Treceți la conținutul principal

Mirajul legumelor și fructelor de la țăran


Dacă te-ai uita în gura Internetului, ai putea să te juri că nu există legumă mai bună ca cea de la țăran. Că ăla o crește cum se făcea odinioară - cu mâinile și multă trudă - și cel mai probabil bio pentru că nivelul de tehnologizare se știe că e la nivelul Marii Uniri. Ajută și că o mână de hipsteri s-au apucat de agricultură și acum vând roșii cu povești demne de Oscaruri.

Problema e că realitatea stă puțin diferit. E mai scump la țărani și legumele nu prea sunt demne de pozat pe Instagram. Și nici n-au tot timpul quinoa. Și parcă au și program scurt și nu îi găsești la 10 seara. Și parcă îți aduci aminte că ai găsit niște viermi în cireșele alea luate anul trecut. Și parcă nici nu ai chef de conversație și tocmeală. Și multe alte scuze.

Gustul diferit nu îl contest, deși dacă e să fiu sincer diferență e doar între legumele românești vs cele străine, iar aia e lesne de explicat prin climă, sol și soiuri diferite. Nu sunt absurd și înțeleg că e vorba de produse diferite, mai ales iarna când roșiile noastre sunt mai pe hibernat nițel.

Eh. Zi de zi, primăvara și vara, trec la Aurel Vlaicu pe lângă moșul ăsta cu Dacia lui papuc transformată în tarabă. Baba de obicei stă în mașină, iar el pe un scăunel sprijinit de mașină. Nu contează că plouă sau e foarte cald afară, țăranii sunt cu sfințenie în același loc. Au o varietate rezonabilă de legume și fructe pe care le găsești în orice curte la țară. Pun 4-5 kilograme din fiecare dimineața în mașină și vin la oraș să le vândă.

Dacă vă uitați bine în poză o să vedeți că au și un prosop pe care îl pun ca să nu zgârie rablă galbenă. Parcă sunt desprinși dintr-o poveste din aia cu multe share-uri pe Facebook. Sunt cei mai veritabili țărani pe care i-am văzut în Capitală chiar dacă papucul nu e înmatriculat în alt județ.

La cât de hipsterish e zona Aviației și la cât de multe clădiri de birouri sunt prin zona stației de metrou, v-ați gândi că țăranul nostru își termină produsele până în 11 și o tulește spre casă pentru a pregăti următoarea tranșă de gusturi ca odinioară. Greșit. De multe ori e încă acolo când plec eu la pe șase, stă și așteaptă cu marfa aproape neatinsă.

Singurii care îl mai întreabă de sănătate sunt localnicii trecuți bine de prima tinerețe pentru că Internetului îi șade bine doar online. Acolo stârnești aprecieri pentru legumele și fructele de la țărani. Realitatea e diferită și moșul face un full time lejer și ceva overtime pentru a vinde câteva lucruri pe care le-a crescut prin curte.

Alt mit spulberat, fix când tot ziceam în stânga și în dreapta că după publicitate apuc și eu calea firească către agricultură...

Comentarii

  1. Cumva comentez in calitate de cunoscator. Personal imi este frica sa cumpar de la astfel de oameni. Sunt si oameni care chiar cresc legumele cum trebuie, dar foarte foarte multi pun cantitati impresionante de chimicale si tot felu de mizerii, care sunt ieftine si nimeni nu sta sa citeasca minimul de detalii legate de doze si asa mai departe.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ăsta e un punct mai mult decât valid, dar cu toate astea mirajul gustul ca la țară încă există.

      Ștergere
    2. Pai evident ca mijraul exista, atata timp cat celor din jurul nostru, an dupa an, "li se pare ca legumele nu mai au gust" (in realitate, nimic nu mai are gust ca acum 20 de ani, nu doar legumele), iar cand mai vine vreun prieten din UK pe la noi zice ca "vai ce gust intens au legumele la voi" (cred si eu, ca la aia nu prea ajung chestii de prin Turcia). Dar mirajul cu 'hai sa cumparam legume de la taran' e similar (poate uneori chiar mai grav) cu 'hai sa luam medicamente de la vraci, ca alea din comert nu sunt bune'.

      Ștergere
  2. Dupa gradinile urbane: https://zpoz.net/9fl4k; treaba asta reprezinta probabil al doilea mit raspandit in ceea ce priveste mancatul sanatos.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări Populare

Și tu ce ai făcut primăvara asta cu sacul de haine vechi rămas după curățenie?

Ieri am fost la lansare mai neobișnuită de magazin de haine. Empty Shop este locul ăla unde ajung toate hainele care au rămas mici, care nu mai sunt fashionable sau care sunt doar nebăgate în seamă și ajung să fie abandonate prin dulap cu anii. Chestia e că acele haine trebuie să le aduci tu de acasă.  Ariel le spală, iar Nepi (Promenada) și Let's do it Romania le vor dona unor oameni care le vor aprecia mai mult decât ai făcut-o tu în ultimul an.

Toată treaba asta se întâmplă în următoarele 2 săptămâni (18 aprilie) în mai mult de o duzină de centre comerciale din București și țară deținute de Nepi. Lista exactă nu o am, dar presupun ca va apărea în curând pe site-ul/Facebook-ul celor de la Let's Do it Romania.

Înainte să scriu am căutat-o, dar m-am enervat repede și am ieșit când am văzut întrebări idioate de la useri de genul: dar chiar trebuia să fie numele în engleză? Pentru că de fapt doar cu asta au rămas după ce au citit despre inițiativă. Pun pariu că în scurt timp o …

Mi-am luat o perie electrică de curățat cu 7 capete interschimbabile

Precum săracii, eu încă îmi fac singur curățenie în casă. Nu zic că nu m-a tentat niciodată să angajez pe cineva să se ocupe de aspectul ăsta, mă gândesc la asta de fiecare dată când fac curățenie, dar de aici până la a face ceva în direcția asta a fost cale lungă. Așa că acum vreo 2 luni am fost prevăzător și mi-am luat scula din poza de mai sus pentru a ajuta la curățenia de primăvară.

Inițial mă gândeam să iau un accesoriu de bormașină, dar după ce am chibzuit nițel și mi-am adus aminte că sunt singurul bărbat din București care nu are o bormașină în apartament, am decis că o sculă specializată e mai ok pentru curățatul prin casa.

După un scurt research care a venit cu o singură concluzie - nu lua peria electrică cu braț lung de pe site-urile de teleshoping - m-am decis pe Belle Hand Held Electric Cleaning Brush. Sau mai bine spus pe produsul din imaginile de mai sus pentru că Belle-ul meu este o copie chinezească a unui produs pe nume Metapo PS 200 de care nu sunt sigur că nu e ș…

Ursus Retro Nepasteurizată

Anul trecut, tot așa prin primăvară, a fost nebunie cu lansările de beri nepasteurizate în portofoliul celor de la Ursus, iar anul ăsta văd că o iau de la capăt. De data asta cu Ursus Retro despre care ei zic că este o bere blondă nepasteurizată cum se făcea odată. Cum exact se făcea... nu cred că am cum să aflu vreodată pentru că abia promovasem cu succes la făcutul la oliță când a venit Revoluția.

Cu toate astea, eticheta de Ursus Retro spune că ar trebui să mă aștept la un gust intens (4/5),  medium amărui (3/5) cu o culoare plăcută (3/5) și o spumă bogată (4/5). I-aș contrazice doar la partea cu amărui și aș mai da un punct de la mine.

Și ca să o iau puțin pe arătură, chiar îmi place sistemul ăsta de pahare-steluțe-whatever pe care l-am implementat ca să îți dai mai ușor seama dacă o bere pe gustul tău. E puțin aspirațional pentru că berea este sub 4 lei în magazin, 3.75 dacă nu mă înșeală memoria, dar apreciez încercarea și mi-ar plăcea să văd mai mulți producători care fac asta…