Treceți la conținutul principal

O promisiune e promisiune


Acum mai bine de un an mă plângeam că nu avem și noi o blogosferă de iarnă - cum am numit-o eu atunci. Mă lamentam că la noi sporturile de iarnă nu sunt reprezentante prin blogosferă și tot atunci mi-am luat angajamentul că voi susține orice competiție de gen prin țara noastră.

Azi e momentul să mă țin de promisiunea de atunci și să vă zic de prima competiție internațională de patinaj artistic organizată de un club privat: EDU Sport Trophy. Are loc în prima săptămână completă din 2017 undeva prin Otopeni (vis a vis de aeroport, strada Drumul Gării Odăi). Și zicând asta sper că mi-am asigurat cu succes un target numeros de doamne 50+ amatoare de patinaj artistic.

Dar realitatea e mai cruntă de atât. Pe cât de popular era la televizor patinajul artistic acum câțiva ani, pe atât de nebăgat în seamă este la nivel local. Pagina de Facebook a competiției are doar 130 de oameni care i-au dat like, e drept că se pricep și ei la social media cum mă pricep eu la făcut triplu Lutz.

Dacă e să ne concentrăm pe partea bună a lucrurilor, e bine că se organizează această competiție. E bine că în Otopeni avem singurul patinoar olimpic din zonă - care astăzi se deschide oficial. E bine că se fac lucruri pentru juniori. Și e bine că măcar un blogger a scris despre asta.

[Mai multe informații despre eveniment și formularele de participare pe site-ul International Skating Union]

Later Edit: Mircea a fost la deschiderea patinoarului și a pus poze pe Facebook.

Comentarii

Populare în ultima săptămână

Nu mai donați căcaturi!

Pe bune.

Dacă nu puteți să îl mai puteți purta voi nu înseamnă că cineva mai sărac îl va purta cu mândrie.

Nu mai umiliți săracii cu haine rupte care au trecut de mult de vremea în care puteau să devină cu mândrie cârpe de șters pe jos.

Donatul e despre lucruri de care nu mai ai nevoie nu despre lucruri pe care ai vrea să le arunci.

Destul de rezonabil, nu?

Acum vreo săptămână eram la deschiderea The Empty Shop, un magazin temporar din Promenada unde poți dona hainele de care nu mai nevoie, și printre discursurile interminabile și opulența gratuită pentru un astfel de eveniment, cineva de la Crucea Roși a amintit așa în treacăt că lucrurile pe care le donăm ar trebui să fie cât de cât de calitate.

Vă dați seama cât de gravă este situația dacă la un eveniment privat cineva a simțit să zică asta pe scenă?

În altă ordine de idei, mai poți până pe 19 mai să donezi hainele pe care nu le mai porți/vrei la Empty Shop.

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Prime impresii: Garmin Instinct după o lună de utilizare

Acum vreo două luni mi-am schimbat bateria la vechea brățară de fitness (Garmin Vivofit 2) și presupun că am făcut ceva greșit pentru că în câteva zile a luat apă la duș și dus a fost. La început discret cu jumătate de ecran ars, ca apoi senzorii să se ducă în vacanță după aproape 8500 de kilometri în care am fost împreună. Asta e, se mai întâmplă.

N-am plâns prea mult după ea și m-am reîntors la G-shock-ul vechi care între timp a devenit destul de stângaci de purtat la outfit-urile adoptate după 30 de ani. Nu vreau să se înțeleagă că am descoperit fashionul masculin și acum mă uit cu dispreț la ce purtam la 20iș de ani, dar unele schimbări pe ici pe colo s-au tot întâmplat în anii ăștia. 
Așa că am ajuns să mă uit la o nouă brățară/ceas de fitness care să fie similară cu vechiul Vivofit: autonomie a bateriei în luni/ani, construcție robustă pentru că n-am chef să dădăcesc un accesoriu și suficient de accesibil ca preț ca să se justifice stilului semi sedentar de viață pe care îl am. …