Tocmai m`am intors de la o mica incursiune cu bicla prin parcul tineretului ... da pe vremea asta . A fost divin ... nici nu stiu ce as putea sa zic de lauda ... pentru ca orice cuvant e inutil ... trebuie sa faci tu asta :D . Am mers pe foaile si pinioanele cele mai mari - cele echivalente urcatului pe munte - si cu toate astea ori lipsa de antrenament ori zapada asta si`au spus cuvantul . Am transpirat si am obosit ... ca niciodata .. efortul mersului prin zapada de 20-25 cm e comparativ cu cel mersului prin nisip . Frig nu mi`a fost .. eram imbracat in echipamentul de snowboarding si mi`au tinut de cald .... chiar prea cald . Parcul arata de parca e scos dintr`un tablou .... fara urme de oameni ... si oricum orice urma era acoperita in 10 minute ... aah ma duc sa fac un dus ca m`am spalat in propria traspiratie in ora asta de efort .
Inițial nu doream să scriu despre asta, dar am văzut la Radu două comentarii care sunt cumva chintesența tradiționalismului românesc referitor la cum ar trebui să fie o nuntă. Ai acolo frumos o listă pe care trebuie să o bifezi ca să fie bine, iar dacă te abați cât de puțin de la lista respectivă riști să ai pe cineva care automat o să comenteze ceva.
La nunta noastră am vrut să ne abatem de la niște ritualuri în care nu ne regăseam - unul dintre ele fiind numărul exagerat de feluri de mâncare care te încătușează pe scaun cu orele, iar altul fiind lipsa asta de personalizare a unui eveniment major din viață. Dacă pe primul l-am rezolvat ușor cu un bufet suedez cu de toate pentru toți, al doilea a fost puțin mai dificil de implementat.
Dificil, dar nu imposibil.
Daria și-a pus amprenta prin desenarea meniurilor, table mat-urilor, mărturiilor și a numerelor de pe mese, iar eu prin asamblarea și executarea a 8-ei minuni a lumii: fântâna de mici. Deja simt așa niște sprâncene ridicate un…
La nunta noastră am vrut să ne abatem de la niște ritualuri în care nu ne regăseam - unul dintre ele fiind numărul exagerat de feluri de mâncare care te încătușează pe scaun cu orele, iar altul fiind lipsa asta de personalizare a unui eveniment major din viață. Dacă pe primul l-am rezolvat ușor cu un bufet suedez cu de toate pentru toți, al doilea a fost puțin mai dificil de implementat.
Dificil, dar nu imposibil.
Daria și-a pus amprenta prin desenarea meniurilor, table mat-urilor, mărturiilor și a numerelor de pe mese, iar eu prin asamblarea și executarea a 8-ei minuni a lumii: fântâna de mici. Deja simt așa niște sprâncene ridicate un…
am un prieten care vrea sa iasa cu bicla prin viscol si mereu ma bate la cap.. ii dau adresa ta pt urmatorul viscol? :)
RăspundețiȘtergereda ... de ce nu ?
RăspundețiȘtergere