Treceți la conținutul principal

Mirajul legumelor și fructelor de la țăran


Dacă te-ai uita în gura Internetului, ai putea să te juri că nu există legumă mai bună ca cea de la țăran. Că ăla o crește cum se făcea odinioară - cu mâinile și multă trudă - și cel mai probabil bio pentru că nivelul de tehnologizare se știe că e la nivelul Marii Uniri. Ajută și că o mână de hipsteri s-au apucat de agricultură și acum vând roșii cu povești demne de Oscaruri.

Problema e că realitatea stă puțin diferit. E mai scump la țărani și legumele nu prea sunt demne de pozat pe Instagram. Și nici n-au tot timpul quinoa. Și parcă au și program scurt și nu îi găsești la 10 seara. Și parcă îți aduci aminte că ai găsit niște viermi în cireșele alea luate anul trecut. Și parcă nici nu ai chef de conversație și tocmeală. Și multe alte scuze.

Gustul diferit nu îl contest, deși dacă e să fiu sincer diferență e doar între legumele românești vs cele străine, iar aia e lesne de explicat prin climă, sol și soiuri diferite. Nu sunt absurd și înțeleg că e vorba de produse diferite, mai ales iarna când roșiile noastre sunt mai pe hibernat nițel.

Eh. Zi de zi, primăvara și vara, trec la Aurel Vlaicu pe lângă moșul ăsta cu Dacia lui papuc transformată în tarabă. Baba de obicei stă în mașină, iar el pe un scăunel sprijinit de mașină. Nu contează că plouă sau e foarte cald afară, țăranii sunt cu sfințenie în același loc. Au o varietate rezonabilă de legume și fructe pe care le găsești în orice curte la țară. Pun 4-5 kilograme din fiecare dimineața în mașină și vin la oraș să le vândă.

Dacă vă uitați bine în poză o să vedeți că au și un prosop pe care îl pun ca să nu zgârie rablă galbenă. Parcă sunt desprinși dintr-o poveste din aia cu multe share-uri pe Facebook. Sunt cei mai veritabili țărani pe care i-am văzut în Capitală chiar dacă papucul nu e înmatriculat în alt județ.

La cât de hipsterish e zona Aviației și la cât de multe clădiri de birouri sunt prin zona stației de metrou, v-ați gândi că țăranul nostru își termină produsele până în 11 și o tulește spre casă pentru a pregăti următoarea tranșă de gusturi ca odinioară. Greșit. De multe ori e încă acolo când plec eu la pe șase, stă și așteaptă cu marfa aproape neatinsă.

Singurii care îl mai întreabă de sănătate sunt localnicii trecuți bine de prima tinerețe pentru că Internetului îi șade bine doar online. Acolo stârnești aprecieri pentru legumele și fructele de la țărani. Realitatea e diferită și moșul face un full time lejer și ceva overtime pentru a vinde câteva lucruri pe care le-a crescut prin curte.

Alt mit spulberat, fix când tot ziceam în stânga și în dreapta că după publicitate apuc și eu calea firească către agricultură...

Comentarii

  1. Cumva comentez in calitate de cunoscator. Personal imi este frica sa cumpar de la astfel de oameni. Sunt si oameni care chiar cresc legumele cum trebuie, dar foarte foarte multi pun cantitati impresionante de chimicale si tot felu de mizerii, care sunt ieftine si nimeni nu sta sa citeasca minimul de detalii legate de doze si asa mai departe.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ăsta e un punct mai mult decât valid, dar cu toate astea mirajul gustul ca la țară încă există.

      Ștergere
    2. Pai evident ca mijraul exista, atata timp cat celor din jurul nostru, an dupa an, "li se pare ca legumele nu mai au gust" (in realitate, nimic nu mai are gust ca acum 20 de ani, nu doar legumele), iar cand mai vine vreun prieten din UK pe la noi zice ca "vai ce gust intens au legumele la voi" (cred si eu, ca la aia nu prea ajung chestii de prin Turcia). Dar mirajul cu 'hai sa cumparam legume de la taran' e similar (poate uneori chiar mai grav) cu 'hai sa luam medicamente de la vraci, ca alea din comert nu sunt bune'.

      Ștergere
  2. Dupa gradinile urbane: https://zpoz.net/9fl4k; treaba asta reprezinta probabil al doilea mit raspandit in ceea ce priveste mancatul sanatos.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Avem sute de mii de abonați, dar ce le vindem?

Săptămâna trecută am fost la prezentarea studiului InfluenceMe: A 360 Perspective on Romanian Influencers (comunicat de presa & infografic) unde prin spatele sălii se mustăcea când se vorbea de sutele de mii de views, afișări și abonați pe care influențatorii autohtoni le au. Nu pentru că e ceva în neregulă cu aceste cifre, ci pentru că grosul acestor cifre reprezintă o generație căreia îi este greu să vinzi ceva.

Azi de dimineață un reportaj de pe Pro Tv vorbea despre procentul de 23% dintre tinerii între 20 și 24 de ani care preferă să nu își continue studiile sau să nu se angajeze pentru că le este mai comod să stea pe ajutoare de la stat sau pe banii părințiilor.

Cred că acum o lună vedeam pe Facebook pe un prieten care se plângea de al 3-lea caz de tânăr care a renunțat la job în prima zi de muncă și încerca să înțeleagă ce naiba era în capul lor de au cedat atât de repede mai ales că job-ul era în zona de IT.

Pui toate astea cap la cap și începi să îți faci griji ca om de m…

Cifrele primelor 3 săptămâni cu un cățel

Pentru că tot mă luase puțin la mișto Vali că mi-am luat câine pentru like-uri și engagement pe rețelele sociale, m-am gândit să aștern pe blog niște numere referitoare la ce înseamnă să îți iei un câine.

Poate ajută pe careva, poate nu - este un exercițiu interesant.

Costul inițial: cumpărat câine și niște basic stuff pe care să le aibă prin casă (mâncare pentru aproximativ 2 luni, pătură, țarc, castroane și pad-uri pe care să își facă nevoile): 3588 RON. O bună parte din costul ăsta reprezintă costul de achiziție în sine care poate să varieze în funcție de unde iei câine. Ca idee - diferența de preț între o canisă din Timișoara și una din București este de 1835 RON.

Costul cu entertainment pentru câine - jucărele, lesă și zgardă: 323 RON. Eu aici am avut noroc cu un prieten care mi-a dat o mulțime de prostioare care le-au rămas mici câinilor lui. În funcție de unde iei jucăriile respective, prețul poate să crească vertiginos. Când vine vorba de lesă și zgardă vă recomand să fiți zg…