Treceți la conținutul principal

Cum interpretezi un review de produs de pe un magazin online?

Poate că fiecare are propria lui tehnică, dar eu mă gândeam să o povestesc pe a mea. Totul a pornit de la video-ul de mai jos care vorbește despre cât de ciumate sunt review-urile de pe Amazon de fenomenul "Am primit acest produs gratuit în schimbul unui review". Există site-uri unde te poți înscrie (cred că doar pentru americani) să testezi produse în schimbul review-ului tău sincer. Legislația lor permite acest lucru în schimbul unui disclamer clar.



La noi în țară nu prea este răspândit fenomenul ăsta și dacă nu mă înșel, nici nu avem cadrul legal pentru așa ceva. Cel puțin nu pe magazine online locale. Poate fenomenul se întâlnește prin rândul unor KOLs - ca să nu zic bloguri de fashion, dar eu în 11 ani nu am primit niciodată un produs gratuit în schimbul unui review. Poate fac eu ceva greșit.

În schimb m-am uitat la o grămadă de review-uri lăsate pe paginile produselor - în special al celor care nu prezentau suficient interes încât să existe un review pe vreun bloc în care am încredere. Am observat că multe review-uri sunt degeaba.

O steluța pentru că omul nu a înțeles cum funcționează produsul și a fost dezamăgit. Sau poate l-a primit stricat, dar asta e irelevant pentru că era acoperit de garanție. Steluța acordata de obicei nu este pe drept și de asta o ignor.

Nici cu cele de 5 stele nu îmi e rușine. Să dai nota maximă pentru că totul a fost fix cum trebuia să fie - nu e o informație care mă ajută pe mine ca consumator. Mă aștept ca produsul să fie conform specificaților că de asta îl cumpăr.

Și categoria de 4 stele este tot pe acolo că în general e în zona produsul e bun, dar nu face lucrul X pe care un produs de 2 ori mai scump îl face. Păi da. De aia ăla e mai scump - îmi zic eu în gând. Sar și peste astea.

Pâinea și slana sunt review-urile de 2 și 3 stele. Oamenilor nu le-a plăcut ceva la produs și vorbesc deschis despre asta, dar au găsit și ceva ce le-a plăcut. Sunt cele mai echilibrate review-uri și vorbesc despre plusuri și minusuri pe bune. Acolo îmi fac cea mai bună părere despre problemele pe care produsul le are . Dacă nu mă afectează pot să îl cumpăr cu sufletul împăcat.

La achizițiile neverificate nici mă uit. Sunt sătul de dătători cu părerea care vorbesc pe specs-uri de pe hârtii și nu despre experiențele lor personale. Asta e zona în care experților de pe internet le place să stea. În general prefer să îi evit.

Cu sistemul ăsta nu mi-am luat țeapă până acum. Am știut în orice moment ce cumpăr și ce limitări are. N-am fost dezamăgit că nu făcea X. Știam ca are problema Y și mi-am asumat-o. Tot timpul am cântărit lucrurile în balanța preț/calitate. N-am comparat produse care aveau diferențe de preț mai mari de 30-40%. E și marketing-ul un procent important, dar de la un punct încolo grosul îl reprezintă R&D-ul și calitatea materialelor folosite.

Revenind la review-uri părtinitoare pentru că cel care face review-ul a primit produsul gratuit, cred că este oarecum în natura umană. Odată ce ai primit produsul vrei să îi cauți un plus cu toată ființa ta. Vrei să simți că ai făcut o investiție bună. Chit că l-ai luat moka.

Dacă stai să te gândești puțin, este dificil de scris un review fără subiectivitate într-un mod sau altul. Pe de altă parte, de asta am încredere oarbă în review-urile unor bloggeri pe care îi urmăresc de ani de zile. Știu părerea lor referitoare la cât de importante sau nu sunt unele specificații și fix subiectivitatea de care vorbeam mai sus o apreciez. Păi nu? Cei care se aseamănă se adună.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.