Treceți la conținutul principal

O promisiune e promisiune


Acum mai bine de un an mă plângeam că nu avem și noi o blogosferă de iarnă - cum am numit-o eu atunci. Mă lamentam că la noi sporturile de iarnă nu sunt reprezentante prin blogosferă și tot atunci mi-am luat angajamentul că voi susține orice competiție de gen prin țara noastră.

Azi e momentul să mă țin de promisiunea de atunci și să vă zic de prima competiție internațională de patinaj artistic organizată de un club privat: EDU Sport Trophy. Are loc în prima săptămână completă din 2017 undeva prin Otopeni (vis a vis de aeroport, strada Drumul Gării Odăi). Și zicând asta sper că mi-am asigurat cu succes un target numeros de doamne 50+ amatoare de patinaj artistic.

Dar realitatea e mai cruntă de atât. Pe cât de popular era la televizor patinajul artistic acum câțiva ani, pe atât de nebăgat în seamă este la nivel local. Pagina de Facebook a competiției are doar 130 de oameni care i-au dat like, e drept că se pricep și ei la social media cum mă pricep eu la făcut triplu Lutz.

Dacă e să ne concentrăm pe partea bună a lucrurilor, e bine că se organizează această competiție. E bine că în Otopeni avem singurul patinoar olimpic din zonă - care astăzi se deschide oficial. E bine că se fac lucruri pentru juniori. Și e bine că măcar un blogger a scris despre asta.

[Mai multe informații despre eveniment și formularele de participare pe site-ul International Skating Union]

Later Edit: Mircea a fost la deschiderea patinoarului și a pus poze pe Facebook.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

15 minute de palme transpirate: cum s-a aterizat ieri pe aeroportul din Düsseldorf

Zborul a devenit atât de tehnologizat că atunci când spui pilot te gândești la un gigel ce face integrame pe toată durata zborului. Păi nu mai e ca acum 40-50 de ani când să fii pilot însemna ceva. Acum te urci în avion, apeși câteva butoane și calculatorul face totul. Apoi te trântește la pământ un video ca cel de mai sus unde te uiți ca vițelul la poartă.

Filmul e de ieri din timpul furtunii Friederike, cea mai puternică din ultimii 11 ani, care s-a făcut remarcată prin vânturi de până la 140km/h - asta dacă n-am greșit eu conversia din noduri în km/h.

Mă gândeam că la astfel de vânturi se închide aeroportul, dar s-ar părea că băieții ăștia experți în rebusuri și integrame se pricep și la a pune avionul pe pistă în siguranță. Aici a mai contat și scula cu care lucrau că unora le-au trebuit câte 3 încercări, dar majoritatea și-au adus pasagerii în siguranță în aeroportul în care trebuiau să ajungă.

Câteva highlight-uri din filmuleț:

13:40 - băi băiete, cred că au dus avionul direct …

Toate glumele alea despre millennials sunt adevărate

Din când în când mai apare câte un articol care ne pune în cârcă tot ce nu merge bine în lumea asta. Ba e vina noastră că nu vrem să cumpărăm case și preferăm să stăm în chirie. Ba că nu putem să ne convingem părinții să nu mai voteze ce votează pentru că nu avem respectul lor. Ba că nu avem acest respect că suntem generația care pleacă cel mai târziu d'acasă. Ba că nu avem șapcă și tot felul de bazaconii de gen.

Până aseară îmi spuneam bătrânii ăștia au luat-o razna și trebuie neapărat să găsească un țap ispășitor pentru consecvența cu care tot fac alegeri neinspirate, dar aseară mi-am dat seama că tot ce se spune e adevărat. Suntem o generație slabă.

Mă uitam aseară un reality show destul de tristuț față de ce oferă ProTv-ul în general, Ferma Vedetelor pe numele lui, unde două bucăți de millennials și-au luat bătaie de la doi aproape-pensionari rablagiți în două probe de îndemânare.

Două tipe în putere n-au fost în stare să bată o Rona Hartner operată la menisc în urmă cu două …

Am păcătuit pe Instagram, am dat în patima hashtag-urilor

Cam prin perioada când mă zbăteam să trec de 1000 de urmăritori pe Instagram, mi-a venit ideea asta creață de a vedea dacă abuzul de hash tag-uri are vreun efect long term asupra contului meu. Așa că m-am pus pe studiat problema și am răsfoit vreo două duzini de hashtag-uri pentru a vedea care e situația din teritoriu.

Stăteam bine de tot. Pozele erau o țâră mai artistice ca majoritatea celor prezente pe hash tag-uri, textele scrise nițel mai bine, viața cam tot p-acolo de spectaculoasă - mi-am zis că nu am cu să eșuez chit că nu puteam să pun un selfie-decolteu din când în când. Măcar asta să fie problema de plafonare când ajung la suta de mii de fani.

M-am pus pe treabă și am downloadat o aplicație de generat hash tag-uri și am început să fac combinații de n luate câte m ori de fiecare dată când mai urcam câte ceva pe Instagram. Și am ținut-o așa vreo 2-3 luni până când a venit momentul să trag linie și să văd recolta la hectar.

Pozele duduiau de like-uri primite de la tot felul de…