patima hashtag-urilor

Cam prin perioada când mă zbăteam să trec de 1000 de urmăritori pe Instagram, mi-a venit ideea asta creață de a vedea dacă abuzul de hash tag-uri are vreun efect long term asupra contului meu. Așa că m-am pus pe studiat problema și am răsfoit vreo două duzini de hashtag-uri pentru a vedea care e situația din teritoriu.

Stăteam bine de tot. Pozele erau o țâră mai artistice ca majoritatea celor prezente pe hash tag-uri, textele scrise nițel mai bine, viața cam tot p-acolo de spectaculoasă - mi-am zis că nu am cu să eșuez chit că nu puteam să pun un selfie-decolteu din când în când. Măcar asta să fie problema de plafonare când ajung la suta de mii de fani.

M-am pus pe treabă și am downloadat o aplicație de generat hash tag-uri și am început să fac combinații de n luate câte m ori de fiecare dată când mai urcam câte ceva pe Instagram. Și am ținut-o așa vreo 2-3 luni până când a venit momentul să trag linie și să văd recolta la hectar.

Pozele duduiau de like-uri primite de la tot felul de…

Gânduri despre Netflix la început de 2018

Dacă acum 2 ani îmi anulam abonamentul la Netflix pe motiv că în decurs de o lună îl deschisesem doar o dată, acum lucrurile stau total diferit. Nu cred că există seară în care să nu deschid Netflix-ul pentru un episod-două. Asta dacă mai am loc de bătrâni.

Ce?

Să explic.

Prin vacanța de iarnă am dat contul meu părinților unor prieteni  în ideea că poate se plictisesc de Singur Acasă 14 și Die Hard 8. Contul meu era unul standard de 2 ecrane în același timp și cum tot timpul mă uitam doar pe televizor, am zis că nu e problemă să ne suprapunem unii peste alții.

În esență cât Netflix pot să consume niște oameni ieșiți la pensie?

Răspunsul este extrem de mult.

Să zicem că în mai puțin de 48 de ore cineva a isprăvit aproape 3 sezoane full de Narcos, ca apoi în următoarele 2-3 săptămâni să vadă complet: Designated Survivor, Punisher, Frontier, Shooter, Marco Polo și Godless. Ceilalți pensionari au băgat maratoane de Grand Hotel - un serial cu doar 66 de episoade de câte 45 de minute, Moro…