Treceți la conținutul principal

Mântuleasa 40 - un bar de cartier cu mâncare extrem de bună


N-am mai dat o fugă pe la rubrica asta de review-uri modeste de ceva vreme, așa că mi-am zis că e momentul să schimb asta. De data asta cu o terasă-bar-restaurant destul de central poziționată - foarte aproape de intersecția bulevadului Carol cu Calea Moșilor - Mântuleasa 40 pe numele ei. Deși respectă regula hipstărescă de a îți denumi barul după numele și numărul străzii, n-aș putea spune ca e un loc hipster friendly.

N-au prosecco, salate cu chinoa și bullshit-uri organice. Au bere la halba la doar 5 lei. Pahare generoase de vin rose la 6 lei. Mititei buni. Quesadilla excelentă și niște prăjituri gustoase. E un loc fără prea mari pretenții unde merg cu plăcere cel puțin o dată pe săptămână.

Berea asta la 5 lei ne-a contrariat într-o seară pe mine și pe un prieten. După ce am pus noi țara la cale, ne cam dădea cu virgulă că vedeam pe notă cu ochii încețoșați 5 x 8 beri la halbă. Nu înțelegeam cum împărțim noi 5 beri când fiecare se lăuda cu cel puțin patru beri băute. Eh. O seară memorabilă fără doar și poate.

Coincidența face ca sâmbătă să se întâmple hăcuiala din poza de mai sus. De prin septembrie i-au pus gând rău ăstuia micu și dacă se pricep măcar jumătate la cum fac mâncarea, o să fie bine.

În rest, locul nu excelează în mai nimic. Fetele care te servesc sunt simpatice, dar asta ar trebuie să fie normă pentru toate locurile. Muzica este randomish și nici nu deranjează. Bucătăria parcă se închide la 22:00, iar la etaj sunt niște camere unde te deranjează nimeni.

Ce să mai zic. Mi s-a uscat gâtlejul scriind astea și tare îmi e că dau o fugă în seara asta pe acolo să văd cum mai e treaba cu halba aia rece și mititeii ăia care suculenți. #săfieprimit

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Monitoarele de gaming, 9 ani mai târziu

Săptămâna trecută am dat o fugă să văd cele mai noi monitoare de gaming de la Samsung și mi-am adus aminte de o întâmplare la un lan party de acum 9 ani. Ne-am strâns noi în sufrageria unui prieten și ne-am chinuit regulamentar să facem rețeaua să meargă. Pe vremea aia așa stăteau lucrurile, te strângeai, băgai niște bere și vreo 5 ore te chinuiai să vă vadă rețeaua pe toți.

Octavian Fulger de la WASD primise un monitor de gaming în teste și l-a adus la micul nostru lan party. Ca să înțelegeți ce însemna atunci un monitor de gaming, noi majoritatea încă eram pe monitoare cu tub. Era science fiction ideea de monitor led de gaming.

Ăsta mai avea în plus și comenzile pe touch. Incredibil. Nici nu apăruse prima generație de Iphone, touch-ul era la nivelul fantezist de tehnologie. Eh. Pleacă Fulger să ia niște ceva și ne lasă pe noi, maimuțele, cu monitorul cu touch.

Nu exagerez, cred că 30-40 de minute ne-am chinuit să îl pornim. Ceva nu se lega. Încercam să îl atingem în toate felurile …