Treceți la conținutul principal

Mântuleasa 40 - un bar de cartier cu mâncare extrem de bună


N-am mai dat o fugă pe la rubrica asta de review-uri modeste de ceva vreme, așa că mi-am zis că e momentul să schimb asta. De data asta cu o terasă-bar-restaurant destul de central poziționată - foarte aproape de intersecția bulevadului Carol cu Calea Moșilor - Mântuleasa 40 pe numele ei. Deși respectă regula hipstărescă de a îți denumi barul după numele și numărul străzii, n-aș putea spune ca e un loc hipster friendly.

N-au prosecco, salate cu chinoa și bullshit-uri organice. Au bere la halba la doar 5 lei. Pahare generoase de vin rose la 6 lei. Mititei buni. Quesadilla excelentă și niște prăjituri gustoase. E un loc fără prea mari pretenții unde merg cu plăcere cel puțin o dată pe săptămână.

Berea asta la 5 lei ne-a contrariat într-o seară pe mine și pe un prieten. După ce am pus noi țara la cale, ne cam dădea cu virgulă că vedeam pe notă cu ochii încețoșați 5 x 8 beri la halbă. Nu înțelegeam cum împărțim noi 5 beri când fiecare se lăuda cu cel puțin patru beri băute. Eh. O seară memorabilă fără doar și poate.

Coincidența face ca sâmbătă să se întâmple hăcuiala din poza de mai sus. De prin septembrie i-au pus gând rău ăstuia micu și dacă se pricep măcar jumătate la cum fac mâncarea, o să fie bine.

În rest, locul nu excelează în mai nimic. Fetele care te servesc sunt simpatice, dar asta ar trebuie să fie normă pentru toate locurile. Muzica este randomish și nici nu deranjează. Bucătăria parcă se închide la 22:00, iar la etaj sunt niște camere unde te deranjează nimeni.

Ce să mai zic. Mi s-a uscat gâtlejul scriind astea și tare îmi e că dau o fugă în seara asta pe acolo să văd cum mai e treaba cu halba aia rece și mititeii ăia care suculenți. #săfieprimit

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…