Treceți la conținutul principal

Mântuleasa 40 - un bar de cartier cu mâncare extrem de bună


N-am mai dat o fugă pe la rubrica asta de review-uri modeste de ceva vreme, așa că mi-am zis că e momentul să schimb asta. De data asta cu o terasă-bar-restaurant destul de central poziționată - foarte aproape de intersecția bulevadului Carol cu Calea Moșilor - Mântuleasa 40 pe numele ei. Deși respectă regula hipstărescă de a îți denumi barul după numele și numărul străzii, n-aș putea spune ca e un loc hipster friendly.

N-au prosecco, salate cu chinoa și bullshit-uri organice. Au bere la halba la doar 5 lei. Pahare generoase de vin rose la 6 lei. Mititei buni. Quesadilla excelentă și niște prăjituri gustoase. E un loc fără prea mari pretenții unde merg cu plăcere cel puțin o dată pe săptămână.

Berea asta la 5 lei ne-a contrariat într-o seară pe mine și pe un prieten. După ce am pus noi țara la cale, ne cam dădea cu virgulă că vedeam pe notă cu ochii încețoșați 5 x 8 beri la halbă. Nu înțelegeam cum împărțim noi 5 beri când fiecare se lăuda cu cel puțin patru beri băute. Eh. O seară memorabilă fără doar și poate.

Coincidența face ca sâmbătă să se întâmple hăcuiala din poza de mai sus. De prin septembrie i-au pus gând rău ăstuia micu și dacă se pricep măcar jumătate la cum fac mâncarea, o să fie bine.

În rest, locul nu excelează în mai nimic. Fetele care te servesc sunt simpatice, dar asta ar trebuie să fie normă pentru toate locurile. Muzica este randomish și nici nu deranjează. Bucătăria parcă se închide la 22:00, iar la etaj sunt niște camere unde te deranjează nimeni.

Ce să mai zic. Mi s-a uscat gâtlejul scriind astea și tare îmi e că dau o fugă în seara asta pe acolo să văd cum mai e treaba cu halba aia rece și mititeii ăia care suculenți. #săfieprimit

Comentarii

Populare în ultima săptămână

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Ricoh GR III: 5 luni cu o cameră foto compactă în buzunar

Dacă îi spui cuiva în 2019 că ai dat o căruță de bani o cameră foto compactă, îți va râde în față. Cumva pe bună dreptate pentru că majoritatea compactelor ieftine sunt niște glume proaste.

Îți mai speli din păcate cu un DSLR sau un mirror-less, dar nu cu o săpunieră. Cum să dai bani pe ceva ce a fost omorât iar și iar de telefoanele mobile? Păi de banii ăia îți luai ultimul model de telefon și nu mai aveai ceva în plus de cărat.

Sigur, eu aș putea să zic că e vorba de cum te simți când folosești camera, dar mai bine nu cădem pradă nevoii universale de a îi dovedi celuilalt de pe internet că doar tu ai dreptate.

După cum spuneam mai devreme, de vreo 5 luni camera asta în permanență în buzunar și am ajuns să îi apreciez și cele bune și cele rele.

Cele rele nu prea sunt multe, dar pot să fie ușor supărătoare. Surprinzător, cât de slabă e bateria nu este unul dintre ele. Chiar dacă se pune în cap după 150-200 de poze, se încarcă ușor de la bateria externă prin USB-C așa că n-am avut pro…

10 poze de la prezentarea echipelor din Turul Franței 2019

Viața e o serie de coincidențe plăcute.

La concluzia asta am ajuns acum când doream să scriu câteva rânduri despre aceste poze care parcă îmi plac din ce în ce mai mult cu cât mă uit mai mult la ele.

Prima coincidență e că nici nu știam că există o prezentare oficială a echipelor cu două zile înainte de marele start. În atmosferă de sărbătoare, cu multe selfie-uri și zâmbete, timp de aproape 2 ore mi-au trecut prin față toți cei 176 de rutieri.

A doua a fost că la intrarea în Galeriile Saint-Hubert să se facă un mini abuteiaj care practic forțau echipele să se oprească preț de câteva minute fix în fața mea. Fără acest mic "ajutor" n-aveam nicio șansă reală să fac o singură poză decentă.

A 3-a e practic cireașa de pe tort: strada unde am făcut toate pozele se numește Rue d'Arenberg.











Pozele le-am pus și pe Facebook, dar știu că atunci când o să vreau să le revăd o să blestem lipsa oricărui algoritm de căutare așa că e mai bine să fie și pe blog. Aici le am la îndemână supe…