Treceți la conținutul principal

O promisiune e promisiune


Acum mai bine de un an mă plângeam că nu avem și noi o blogosferă de iarnă - cum am numit-o eu atunci. Mă lamentam că la noi sporturile de iarnă nu sunt reprezentante prin blogosferă și tot atunci mi-am luat angajamentul că voi susține orice competiție de gen prin țara noastră.

Azi e momentul să mă țin de promisiunea de atunci și să vă zic de prima competiție internațională de patinaj artistic organizată de un club privat: EDU Sport Trophy. Are loc în prima săptămână completă din 2017 undeva prin Otopeni (vis a vis de aeroport, strada Drumul Gării Odăi). Și zicând asta sper că mi-am asigurat cu succes un target numeros de doamne 50+ amatoare de patinaj artistic.

Dar realitatea e mai cruntă de atât. Pe cât de popular era la televizor patinajul artistic acum câțiva ani, pe atât de nebăgat în seamă este la nivel local. Pagina de Facebook a competiției are doar 130 de oameni care i-au dat like, e drept că se pricep și ei la social media cum mă pricep eu la făcut triplu Lutz.

Dacă e să ne concentrăm pe partea bună a lucrurilor, e bine că se organizează această competiție. E bine că în Otopeni avem singurul patinoar olimpic din zonă - care astăzi se deschide oficial. E bine că se fac lucruri pentru juniori. Și e bine că măcar un blogger a scris despre asta.

[Mai multe informații despre eveniment și formularele de participare pe site-ul International Skating Union]

Later Edit: Mircea a fost la deschiderea patinoarului și a pus poze pe Facebook.

Comentarii

Populare pe blog în ultima săptămână

Cel mai bun covrig din București

Este..

*drumroll*

covrigul cu multicereale de la simigeria Matei! /detaliu mai sus

În mod normal dacă eram pe Facebook aici s-ar fi oprit postarea, dar voi explica puțin dacă tot m-am încăpățânat să pun pe blog.

Recent am început să dau iama cu regularitate prin simigerii pentru că avem vreo 2 apostoli la o aruncătură de noul birou. Săptămâna asta n-a fost zi fără covrigi așa că am căpătat expertiza și autoritatea necesară să emit afirmații ca cea din titlu.

Repetați după mine.

Multi-motherfucka-cereale.

De cel puțin două ori mai bun ca cel cu semințe și e zece ori peste cel cu mac. De susan nici nu vorbesc pentru că ăla n-a fost niciodată altceva decât un compromis pentru cei care se sperie ușor de niște mac între dinți.

Pe bune! ăsta cu multicereale este suspect de bun pentru ceva e făcut industrial la fiecare colț de gură de metrou.

Sigur, am mâncat covrigi mai buni. Mai germani. Mai unși cu toate alifiile. Dar nici unul nu era făcut într-o simigerie de pe stradă. Și cu siguranță n…

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Brunch în București: RePlace din Cotroceni

Pentru că de când avem bestia mică simțeam că ne-am cam auto-izolat în proximitatea casei, împreună cu mândra am decis să facem ce fac toți oamenii de 30ish de ani prin seriale: să pună bazele unei tradiții în jurul brunchului de duminică cu prietenii.

Zis și făcut, iar duminica trecută ne-am strâns pe la 11:30 la RePlace în Cotroceni (maps) să punem bazele acestei tradiții culinaro-hipstărești. Cred că eram primii lor clienți pe ziua respectivă așa că ne-am putut alege cea mai bună masă din cele 5 pe care mica terasă din spate o are.

Locul e de un chillax contagios și e lesne de înțeles de ce oamenii l-au votat pe pagina celor de la Guerrilla ca fiind cea mai frumoasă terasă din București. În plus, se poate vedea și în poză liga înaltă de hipsterism în care joacă: nici nu au pahare de bere pentru berea la doză pe care o servesc.

Cumva n-ar trebui să nu fiu prea critic cu ei pentru că la origini sunt o cafenea, dar le-am trecut de două ori pragul și de fiecare dată nu aveau fix berea…