Treceți la conținutul principal

Cum interpretezi un review de produs de pe un magazin online?

Poate că fiecare are propria lui tehnică, dar eu mă gândeam să o povestesc pe a mea. Totul a pornit de la video-ul de mai jos care vorbește despre cât de ciumate sunt review-urile de pe Amazon de fenomenul "Am primit acest produs gratuit în schimbul unui review". Există site-uri unde te poți înscrie (cred că doar pentru americani) să testezi produse în schimbul review-ului tău sincer. Legislația lor permite acest lucru în schimbul unui disclamer clar.



La noi în țară nu prea este răspândit fenomenul ăsta și dacă nu mă înșel, nici nu avem cadrul legal pentru așa ceva. Cel puțin nu pe magazine online locale. Poate fenomenul se întâlnește prin rândul unor KOLs - ca să nu zic bloguri de fashion, dar eu în 11 ani nu am primit niciodată un produs gratuit în schimbul unui review. Poate fac eu ceva greșit.

În schimb m-am uitat la o grămadă de review-uri lăsate pe paginile produselor - în special al celor care nu prezentau suficient interes încât să existe un review pe vreun bloc în care am încredere. Am observat că multe review-uri sunt degeaba.

O steluța pentru că omul nu a înțeles cum funcționează produsul și a fost dezamăgit. Sau poate l-a primit stricat, dar asta e irelevant pentru că era acoperit de garanție. Steluța acordata de obicei nu este pe drept și de asta o ignor.

Nici cu cele de 5 stele nu îmi e rușine. Să dai nota maximă pentru că totul a fost fix cum trebuia să fie - nu e o informație care mă ajută pe mine ca consumator. Mă aștept ca produsul să fie conform specificaților că de asta îl cumpăr.

Și categoria de 4 stele este tot pe acolo că în general e în zona produsul e bun, dar nu face lucrul X pe care un produs de 2 ori mai scump îl face. Păi da. De aia ăla e mai scump - îmi zic eu în gând. Sar și peste astea.

Pâinea și slana sunt review-urile de 2 și 3 stele. Oamenilor nu le-a plăcut ceva la produs și vorbesc deschis despre asta, dar au găsit și ceva ce le-a plăcut. Sunt cele mai echilibrate review-uri și vorbesc despre plusuri și minusuri pe bune. Acolo îmi fac cea mai bună părere despre problemele pe care produsul le are . Dacă nu mă afectează pot să îl cumpăr cu sufletul împăcat.

La achizițiile neverificate nici mă uit. Sunt sătul de dătători cu părerea care vorbesc pe specs-uri de pe hârtii și nu despre experiențele lor personale. Asta e zona în care experților de pe internet le place să stea. În general prefer să îi evit.

Cu sistemul ăsta nu mi-am luat țeapă până acum. Am știut în orice moment ce cumpăr și ce limitări are. N-am fost dezamăgit că nu făcea X. Știam ca are problema Y și mi-am asumat-o. Tot timpul am cântărit lucrurile în balanța preț/calitate. N-am comparat produse care aveau diferențe de preț mai mari de 30-40%. E și marketing-ul un procent important, dar de la un punct încolo grosul îl reprezintă R&D-ul și calitatea materialelor folosite.

Revenind la review-uri părtinitoare pentru că cel care face review-ul a primit produsul gratuit, cred că este oarecum în natura umană. Odată ce ai primit produsul vrei să îi cauți un plus cu toată ființa ta. Vrei să simți că ai făcut o investiție bună. Chit că l-ai luat moka.

Dacă stai să te gândești puțin, este dificil de scris un review fără subiectivitate într-un mod sau altul. Pe de altă parte, de asta am încredere oarbă în review-urile unor bloggeri pe care îi urmăresc de ani de zile. Știu părerea lor referitoare la cât de importante sau nu sunt unele specificații și fix subiectivitatea de care vorbeam mai sus o apreciez. Păi nu? Cei care se aseamănă se adună.

Comentarii

Populare în ultima săptămână

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Ricoh GR III: 5 luni cu o cameră foto compactă în buzunar

Dacă îi spui cuiva în 2019 că ai dat o căruță de bani o cameră foto compactă, îți va râde în față. Cumva pe bună dreptate pentru că majoritatea compactelor ieftine sunt niște glume proaste.

Îți mai speli din păcate cu un DSLR sau un mirror-less, dar nu cu o săpunieră. Cum să dai bani pe ceva ce a fost omorât iar și iar de telefoanele mobile? Păi de banii ăia îți luai ultimul model de telefon și nu mai aveai ceva în plus de cărat.

Sigur, eu aș putea să zic că e vorba de cum te simți când folosești camera, dar mai bine nu cădem pradă nevoii universale de a îi dovedi celuilalt de pe internet că doar tu ai dreptate.

După cum spuneam mai devreme, de vreo 5 luni camera asta în permanență în buzunar și am ajuns să îi apreciez și cele bune și cele rele.

Cele rele nu prea sunt multe, dar pot să fie ușor supărătoare. Surprinzător, cât de slabă e bateria nu este unul dintre ele. Chiar dacă se pune în cap după 150-200 de poze, se încarcă ușor de la bateria externă prin USB-C așa că n-am avut pro…

10 poze de la prezentarea echipelor din Turul Franței 2019

Viața e o serie de coincidențe plăcute.

La concluzia asta am ajuns acum când doream să scriu câteva rânduri despre aceste poze care parcă îmi plac din ce în ce mai mult cu cât mă uit mai mult la ele.

Prima coincidență e că nici nu știam că există o prezentare oficială a echipelor cu două zile înainte de marele start. În atmosferă de sărbătoare, cu multe selfie-uri și zâmbete, timp de aproape 2 ore mi-au trecut prin față toți cei 176 de rutieri.

A doua a fost că la intrarea în Galeriile Saint-Hubert să se facă un mini abuteiaj care practic forțau echipele să se oprească preț de câteva minute fix în fața mea. Fără acest mic "ajutor" n-aveam nicio șansă reală să fac o singură poză decentă.

A 3-a e practic cireașa de pe tort: strada unde am făcut toate pozele se numește Rue d'Arenberg.











Pozele le-am pus și pe Facebook, dar știu că atunci când o să vreau să le revăd o să blestem lipsa oricărui algoritm de căutare așa că e mai bine să fie și pe blog. Aici le am la îndemână supe…