Treceți la conținutul principal

O promisiune e promisiune


Acum mai bine de un an mă plângeam că nu avem și noi o blogosferă de iarnă - cum am numit-o eu atunci. Mă lamentam că la noi sporturile de iarnă nu sunt reprezentante prin blogosferă și tot atunci mi-am luat angajamentul că voi susține orice competiție de gen prin țara noastră.

Azi e momentul să mă țin de promisiunea de atunci și să vă zic de prima competiție internațională de patinaj artistic organizată de un club privat: EDU Sport Trophy. Are loc în prima săptămână completă din 2017 undeva prin Otopeni (vis a vis de aeroport, strada Drumul Gării Odăi). Și zicând asta sper că mi-am asigurat cu succes un target numeros de doamne 50+ amatoare de patinaj artistic.

Dar realitatea e mai cruntă de atât. Pe cât de popular era la televizor patinajul artistic acum câțiva ani, pe atât de nebăgat în seamă este la nivel local. Pagina de Facebook a competiției are doar 130 de oameni care i-au dat like, e drept că se pricep și ei la social media cum mă pricep eu la făcut triplu Lutz.

Dacă e să ne concentrăm pe partea bună a lucrurilor, e bine că se organizează această competiție. E bine că în Otopeni avem singurul patinoar olimpic din zonă - care astăzi se deschide oficial. E bine că se fac lucruri pentru juniori. Și e bine că măcar un blogger a scris despre asta.

[Mai multe informații despre eveniment și formularele de participare pe site-ul International Skating Union]

Later Edit: Mircea a fost la deschiderea patinoarului și a pus poze pe Facebook.

Comentarii

Populare în ultima săptămână

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Ricoh GR III: 5 luni cu o cameră foto compactă în buzunar

Dacă îi spui cuiva în 2019 că ai dat o căruță de bani o cameră foto compactă, îți va râde în față. Cumva pe bună dreptate pentru că majoritatea compactelor ieftine sunt niște glume proaste.

Îți mai speli din păcate cu un DSLR sau un mirror-less, dar nu cu o săpunieră. Cum să dai bani pe ceva ce a fost omorât iar și iar de telefoanele mobile? Păi de banii ăia îți luai ultimul model de telefon și nu mai aveai ceva în plus de cărat.

Sigur, eu aș putea să zic că e vorba de cum te simți când folosești camera, dar mai bine nu cădem pradă nevoii universale de a îi dovedi celuilalt de pe internet că doar tu ai dreptate.

După cum spuneam mai devreme, de vreo 5 luni camera asta în permanență în buzunar și am ajuns să îi apreciez și cele bune și cele rele.

Cele rele nu prea sunt multe, dar pot să fie ușor supărătoare. Surprinzător, cât de slabă e bateria nu este unul dintre ele. Chiar dacă se pune în cap după 150-200 de poze, se încarcă ușor de la bateria externă prin USB-C așa că n-am avut pro…

10 poze de la prezentarea echipelor din Turul Franței 2019

Viața e o serie de coincidențe plăcute.

La concluzia asta am ajuns acum când doream să scriu câteva rânduri despre aceste poze care parcă îmi plac din ce în ce mai mult cu cât mă uit mai mult la ele.

Prima coincidență e că nici nu știam că există o prezentare oficială a echipelor cu două zile înainte de marele start. În atmosferă de sărbătoare, cu multe selfie-uri și zâmbete, timp de aproape 2 ore mi-au trecut prin față toți cei 176 de rutieri.

A doua a fost că la intrarea în Galeriile Saint-Hubert să se facă un mini abuteiaj care practic forțau echipele să se oprească preț de câteva minute fix în fața mea. Fără acest mic "ajutor" n-aveam nicio șansă reală să fac o singură poză decentă.

A 3-a e practic cireașa de pe tort: strada unde am făcut toate pozele se numește Rue d'Arenberg.











Pozele le-am pus și pe Facebook, dar știu că atunci când o să vreau să le revăd o să blestem lipsa oricărui algoritm de căutare așa că e mai bine să fie și pe blog. Aici le am la îndemână supe…