Despre respect, mâncare și șnițele proaste
Cel mai trist lucru pe care îl văd la o noi ca națiune bombardată de fiecare sărbătoare cu catralioane de reclame la pastile pentru digestie e că nu știm să respectăm mâncarea. Nu excesul. Nu pofta nesfârșită. Astea e și asta suntem, dar respectul pentru mâncare e o chestie care se crește. Inițial postarea asta trebuia să fie despre altceva. Despre mâncare aruncată pe jos și cum ne-am întors la vechile moravuri îndată de ce n-a trebuit să mai purtăm masca. Finuț. Arogant. Moralizator. Dar până acasă m-am calmat și am mai rumegat puțin problema. Aici nu e vorba despre maniere sau bun simt, e vorba de respect. În special de respectul pe care îl avem pentru ceea ce mâncăm și respectul pentru noi când vine vorba de halit. Ne lipsește demnitatea de a trata mâncatul ca un lucru mai mult decât necesar, deși la nivel declarativ suntem numai pe mătănii când vine vorba de mititei, burgărași și BBQ-uri. Veșnici bipolari. Iubim mâncarea, dar ne lipsește curiozitatea î...
foarte tare.... mi-a placut cel mai mult Dr. Strangelove la Nuclear Engineering si MacGyver la Practical Engineering...
RăspundețiȘtergereSi Forest Gump la track & field :)
RăspundețiȘtergereCartman ca Hall Monitor :))
RăspundețiȘtergerecampus transportation, asta da, i se potriveste perfect.
RăspundețiȘtergerePot spune ca imi place cel mai tare Capitan Restructuring,este buna ideea cu vedete in Universitate.
RăspundețiȘtergere:)) marfa
RăspundețiȘtergere