Cuprins de o neașteptată mândrie națională, aseară m-am uitat la "The Irishman". Mai mult forțat pentru că m-am convins că nu sunt în target după ce am citit vreo câteva review-uri. Cu toate astea am cedat într-un moment temporar de slăbiciune. Patru ore jumătate mai târziu eram la fel de entuziasmat de film ca în momentul în care am apăsat play.
De ce?
Pentru că subiectul filmului nu e ceva ce m-a pasionat vreodată. Am văzut și eu ca tot omul seria The Godfather și ceva Sopranos, ba chiar am și jucat niște Mafia la viața mea, dar nu pot spune că am făcut vreo pasiune pe subiectul ăsta.
Poate și din cauza aceasta mi se pare că filmul a fost mai încet decât ar fi trebuit să fie sau mai bine spus că a durat semnificativ mai mult decât poate era necesar. Raportat la un film de cinematograf. Și asta mi se pare că toată lumea greșește prin review-uri: îl compară cu ceva ce ar vedea la cinema.
The Irishman mi s-a părut că a fost de la început gândit pentru Netflix. Pentru văzut ac…
nu sunt de acord. toate printesele au un suflet pur, e mai important decat frumusetea lor de care de altfel nu sunt sigure (see mulan)
RăspundețiȘtergere@amalian - ah desigur ... sufletul pur :B
RăspundețiȘtergeresuflet pur, atentie pentru detalii, gusturi vestimentare minunate, glas cristalin, compasiune, puterea de a ierta, capacitatea de a oferi dragoste si afectiune, tandrete, inocenta si desigur, clasa si rafinament
RăspundețiȘtergerebine, n-aveti decat sa fiti naspa; oricum macar o data in viata ati vrut sa puneti pomul uneia; chiar arata misto si sunt perfecte
RăspundețiȘtergere