Despre respect, mâncare și șnițele proaste
Cel mai trist lucru pe care îl văd la o noi ca națiune bombardată de fiecare sărbătoare cu catralioane de reclame la pastile pentru digestie e că nu știm să respectăm mâncarea. Nu excesul. Nu pofta nesfârșită. Astea e și asta suntem, dar respectul pentru mâncare e o chestie care se crește. Inițial postarea asta trebuia să fie despre altceva. Despre mâncare aruncată pe jos și cum ne-am întors la vechile moravuri îndată de ce n-a trebuit să mai purtăm masca. Finuț. Arogant. Moralizator. Dar până acasă m-am calmat și am mai rumegat puțin problema. Aici nu e vorba despre maniere sau bun simt, e vorba de respect. În special de respectul pe care îl avem pentru ceea ce mâncăm și respectul pentru noi când vine vorba de halit. Ne lipsește demnitatea de a trata mâncatul ca un lucru mai mult decât necesar, deși la nivel declarativ suntem numai pe mătănii când vine vorba de mititei, burgărași și BBQ-uri. Veșnici bipolari. Iubim mâncarea, dar ne lipsește curiozitatea î...
nu sunt de acord. toate printesele au un suflet pur, e mai important decat frumusetea lor de care de altfel nu sunt sigure (see mulan)
RăspundețiȘtergere@amalian - ah desigur ... sufletul pur :B
RăspundețiȘtergeresuflet pur, atentie pentru detalii, gusturi vestimentare minunate, glas cristalin, compasiune, puterea de a ierta, capacitatea de a oferi dragoste si afectiune, tandrete, inocenta si desigur, clasa si rafinament
RăspundețiȘtergerebine, n-aveti decat sa fiti naspa; oricum macar o data in viata ati vrut sa puneti pomul uneia; chiar arata misto si sunt perfecte
RăspundețiȘtergere