Treceți la conținutul principal

Lansare UNCHARTED 3: Drake’s Deception

Acum vreo 2 zile am fost la lansarea Uncharted 3 pentru PlayStation 3 asa ca o sa imi dau putin cu parerea despre jocuri console si viata in general acum. Dupa cum se vede in pagina dedicata eu sunt un jucator exclusiv pe PC (link cu ce ma joc) si mai ales de strategii si shootere. Asa ca pentru mine genul adventure si o consola sunt cam ca nuca in perete.

Totusi m-am uitat la oameni jucand si parea sa fie fun. Oricum de ras s-a ras foarte mult atat de cei care se jucau cat si de cei cei care priveau. Ce m-a surprins placut a fost ca mai toti cunoscutii cu PS3 laudau seria. De fapt nu laudau ci o ridicau in slavi ceea ce nu poate sa fie o coincidenta. Eu voi alege sa merg pe mana lor si sa ii dau verdictul de must play daca esti fan al genului.


Evenimentul a avut loc in noua locatie Club B52 ce acum se gaseste chiar in gradina Fabricii pe Strada 11 iunie nr 50. Locul e dragut desi mi se pare mult mai mic ca cel de dinainte. Par 2 cluburi total diferite dar in acelasi timp nu am fost niciodata la un eveniment in vechiul B52. Oricum e bine ca mai am inca un club aproape. Sa fie acolo la nevoie :)

Sa ma intorc la joc. Mi s-a parut ca seamana cu Prince of Persia ca stil si cu Indiana Jones ca actiune. Grafica nu rupe ca la shootere in general dar nici nu conteaza. Il joci pentru poveste. Si ca tot am ajuns la poveste Bobby zicea ca 2-ul l-a terminat de 4 ori. Moment in care mi-am dat seama ca pot sa numar pe primele doua degete de la mana jocurile pe care le-am terminat macar odata. V-am zis. I'm a multyiplayer type of guy.

Si asa pentru final ... trailerul jocului. Enjoy si sa-mi spuneti cum e jocul :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Toate glumele alea despre millennials sunt adevărate

Din când în când mai apare câte un articol care ne pune în cârcă tot ce nu merge bine în lumea asta. Ba e vina noastră că nu vrem să cumpărăm case și preferăm să stăm în chirie. Ba că nu putem să ne convingem părinții să nu mai voteze ce votează pentru că nu avem respectul lor. Ba că nu avem acest respect că suntem generația care pleacă cel mai târziu d'acasă. Ba că nu avem șapcă și tot felul de bazaconii de gen.

Până aseară îmi spuneam bătrânii ăștia au luat-o razna și trebuie neapărat să găsească un țap ispășitor pentru consecvența cu care tot fac alegeri neinspirate, dar aseară mi-am dat seama că tot ce se spune e adevărat. Suntem o generație slabă.

Mă uitam aseară un reality show destul de tristuț față de ce oferă ProTv-ul în general, Ferma Vedetelor pe numele lui, unde două bucăți de millennials și-au luat bătaie de la doi aproape-pensionari rablagiți în două probe de îndemânare.

Două tipe în putere n-au fost în stare să bată o Rona Hartner operată la menisc în urmă cu două …

Am păcătuit pe Instagram, am dat în patima hashtag-urilor

Cam prin perioada când mă zbăteam să trec de 1000 de urmăritori pe Instagram, mi-a venit ideea asta creață de a vedea dacă abuzul de hash tag-uri are vreun efect long term asupra contului meu. Așa că m-am pus pe studiat problema și am răsfoit vreo două duzini de hashtag-uri pentru a vedea care e situația din teritoriu.

Stăteam bine de tot. Pozele erau o țâră mai artistice ca majoritatea celor prezente pe hash tag-uri, textele scrise nițel mai bine, viața cam tot p-acolo de spectaculoasă - mi-am zis că nu am cu să eșuez chit că nu puteam să pun un selfie-decolteu din când în când. Măcar asta să fie problema de plafonare când ajung la suta de mii de fani.

M-am pus pe treabă și am downloadat o aplicație de generat hash tag-uri și am început să fac combinații de n luate câte m ori de fiecare dată când mai urcam câte ceva pe Instagram. Și am ținut-o așa vreo 2-3 luni până când a venit momentul să trag linie și să văd recolta la hectar.

Pozele duduiau de like-uri primite de la tot felul de…

Gânduri despre Netflix la început de 2018

Dacă acum 2 ani îmi anulam abonamentul la Netflix pe motiv că în decurs de o lună îl deschisesem doar o dată, acum lucrurile stau total diferit. Nu cred că există seară în care să nu deschid Netflix-ul pentru un episod-două. Asta dacă mai am loc de bătrâni.

Ce?

Să explic.

Prin vacanța de iarnă am dat contul meu părinților unor prieteni  în ideea că poate se plictisesc de Singur Acasă 14 și Die Hard 8. Contul meu era unul standard de 2 ecrane în același timp și cum tot timpul mă uitam doar pe televizor, am zis că nu e problemă să ne suprapunem unii peste alții.

În esență cât Netflix pot să consume niște oameni ieșiți la pensie?

Răspunsul este extrem de mult.

Să zicem că în mai puțin de 48 de ore cineva a isprăvit aproape 3 sezoane full de Narcos, ca apoi în următoarele 2-3 săptămâni să vadă complet: Designated Survivor, Punisher, Frontier, Shooter, Marco Polo și Godless. Ceilalți pensionari au băgat maratoane de Grand Hotel - un serial cu doar 66 de episoade de câte 45 de minute, Moro…