Treceți la conținutul principal

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Imaginea e cu factor exemplificativ, nu e vorba de barul din poză.

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe ceea ce au consumat. E de porc asta. Și aici ajung la situația a doua care nu ține neapărat de portofel, ci atitudinea de patron.

Ieri, eram cu un prieten într-un bar ce avea o selecție vastă de beri de import. Ne-am așezat și noi la o masă de doi ca aveam obrazul prea subțire să ne punem la una de 4-6 - chiar dacă prin bar cam bătea vântul.

Cei doi chelneri ne-au luat în primire rapid și au avut grijă de noi. La scurt timp ajunge și patronul cu prietena/nevasta. Se pun la cea mai mare și centrală masă și își cheamă sclavii să îi servească. Chelnerii se acresc imediat și își fac dansul prin jurul mesei lor.

În momentul ăla, atmosfera din bar s-a schimbat radical și totul a început să se învârtă în jurul patronului. Dacă patronul e fericit, clientul nu contează. Și apoi peste ceva vreme se va întreba de ce oamenii nu se mai întorc a doua oară în barul lui destul de cool. Păi de aia.

Comentarii

  1. Ar fi dragut sa stim si in ce bar am fi tratati asa

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. N-am dat nume pentru că nu mi s-a părut relevant. Sunt o multitudine de baruri care suferă de sindromul ăsta. Sunt ușor de recunoscut: în general mai toate mesele sunt goale, excepție făcând una unde e o înghesuială de oameni care râd gălăgios. La masa aia în general e și chelnerița și/sau patronul. Te ignoră ceva vreme și apoi vin deranjați să iți ia comanda. Atunci e momentul să pleci.

      Ștergere
  2. Am mai fost si in baruri unde "clientii fideli", "oamenii casei" ii alunga pe ceilalti clienti prin comportamentul lor (nu neaparat agresiv, ci deranjant).

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Ce faci când hipsterul pe care l-ai crescut te mușcă de mână?

Încă nu mi-am acceptat condiția de hipster pentru că eu nu mănânc mici ironic la bomba din cartier, dar trebuie să recunosc că mă bucur când văd din când în când hipsteri revoltați pe prea mult hipsterism. Ca în conversația de mai sus pe Facebook unde o persoană s-a plâns de politica celor de la cafeneaua/coffee shop-ul Bloom de a interzice clienților utilizarea laptopurilor în timpul weekendului.

La nivelul ăsta de hipsterism s-a ajuns: laptop = muncă, muncești prea mult așa că în weekend e bine să lași munca deoparte și pentru că sunt cool and everything else îți vor impune asta. În plus, să nu uităm ca de fapt este un lucru pe care îl fac pentru a completa experiența de a savura cafeaua.

Povestea celor de la Bloom sună bine, doar că este vorba de experiența lor de a bea o cafea. Nu experiența mea sau a celorlalți. Oricum nici nu contează. Este prăvălia lor și pot să facă aproape tot ce își doresc într-o marjă destul de largă. La fel cum persoana de mai sus este liberă să nu mai ca…

Băi băiete, ce naiba s-a întâmplat cu manele de au ajuns în halul ăsta?

Mă uitam azi pe YouTube trending și am dat peste ultimul super hit Guță. Am dat click de curiozitate, că așa se zice întotdeauna pe internet, să vadă și ochiul meu ce mai e pe val în zona asta muzicală. Șoc și groază. Dezastru. INCREDIBIL!

Intro-ul este unul banal și nu te atrage la aruncat nici măcar cu monede în cântăreț. Guță este în mizerie și a ajuns să poarte Calvin Klein. Calvin-Fucking-Klein! Opulența a dispărut și cum petrece cu cafea la dozator și apă plată. Fata aia e mai înfofolită ca un prichindel înainte de Revoluție - nu tu decolteu generos sau animal print. Băi băiete!!! Ce dracu e asta?

Pentru mine, Maestrul este era cel dintâi profesor de șmecherie al țarii. O legendă ce acum 5 ani ne-a făcut tuturor o favoare și ne-a adus pe calea cea buna printr-o exercițiu de forță și artă ce, pentru mine cel puțin, a rămas în istorie ca cel mai mișto videoclip de manele al tuturor timpurilor. Îi dau embed mai jos că să vedeți despre ce e vorba, deși cred că toți știți la ce mă r…

Nicio săptămână fără o bere nouă: Silva Romanian Pale Ale

Am scris în ultima lună despre lansări de beri mai mult decât am scris tot anul trecut. Nu mă plâng, cineva trebuie să facă munca asta grea de degustare și mă bucur că tot am ocazia să încerc ceva nou. Ca de exemplu sortimentul ăsta nou de Silva pe care îl vânez de vreo 2 zile.

Inițial l-am văzut la Alin Popescu pe Facebook și imediat am dat iama la supermarket să guste și ochiul meu. Fără succes din păcate. Ieri, în schimb, eram la o petrecere câmpenească și văd un vecin de masă că își ia o Silva blondă. Remarc eticheta nouă așa că îmi încerc norocul și întreb domnișoara care ne servea dacă au cumva o bere nouă de la Silva. Da! Ale, nu?

Silva Romanian Pale Ale, căreia mie tot îmi vine să zic Silva IPA sau măcar RIPA, aduce a India Pale Ale. Are un gust pregnant care te ia imediat în primire, ca apoi de la a 2-3 gură să începi să simți și ceva citric. Când deja ai ajuns la 5-6 gură, începi să te obișnuiești cu tot amalgamul ăsta de arome și parfum. Cel puțin așa mi s-a întâmplat mie a…