Treceți la conținutul principal

O promisiune e promisiune


Acum mai bine de un an mă plângeam că nu avem și noi o blogosferă de iarnă - cum am numit-o eu atunci. Mă lamentam că la noi sporturile de iarnă nu sunt reprezentante prin blogosferă și tot atunci mi-am luat angajamentul că voi susține orice competiție de gen prin țara noastră.

Azi e momentul să mă țin de promisiunea de atunci și să vă zic de prima competiție internațională de patinaj artistic organizată de un club privat: EDU Sport Trophy. Are loc în prima săptămână completă din 2017 undeva prin Otopeni (vis a vis de aeroport, strada Drumul Gării Odăi). Și zicând asta sper că mi-am asigurat cu succes un target numeros de doamne 50+ amatoare de patinaj artistic.

Dar realitatea e mai cruntă de atât. Pe cât de popular era la televizor patinajul artistic acum câțiva ani, pe atât de nebăgat în seamă este la nivel local. Pagina de Facebook a competiției are doar 130 de oameni care i-au dat like, e drept că se pricep și ei la social media cum mă pricep eu la făcut triplu Lutz.

Dacă e să ne concentrăm pe partea bună a lucrurilor, e bine că se organizează această competiție. E bine că în Otopeni avem singurul patinoar olimpic din zonă - care astăzi se deschide oficial. E bine că se fac lucruri pentru juniori. Și e bine că măcar un blogger a scris despre asta.

[Mai multe informații despre eveniment și formularele de participare pe site-ul International Skating Union]

Later Edit: Mircea a fost la deschiderea patinoarului și a pus poze pe Facebook.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Avem sute de mii de abonați, dar ce le vindem?

Săptămâna trecută am fost la prezentarea studiului InfluenceMe: A 360 Perspective on Romanian Influencers (comunicat de presa & infografic) unde prin spatele sălii se mustăcea când se vorbea de sutele de mii de views, afișări și abonați pe care influențatorii autohtoni le au. Nu pentru că e ceva în neregulă cu aceste cifre, ci pentru că grosul acestor cifre reprezintă o generație căreia îi este greu să vinzi ceva.

Azi de dimineață un reportaj de pe Pro Tv vorbea despre procentul de 23% dintre tinerii între 20 și 24 de ani care preferă să nu își continue studiile sau să nu se angajeze pentru că le este mai comod să stea pe ajutoare de la stat sau pe banii părințiilor.

Cred că acum o lună vedeam pe Facebook pe un prieten care se plângea de al 3-lea caz de tânăr care a renunțat la job în prima zi de muncă și încerca să înțeleagă ce naiba era în capul lor de au cedat atât de repede mai ales că job-ul era în zona de IT.

Pui toate astea cap la cap și începi să îți faci griji ca om de m…

Mirajul legumelor și fructelor de la țăran

Dacă te-ai uita în gura Internetului, ai putea să te juri că nu există legumă mai bună ca cea de la țăran. Că ăla o crește cum se făcea odinioară - cu mâinile și multă trudă - și cel mai probabil bio pentru că nivelul de tehnologizare se știe că e la nivelul Marii Uniri. Ajută și că o mână de hipsteri s-au apucat de agricultură și acum vând roșii cu povești demne de Oscaruri.

Problema e că realitatea stă puțin diferit. E mai scump la țărani și legumele nu prea sunt demne de pozat pe Instagram. Și nici n-au tot timpul quinoa. Și parcă au și program scurt și nu îi găsești la 10 seara. Și parcă îți aduci aminte că ai găsit niște viermi în cireșele alea luate anul trecut. Și parcă nici nu ai chef de conversație și tocmeală. Și multe alte scuze.

Gustul diferit nu îl contest, deși dacă e să fiu sincer diferență e doar între legumele românești vs cele străine, iar aia e lesne de explicat prin climă, sol și soiuri diferite. Nu sunt absurd și înțeleg că e vorba de produse diferite, mai ales i…

Cifrele primelor 3 săptămâni cu un cățel

Pentru că tot mă luase puțin la mișto Vali că mi-am luat câine pentru like-uri și engagement pe rețelele sociale, m-am gândit să aștern pe blog niște numere referitoare la ce înseamnă să îți iei un câine.

Poate ajută pe careva, poate nu - este un exercițiu interesant.

Costul inițial: cumpărat câine și niște basic stuff pe care să le aibă prin casă (mâncare pentru aproximativ 2 luni, pătură, țarc, castroane și pad-uri pe care să își facă nevoile): 3588 RON. O bună parte din costul ăsta reprezintă costul de achiziție în sine care poate să varieze în funcție de unde iei câine. Ca idee - diferența de preț între o canisă din Timișoara și una din București este de 1835 RON.

Costul cu entertainment pentru câine - jucărele, lesă și zgardă: 323 RON. Eu aici am avut noroc cu un prieten care mi-a dat o mulțime de prostioare care le-au rămas mici câinilor lui. În funcție de unde iei jucăriile respective, prețul poate să crească vertiginos. Când vine vorba de lesă și zgardă vă recomand să fiți zg…