Treceți la conținutul principal

Mirajul legumelor și fructelor de la țăran


Dacă te-ai uita în gura Internetului, ai putea să te juri că nu există legumă mai bună ca cea de la țăran. Că ăla o crește cum se făcea odinioară - cu mâinile și multă trudă - și cel mai probabil bio pentru că nivelul de tehnologizare se știe că e la nivelul Marii Uniri. Ajută și că o mână de hipsteri s-au apucat de agricultură și acum vând roșii cu povești demne de Oscaruri.

Problema e că realitatea stă puțin diferit. E mai scump la țărani și legumele nu prea sunt demne de pozat pe Instagram. Și nici n-au tot timpul quinoa. Și parcă au și program scurt și nu îi găsești la 10 seara. Și parcă îți aduci aminte că ai găsit niște viermi în cireșele alea luate anul trecut. Și parcă nici nu ai chef de conversație și tocmeală. Și multe alte scuze.

Gustul diferit nu îl contest, deși dacă e să fiu sincer diferență e doar între legumele românești vs cele străine, iar aia e lesne de explicat prin climă, sol și soiuri diferite. Nu sunt absurd și înțeleg că e vorba de produse diferite, mai ales iarna când roșiile noastre sunt mai pe hibernat nițel.

Eh. Zi de zi, primăvara și vara, trec la Aurel Vlaicu pe lângă moșul ăsta cu Dacia lui papuc transformată în tarabă. Baba de obicei stă în mașină, iar el pe un scăunel sprijinit de mașină. Nu contează că plouă sau e foarte cald afară, țăranii sunt cu sfințenie în același loc. Au o varietate rezonabilă de legume și fructe pe care le găsești în orice curte la țară. Pun 4-5 kilograme din fiecare dimineața în mașină și vin la oraș să le vândă.

Dacă vă uitați bine în poză o să vedeți că au și un prosop pe care îl pun ca să nu zgârie rablă galbenă. Parcă sunt desprinși dintr-o poveste din aia cu multe share-uri pe Facebook. Sunt cei mai veritabili țărani pe care i-am văzut în Capitală chiar dacă papucul nu e înmatriculat în alt județ.

La cât de hipsterish e zona Aviației și la cât de multe clădiri de birouri sunt prin zona stației de metrou, v-ați gândi că țăranul nostru își termină produsele până în 11 și o tulește spre casă pentru a pregăti următoarea tranșă de gusturi ca odinioară. Greșit. De multe ori e încă acolo când plec eu la pe șase, stă și așteaptă cu marfa aproape neatinsă.

Singurii care îl mai întreabă de sănătate sunt localnicii trecuți bine de prima tinerețe pentru că Internetului îi șade bine doar online. Acolo stârnești aprecieri pentru legumele și fructele de la țărani. Realitatea e diferită și moșul face un full time lejer și ceva overtime pentru a vinde câteva lucruri pe care le-a crescut prin curte.

Alt mit spulberat, fix când tot ziceam în stânga și în dreapta că după publicitate apuc și eu calea firească către agricultură...

Comentarii

  1. Cumva comentez in calitate de cunoscator. Personal imi este frica sa cumpar de la astfel de oameni. Sunt si oameni care chiar cresc legumele cum trebuie, dar foarte foarte multi pun cantitati impresionante de chimicale si tot felu de mizerii, care sunt ieftine si nimeni nu sta sa citeasca minimul de detalii legate de doze si asa mai departe.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ăsta e un punct mai mult decât valid, dar cu toate astea mirajul gustul ca la țară încă există.

      Ștergere
    2. Pai evident ca mijraul exista, atata timp cat celor din jurul nostru, an dupa an, "li se pare ca legumele nu mai au gust" (in realitate, nimic nu mai are gust ca acum 20 de ani, nu doar legumele), iar cand mai vine vreun prieten din UK pe la noi zice ca "vai ce gust intens au legumele la voi" (cred si eu, ca la aia nu prea ajung chestii de prin Turcia). Dar mirajul cu 'hai sa cumparam legume de la taran' e similar (poate uneori chiar mai grav) cu 'hai sa luam medicamente de la vraci, ca alea din comert nu sunt bune'.

      Ștergere
  2. Dupa gradinile urbane: https://zpoz.net/9fl4k; treaba asta reprezinta probabil al doilea mit raspandit in ceea ce priveste mancatul sanatos.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Populare în ultima săptămână

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Ricoh GR III: 5 luni cu o cameră foto compactă în buzunar

Dacă îi spui cuiva în 2019 că ai dat o căruță de bani o cameră foto compactă, îți va râde în față. Cumva pe bună dreptate pentru că majoritatea compactelor ieftine sunt niște glume proaste.

Îți mai speli din păcate cu un DSLR sau un mirror-less, dar nu cu o săpunieră. Cum să dai bani pe ceva ce a fost omorât iar și iar de telefoanele mobile? Păi de banii ăia îți luai ultimul model de telefon și nu mai aveai ceva în plus de cărat.

Sigur, eu aș putea să zic că e vorba de cum te simți când folosești camera, dar mai bine nu cădem pradă nevoii universale de a îi dovedi celuilalt de pe internet că doar tu ai dreptate.

După cum spuneam mai devreme, de vreo 5 luni camera asta în permanență în buzunar și am ajuns să îi apreciez și cele bune și cele rele.

Cele rele nu prea sunt multe, dar pot să fie ușor supărătoare. Surprinzător, cât de slabă e bateria nu este unul dintre ele. Chiar dacă se pune în cap după 150-200 de poze, se încarcă ușor de la bateria externă prin USB-C așa că n-am avut pro…

10 poze de la prezentarea echipelor din Turul Franței 2019

Viața e o serie de coincidențe plăcute.

La concluzia asta am ajuns acum când doream să scriu câteva rânduri despre aceste poze care parcă îmi plac din ce în ce mai mult cu cât mă uit mai mult la ele.

Prima coincidență e că nici nu știam că există o prezentare oficială a echipelor cu două zile înainte de marele start. În atmosferă de sărbătoare, cu multe selfie-uri și zâmbete, timp de aproape 2 ore mi-au trecut prin față toți cei 176 de rutieri.

A doua a fost că la intrarea în Galeriile Saint-Hubert să se facă un mini abuteiaj care practic forțau echipele să se oprească preț de câteva minute fix în fața mea. Fără acest mic "ajutor" n-aveam nicio șansă reală să fac o singură poză decentă.

A 3-a e practic cireașa de pe tort: strada unde am făcut toate pozele se numește Rue d'Arenberg.











Pozele le-am pus și pe Facebook, dar știu că atunci când o să vreau să le revăd o să blestem lipsa oricărui algoritm de căutare așa că e mai bine să fie și pe blog. Aici le am la îndemână supe…