Treceți la conținutul principal

Cum interpretezi un review de produs de pe un magazin online?

Poate că fiecare are propria lui tehnică, dar eu mă gândeam să o povestesc pe a mea. Totul a pornit de la video-ul de mai jos care vorbește despre cât de ciumate sunt review-urile de pe Amazon de fenomenul "Am primit acest produs gratuit în schimbul unui review". Există site-uri unde te poți înscrie (cred că doar pentru americani) să testezi produse în schimbul review-ului tău sincer. Legislația lor permite acest lucru în schimbul unui disclamer clar.



La noi în țară nu prea este răspândit fenomenul ăsta și dacă nu mă înșel, nici nu avem cadrul legal pentru așa ceva. Cel puțin nu pe magazine online locale. Poate fenomenul se întâlnește prin rândul unor KOLs - ca să nu zic bloguri de fashion, dar eu în 11 ani nu am primit niciodată un produs gratuit în schimbul unui review. Poate fac eu ceva greșit.

În schimb m-am uitat la o grămadă de review-uri lăsate pe paginile produselor - în special al celor care nu prezentau suficient interes încât să existe un review pe vreun bloc în care am încredere. Am observat că multe review-uri sunt degeaba.

O steluța pentru că omul nu a înțeles cum funcționează produsul și a fost dezamăgit. Sau poate l-a primit stricat, dar asta e irelevant pentru că era acoperit de garanție. Steluța acordata de obicei nu este pe drept și de asta o ignor.

Nici cu cele de 5 stele nu îmi e rușine. Să dai nota maximă pentru că totul a fost fix cum trebuia să fie - nu e o informație care mă ajută pe mine ca consumator. Mă aștept ca produsul să fie conform specificaților că de asta îl cumpăr.

Și categoria de 4 stele este tot pe acolo că în general e în zona produsul e bun, dar nu face lucrul X pe care un produs de 2 ori mai scump îl face. Păi da. De aia ăla e mai scump - îmi zic eu în gând. Sar și peste astea.

Pâinea și slana sunt review-urile de 2 și 3 stele. Oamenilor nu le-a plăcut ceva la produs și vorbesc deschis despre asta, dar au găsit și ceva ce le-a plăcut. Sunt cele mai echilibrate review-uri și vorbesc despre plusuri și minusuri pe bune. Acolo îmi fac cea mai bună părere despre problemele pe care produsul le are . Dacă nu mă afectează pot să îl cumpăr cu sufletul împăcat.

La achizițiile neverificate nici mă uit. Sunt sătul de dătători cu părerea care vorbesc pe specs-uri de pe hârtii și nu despre experiențele lor personale. Asta e zona în care experților de pe internet le place să stea. În general prefer să îi evit.

Cu sistemul ăsta nu mi-am luat țeapă până acum. Am știut în orice moment ce cumpăr și ce limitări are. N-am fost dezamăgit că nu făcea X. Știam ca are problema Y și mi-am asumat-o. Tot timpul am cântărit lucrurile în balanța preț/calitate. N-am comparat produse care aveau diferențe de preț mai mari de 30-40%. E și marketing-ul un procent important, dar de la un punct încolo grosul îl reprezintă R&D-ul și calitatea materialelor folosite.

Revenind la review-uri părtinitoare pentru că cel care face review-ul a primit produsul gratuit, cred că este oarecum în natura umană. Odată ce ai primit produsul vrei să îi cauți un plus cu toată ființa ta. Vrei să simți că ai făcut o investiție bună. Chit că l-ai luat moka.

Dacă stai să te gândești puțin, este dificil de scris un review fără subiectivitate într-un mod sau altul. Pe de altă parte, de asta am încredere oarbă în review-urile unor bloggeri pe care îi urmăresc de ani de zile. Știu părerea lor referitoare la cât de importante sau nu sunt unele specificații și fix subiectivitatea de care vorbeam mai sus o apreciez. Păi nu? Cei care se aseamănă se adună.

Comentarii

Populare pe blog în ultima săptămână

Cel mai bun covrig din București

Este..

*drumroll*

covrigul cu multicereale de la simigeria Matei! /detaliu mai sus

În mod normal dacă eram pe Facebook aici s-ar fi oprit postarea, dar voi explica puțin dacă tot m-am încăpățânat să pun pe blog.

Recent am început să dau iama cu regularitate prin simigerii pentru că avem vreo 2 apostoli la o aruncătură de noul birou. Săptămâna asta n-a fost zi fără covrigi așa că am căpătat expertiza și autoritatea necesară să emit afirmații ca cea din titlu.

Repetați după mine.

Multi-motherfucka-cereale.

De cel puțin două ori mai bun ca cel cu semințe și e zece ori peste cel cu mac. De susan nici nu vorbesc pentru că ăla n-a fost niciodată altceva decât un compromis pentru cei care se sperie ușor de niște mac între dinți.

Pe bune! ăsta cu multicereale este suspect de bun pentru ceva e făcut industrial la fiecare colț de gură de metrou.

Sigur, am mâncat covrigi mai buni. Mai germani. Mai unși cu toate alifiile. Dar nici unul nu era făcut într-o simigerie de pe stradă. Și cu siguranță n…

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Brunch în București: RePlace din Cotroceni

Pentru că de când avem bestia mică simțeam că ne-am cam auto-izolat în proximitatea casei, împreună cu mândra am decis să facem ce fac toți oamenii de 30ish de ani prin seriale: să pună bazele unei tradiții în jurul brunchului de duminică cu prietenii.

Zis și făcut, iar duminica trecută ne-am strâns pe la 11:30 la RePlace în Cotroceni (maps) să punem bazele acestei tradiții culinaro-hipstărești. Cred că eram primii lor clienți pe ziua respectivă așa că ne-am putut alege cea mai bună masă din cele 5 pe care mica terasă din spate o are.

Locul e de un chillax contagios și e lesne de înțeles de ce oamenii l-au votat pe pagina celor de la Guerrilla ca fiind cea mai frumoasă terasă din București. În plus, se poate vedea și în poză liga înaltă de hipsterism în care joacă: nici nu au pahare de bere pentru berea la doză pe care o servesc.

Cumva n-ar trebui să nu fiu prea critic cu ei pentru că la origini sunt o cafenea, dar le-am trecut de două ori pragul și de fiecare dată nu aveau fix berea…