Treceți la conținutul principal

Mirajul legumelor și fructelor de la țăran


Dacă te-ai uita în gura Internetului, ai putea să te juri că nu există legumă mai bună ca cea de la țăran. Că ăla o crește cum se făcea odinioară - cu mâinile și multă trudă - și cel mai probabil bio pentru că nivelul de tehnologizare se știe că e la nivelul Marii Uniri. Ajută și că o mână de hipsteri s-au apucat de agricultură și acum vând roșii cu povești demne de Oscaruri.

Problema e că realitatea stă puțin diferit. E mai scump la țărani și legumele nu prea sunt demne de pozat pe Instagram. Și nici n-au tot timpul quinoa. Și parcă au și program scurt și nu îi găsești la 10 seara. Și parcă îți aduci aminte că ai găsit niște viermi în cireșele alea luate anul trecut. Și parcă nici nu ai chef de conversație și tocmeală. Și multe alte scuze.

Gustul diferit nu îl contest, deși dacă e să fiu sincer diferență e doar între legumele românești vs cele străine, iar aia e lesne de explicat prin climă, sol și soiuri diferite. Nu sunt absurd și înțeleg că e vorba de produse diferite, mai ales iarna când roșiile noastre sunt mai pe hibernat nițel.

Eh. Zi de zi, primăvara și vara, trec la Aurel Vlaicu pe lângă moșul ăsta cu Dacia lui papuc transformată în tarabă. Baba de obicei stă în mașină, iar el pe un scăunel sprijinit de mașină. Nu contează că plouă sau e foarte cald afară, țăranii sunt cu sfințenie în același loc. Au o varietate rezonabilă de legume și fructe pe care le găsești în orice curte la țară. Pun 4-5 kilograme din fiecare dimineața în mașină și vin la oraș să le vândă.

Dacă vă uitați bine în poză o să vedeți că au și un prosop pe care îl pun ca să nu zgârie rablă galbenă. Parcă sunt desprinși dintr-o poveste din aia cu multe share-uri pe Facebook. Sunt cei mai veritabili țărani pe care i-am văzut în Capitală chiar dacă papucul nu e înmatriculat în alt județ.

La cât de hipsterish e zona Aviației și la cât de multe clădiri de birouri sunt prin zona stației de metrou, v-ați gândi că țăranul nostru își termină produsele până în 11 și o tulește spre casă pentru a pregăti următoarea tranșă de gusturi ca odinioară. Greșit. De multe ori e încă acolo când plec eu la pe șase, stă și așteaptă cu marfa aproape neatinsă.

Singurii care îl mai întreabă de sănătate sunt localnicii trecuți bine de prima tinerețe pentru că Internetului îi șade bine doar online. Acolo stârnești aprecieri pentru legumele și fructele de la țărani. Realitatea e diferită și moșul face un full time lejer și ceva overtime pentru a vinde câteva lucruri pe care le-a crescut prin curte.

Alt mit spulberat, fix când tot ziceam în stânga și în dreapta că după publicitate apuc și eu calea firească către agricultură...

Comentarii

  1. Cumva comentez in calitate de cunoscator. Personal imi este frica sa cumpar de la astfel de oameni. Sunt si oameni care chiar cresc legumele cum trebuie, dar foarte foarte multi pun cantitati impresionante de chimicale si tot felu de mizerii, care sunt ieftine si nimeni nu sta sa citeasca minimul de detalii legate de doze si asa mai departe.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ăsta e un punct mai mult decât valid, dar cu toate astea mirajul gustul ca la țară încă există.

      Ștergere
    2. Pai evident ca mijraul exista, atata timp cat celor din jurul nostru, an dupa an, "li se pare ca legumele nu mai au gust" (in realitate, nimic nu mai are gust ca acum 20 de ani, nu doar legumele), iar cand mai vine vreun prieten din UK pe la noi zice ca "vai ce gust intens au legumele la voi" (cred si eu, ca la aia nu prea ajung chestii de prin Turcia). Dar mirajul cu 'hai sa cumparam legume de la taran' e similar (poate uneori chiar mai grav) cu 'hai sa luam medicamente de la vraci, ca alea din comert nu sunt bune'.

      Ștergere
  2. Dupa gradinile urbane: https://zpoz.net/9fl4k; treaba asta reprezinta probabil al doilea mit raspandit in ceea ce priveste mancatul sanatos.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări Populare

Fântâna de mici pentru că în viață e bine să te mai și distrezi

Inițial nu doream să scriu despre asta, dar am văzut la Radu două comentarii care sunt cumva chintesența tradiționalismului românesc referitor la cum ar trebui să fie o nuntă. Ai acolo frumos o listă pe care trebuie să o bifezi ca să fie bine, iar dacă te abați cât de puțin de la lista respectivă riști să ai pe cineva care automat o să comenteze ceva.

La nunta noastră am vrut să ne abatem de la niște ritualuri în care nu ne regăseam - unul dintre ele fiind numărul exagerat de feluri de mâncare care te încătușează pe scaun cu orele, iar altul fiind lipsa asta de personalizare a unui eveniment major din viață. Dacă pe primul l-am rezolvat ușor cu un bufet suedez cu de toate pentru toți, al doilea a fost puțin mai dificil de implementat.

Dificil, dar nu imposibil.

Daria și-a pus amprenta prin desenarea meniurilor, table mat-urilor, mărturiilor și a numerelor de pe mese, iar eu prin asamblarea și executarea a 8-ei minuni a lumii: fântâna de mici. Deja simt așa niște sprâncene ridicate un…

Strongbow - de ceva vreme lansata si la noi in 3 sortimente

Lansarea efectiva a fost acum vreo 3-4 saptamani, dar am evitat sa scriu despre asta inainte sa o localizez offline intr-un supermarket. Oho si cat de greu a fost sa fac asta. Am vanat in Carrefour-ul si Mega Image-ul de la Piata Unirii de parca viata mea depindea de asta.

Cred ca m-ati vazut p-acolo. Cu ochii mijiti, eram cel nehotarat la raionul de beri de import. Ocazional faceam 13-14 si pe la cele cu arome si chiar pe la sucuri - de unde sa stiu unde naiba ar pune ei cidrul (mai are rost sa zic si de mere?).

Gata cu panica! intr-un tarziu au bagat si la mine in cartier cidru Strongbow.


Ce as putea sa zic despre Strongbow? Este un hard cider (4.5% alcool) si la noi in tara vine in trei variante: gold apple, red berries si elderflower. Gold e cel clasic de care probabil ai mai baut prin irish pub-uri, cel de soc nu este pentru toata lumea datorita aromei puternice, iar cel de fructe de padure pare o varianta mai domolita a unui Framboise.

Dupa ce am testat intensiv toate variantele…

Garmin Fenix 5 Plus de acum 4 zile și în România

Acum câteva zile mă cheamă cei de la Garmin la un eveniment de lansare. Le zic din start că deși sunt fan, mai bine nu vin pentru că mă apucă salivarea pe acolo la vreun ceas de 500 de euro pe care nu o să îl cumpăr doar pentru plimbatul câinelui p-afară. Mi-au zis că e ok, pot să vin pentru că ăsta nou e în jur de 700 de euro. Aaaah. Păi de ce n-ai spus așa băiatule.

Ajuns acolo, primul lucru care m-a impresionat a fost că 8 din 10 invitați aveau un model Garmin la mână. Brusc m-am simțit ca într-un cult, iar eu eram cel mai sărac de acolo cu Vivofit-ul meu de doar 100 de euro. M-am îmbărbătat rapid și m-am uitat pe la noile modele.

N-arată rău, iar cel galben chiar pot spune că mi-a făcut cu ochiul.

Noile Garmin Fenix 5 Plus au ca noutăți un mod de plată contactless, stocare de muzică direct în ceas și un program de aclimatizare la mari înălțimi. Asta pe lângă toate celelalte dotări de pe variantele precedente: notificări de pe telefon, GPS, hărți, busolă, altimetru, accelerometru,…