Treceți la conținutul principal

Mântuleasa 40 - un bar de cartier cu mâncare extrem de bună


N-am mai dat o fugă pe la rubrica asta de review-uri modeste de ceva vreme, așa că mi-am zis că e momentul să schimb asta. De data asta cu o terasă-bar-restaurant destul de central poziționată - foarte aproape de intersecția bulevadului Carol cu Calea Moșilor - Mântuleasa 40 pe numele ei. Deși respectă regula hipstărescă de a îți denumi barul după numele și numărul străzii, n-aș putea spune ca e un loc hipster friendly.

N-au prosecco, salate cu chinoa și bullshit-uri organice. Au bere la halba la doar 5 lei. Pahare generoase de vin rose la 6 lei. Mititei buni. Quesadilla excelentă și niște prăjituri gustoase. E un loc fără prea mari pretenții unde merg cu plăcere cel puțin o dată pe săptămână.

Berea asta la 5 lei ne-a contrariat într-o seară pe mine și pe un prieten. După ce am pus noi țara la cale, ne cam dădea cu virgulă că vedeam pe notă cu ochii încețoșați 5 x 8 beri la halbă. Nu înțelegeam cum împărțim noi 5 beri când fiecare se lăuda cu cel puțin patru beri băute. Eh. O seară memorabilă fără doar și poate.

Coincidența face ca sâmbătă să se întâmple hăcuiala din poza de mai sus. De prin septembrie i-au pus gând rău ăstuia micu și dacă se pricep măcar jumătate la cum fac mâncarea, o să fie bine.

În rest, locul nu excelează în mai nimic. Fetele care te servesc sunt simpatice, dar asta ar trebuie să fie normă pentru toate locurile. Muzica este randomish și nici nu deranjează. Bucătăria parcă se închide la 22:00, iar la etaj sunt niște camere unde te deranjează nimeni.

Ce să mai zic. Mi s-a uscat gâtlejul scriind astea și tare îmi e că dau o fugă în seara asta pe acolo să văd cum mai e treaba cu halba aia rece și mititeii ăia care suculenți. #săfieprimit

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…