Treceți la conținutul principal

Cand mori ce se intampla cu viata ta online?

Te-ai gandit la asta? Ce se intampla cu blogul, facebookul, twitterul sau gmailul tau atunci cand o sa mori? Ai depus destul de mult efort sa iti creezi o identitate pe internet si chiar nu te-ai intrebat niciodata ce se intampla cu ea dupa ce mori? Eu da si am facut un mic research.

Yahoo! de exemplu daca primeste o copie dupa certificatul tau de deces o sa stearga toate datele si toate conturile (flickr included) pe care le-ai avut. Nimeni care nu stie username-ul si parola nu poate sa iti vada mailurile sau chestiile private. Nu exista posibilitatea de a le capata ca mostenire.


Google chiar permite mostenitorului sa primeasca google accountul decedatului. Mostenire de gmail, docs, plus, reader, youtube & blogger. Grija mare la ce lasi pe mail, docs sau blogger pentru ca in caz ca mori ... parintii, nevasta, rudele sau copiii or sa aiba acces la TOT ce ai scris.  Mai multe informatii despre ce trebuie sa faci sa primesti contul gasesti aici. Si la Microsoft lucrurile stau la fel cand vine vorba de contul de live si de hartogaraie. Ce trebuie sa faci poti sa citesti aici.

Facebook te ingroapa ... efectiv. Cand au primit dovada mortii tale iti transforma profilul in unul memorial. Profilul nu mai apare in cautari si este vizibil doar pentru prietenii confirmati deja pe facebook. Si nimeni nu se mai poate loga pe el ... vreodata. Sucks daca aveai de gand sa folosesti potiunea aia de resurection. Formularul pentru pagina memoriala il gasesti aici.

Twitter - la cererea familiei fie iti poate sterge contul fie il poate arhiva (nu stiu exact ce inseamna asta). Info aici.

iTunes - Nimic nu este transferabil. Muzica, filmele si serialele cumparate sunt doar pentru ochii decedatului si nu sunt transferabile dupa moarte. Dreptul de ascultare/ vizionare era doar pentru tine.
You may not rent, lease, lend, sell, transfer, redistribute, or sublicense the Licensed Application and, if you sell your Mac Computer or iOS Device to a third party, you must remove the Licensed Application from the Mac Computer or iOS Device before doing so.
Cam asa sta treaba cu prezenta ta pe internet dupa ce ai murit.

ps. Si de incheiere
Bogdan Epure has identified you as the Digital Executor for his/her Entrustet account. This means that in the event of Bogdan Epure's passing, you will be in charge of notifying Entrustet of his/her passing. You will be in charge of helping transferring and deleting their digital assets in accordance with their wishes.
What are Digital Assets and What is Entrustet? Bogdan uses Entrustet to create a list of his/her digital assets and decide what he/she wants done with them when they pass away.
There are two types of digital assets: 1) online accounts, and 2) computer files. Please visit the Entrustet website for a more in depth explanation.

Comentarii

  1. da , le iau cu mine :)))))))))))))))

    RăspundețiȘtergere
  2. Dar dacă precizezi în testament ceva legat de ele? Să zicem că scrii "vreau ca după moarte X să primească acces la toate conturile mele de Yahoo, Gmail şi să moştenească hostul meu şi toate domeniile mele".

    RăspundețiȘtergere
  3. @chaika - Nu functioneaza asa. Daca le lasi in testament username-urile si parola ... da e ok. Daca nu atunci mingea e la respectivele site-uri.

    RăspundețiȘtergere
  4. Dupa ce mori ultima grija ar trebui sa fie ce se intampla cu contul de gmail...
    O chestie amuzanta ar fi sa scrii din mormant. Adica sa reusesti sa mai scrii niste articole pe care le programezi sa apara dupa o anumita data.
    Daca ti se intampla un acident si mori inca vei aparea activ...

    RăspundețiȘtergere
  5. Rox - depinde cum privesti moartea: cu frica sau cu resemnare.

    RăspundețiȘtergere
  6. Ce tare, chiar ma gandeam ce naiba se intampla cu viata online atunci cand mori. E totusi misto, n-as vrea sa mor si sa-mi lase lumea comentarii pe facebook sau pe blog si sa nu pot sa le raspund :))

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Populare în ultima săptămână

O plimbare prin Bucuresti in 1993

Am dat întâmplător pe YouTube de video-ul de mai jos și m-am uitat captivat la cele 36 de minute de plimbat prin jumătate de București. Ceva ce azi, 26 de ani mai târziu, intră în zona legendelor urbane.

Dar să nu fiu absurd, un sfert de secol nu e o perioadă de timp neglijabilă. Cu siguranță optimiștii vor vedea bunăstarea așternută peste Capitala în tot acest timp, la fel cum pesimiștii vor spune ca de fapt nu prea s-au schimbat atât de multe lucruri încât să nu mai recunoști orașul.

Și cred că e un lucru care ține de vârstă. Pe YouTube ăi mai tineri tindeau să fie mai des în prima categorie, iar ăștia mai bătrâni în a doua.

Să ne întoarcem totuși la clip.



Ziceți și voi: s-a schimbat suficient de mult orașul în tot acest timp?

ps. Deși seamănă, în locul pasagerului nu e Florin Călinescu.

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Reciclatul e pentru fraieri

Au trecut mai bine 3 ani de când mi-am propus să reciclez tot ce se poate recicla. Trei ani de reciclare selectivă și mers aproape lunar la pubele din cartier. Ani în care mi-am dat seama că trebuie să fii destul de fraier să faci asta în Sectorul 4 al Capitalei.

Pe la început aveam pubelele peste bulevard la vreo 450 de metri de bloc. După vreo trei-patru luni au dispărut și au apărut altele la vreo 600 de metri, tot pe partea ailaltă a bulevardului. Nicio problemă, am gamba frumoasă și pot să car sacul lui Moș Crăciun în spate. E mai greu cu sticlele de bere, dar fiecare viciu se plătește cumva.

Nu trece un an, iar REBU pierde contractul de curățenie în favoarea ADP-ului. Ce înseamnă asta pentru fraierică ăsta cu reciclatul? Păi timp de vreo jumătate de an nu mai există nicio pubelă de reciclare nicăieri în zonă/sector. Vreo două luni n-am avut nici coșuri de gunoi pentru că REBU a plecat ca o nevastă supărată din relația asta cu Sectorul 4, adică cu tot ce a avut și n-a avut.

Au f…