Treceți la conținutul principal

Cum interpretezi un review de produs de pe un magazin online?

Poate că fiecare are propria lui tehnică, dar eu mă gândeam să o povestesc pe a mea. Totul a pornit de la video-ul de mai jos care vorbește despre cât de ciumate sunt review-urile de pe Amazon de fenomenul "Am primit acest produs gratuit în schimbul unui review". Există site-uri unde te poți înscrie (cred că doar pentru americani) să testezi produse în schimbul review-ului tău sincer. Legislația lor permite acest lucru în schimbul unui disclamer clar.



La noi în țară nu prea este răspândit fenomenul ăsta și dacă nu mă înșel, nici nu avem cadrul legal pentru așa ceva. Cel puțin nu pe magazine online locale. Poate fenomenul se întâlnește prin rândul unor KOLs - ca să nu zic bloguri de fashion, dar eu în 11 ani nu am primit niciodată un produs gratuit în schimbul unui review. Poate fac eu ceva greșit.

În schimb m-am uitat la o grămadă de review-uri lăsate pe paginile produselor - în special al celor care nu prezentau suficient interes încât să existe un review pe vreun bloc în care am încredere. Am observat că multe review-uri sunt degeaba.

O steluța pentru că omul nu a înțeles cum funcționează produsul și a fost dezamăgit. Sau poate l-a primit stricat, dar asta e irelevant pentru că era acoperit de garanție. Steluța acordata de obicei nu este pe drept și de asta o ignor.

Nici cu cele de 5 stele nu îmi e rușine. Să dai nota maximă pentru că totul a fost fix cum trebuia să fie - nu e o informație care mă ajută pe mine ca consumator. Mă aștept ca produsul să fie conform specificaților că de asta îl cumpăr.

Și categoria de 4 stele este tot pe acolo că în general e în zona produsul e bun, dar nu face lucrul X pe care un produs de 2 ori mai scump îl face. Păi da. De aia ăla e mai scump - îmi zic eu în gând. Sar și peste astea.

Pâinea și slana sunt review-urile de 2 și 3 stele. Oamenilor nu le-a plăcut ceva la produs și vorbesc deschis despre asta, dar au găsit și ceva ce le-a plăcut. Sunt cele mai echilibrate review-uri și vorbesc despre plusuri și minusuri pe bune. Acolo îmi fac cea mai bună părere despre problemele pe care produsul le are . Dacă nu mă afectează pot să îl cumpăr cu sufletul împăcat.

La achizițiile neverificate nici mă uit. Sunt sătul de dătători cu părerea care vorbesc pe specs-uri de pe hârtii și nu despre experiențele lor personale. Asta e zona în care experților de pe internet le place să stea. În general prefer să îi evit.

Cu sistemul ăsta nu mi-am luat țeapă până acum. Am știut în orice moment ce cumpăr și ce limitări are. N-am fost dezamăgit că nu făcea X. Știam ca are problema Y și mi-am asumat-o. Tot timpul am cântărit lucrurile în balanța preț/calitate. N-am comparat produse care aveau diferențe de preț mai mari de 30-40%. E și marketing-ul un procent important, dar de la un punct încolo grosul îl reprezintă R&D-ul și calitatea materialelor folosite.

Revenind la review-uri părtinitoare pentru că cel care face review-ul a primit produsul gratuit, cred că este oarecum în natura umană. Odată ce ai primit produsul vrei să îi cauți un plus cu toată ființa ta. Vrei să simți că ai făcut o investiție bună. Chit că l-ai luat moka.

Dacă stai să te gândești puțin, este dificil de scris un review fără subiectivitate într-un mod sau altul. Pe de altă parte, de asta am încredere oarbă în review-urile unor bloggeri pe care îi urmăresc de ani de zile. Știu părerea lor referitoare la cât de importante sau nu sunt unele specificații și fix subiectivitatea de care vorbeam mai sus o apreciez. Păi nu? Cei care se aseamănă se adună.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Toate glumele alea despre millennials sunt adevărate

Din când în când mai apare câte un articol care ne pune în cârcă tot ce nu merge bine în lumea asta. Ba e vina noastră că nu vrem să cumpărăm case și preferăm să stăm în chirie. Ba că nu putem să ne convingem părinții să nu mai voteze ce votează pentru că nu avem respectul lor. Ba că nu avem acest respect că suntem generația care pleacă cel mai târziu d'acasă. Ba că nu avem șapcă și tot felul de bazaconii de gen.

Până aseară îmi spuneam bătrânii ăștia au luat-o razna și trebuie neapărat să găsească un țap ispășitor pentru consecvența cu care tot fac alegeri neinspirate, dar aseară mi-am dat seama că tot ce se spune e adevărat. Suntem o generație slabă.

Mă uitam aseară un reality show destul de tristuț față de ce oferă ProTv-ul în general, Ferma Vedetelor pe numele lui, unde două bucăți de millennials și-au luat bătaie de la doi aproape-pensionari rablagiți în două probe de îndemânare.

Două tipe în putere n-au fost în stare să bată o Rona Hartner operată la menisc în urmă cu două …

Am păcătuit pe Instagram, am dat în patima hashtag-urilor

Cam prin perioada când mă zbăteam să trec de 1000 de urmăritori pe Instagram, mi-a venit ideea asta creață de a vedea dacă abuzul de hash tag-uri are vreun efect long term asupra contului meu. Așa că m-am pus pe studiat problema și am răsfoit vreo două duzini de hashtag-uri pentru a vedea care e situația din teritoriu.

Stăteam bine de tot. Pozele erau o țâră mai artistice ca majoritatea celor prezente pe hash tag-uri, textele scrise nițel mai bine, viața cam tot p-acolo de spectaculoasă - mi-am zis că nu am cu să eșuez chit că nu puteam să pun un selfie-decolteu din când în când. Măcar asta să fie problema de plafonare când ajung la suta de mii de fani.

M-am pus pe treabă și am downloadat o aplicație de generat hash tag-uri și am început să fac combinații de n luate câte m ori de fiecare dată când mai urcam câte ceva pe Instagram. Și am ținut-o așa vreo 2-3 luni până când a venit momentul să trag linie și să văd recolta la hectar.

Pozele duduiau de like-uri primite de la tot felul de…

15 minute de palme transpirate: cum s-a aterizat ieri pe aeroportul din Düsseldorf

Zborul a devenit atât de tehnologizat că atunci când spui pilot te gândești la un gigel ce face integrame pe toată durata zborului. Păi nu mai e ca acum 40-50 de ani când să fii pilot însemna ceva. Acum te urci în avion, apeși câteva butoane și calculatorul face totul. Apoi te trântește la pământ un video ca cel de mai sus unde te uiți ca vițelul la poartă.

Filmul e de ieri din timpul furtunii Friederike, cea mai puternică din ultimii 11 ani, care s-a făcut remarcată prin vânturi de până la 140km/h - asta dacă n-am greșit eu conversia din noduri în km/h.

Mă gândeam că la astfel de vânturi se închide aeroportul, dar s-ar părea că băieții ăștia experți în rebusuri și integrame se pricep și la a pune avionul pe pistă în siguranță. Aici a mai contat și scula cu care lucrau că unora le-au trebuit câte 3 încercări, dar majoritatea și-au adus pasagerii în siguranță în aeroportul în care trebuiau să ajungă.

Câteva highlight-uri din filmuleț:

13:40 - băi băiete, cred că au dus avionul direct …