Treceți la conținutul principal

Star Wars acum si 3D ...

Prin amabilitatea celor de la Cinema City acest review nu este scris de mine ci de o prietena. Ea este mare fan Star Wars (da baieti exista si fete de genul asta) asa ca mi s-a parut oportun ca ea sa vada aceasta reeditare.  So beam me up Scotty si hai sa incepem

Este greu sa incerc sa vorbesc strict obiectiv despre Razboiul Stelelor: Amenintarea Fantomei, pentru ca Razboiul Stelelor a insemnat asa de mult pentru mine pentru asa de mult timp. Prima data cand am vazut Episodul I aveam 12 ani si nu prea stiam ce sa cred despre. Stiam ca este Star Wars si cam atat, iar pasiunea pentru science fiction si pentru Razboiul Stelelor era in floare.

Dupa vizionari repetate, mi-am dat seama cate probleme avea de fapt. Revazandu-l acum cand sunt deja batrana si cinica... pot sa spun ca cel mai fenomenal aspect al vizionarii in sala de cinema este sa vezi ce efect are asupra copiilor (daca sunt copii cu tine in sala). George Lucas este un geniu diabolic, fara indoiala. Copiii l-au iubit pe Jar Jar, au ramas cu gura cascata la cursele ce pod-racing, stiau ca Darth Maul este "ala rau" si asa mai departe.


Tehnic vorbind, eu cred ca filmul se mentine foarte bine. Efectele speciale au fost curatate pentru 3D, dar pana la urma sunt doar cateva scene care arata cu adevarat impresionant in 3D. Ma refer aici in special la cursa de pod-racing si la bataliile spatiale. Batalia de la final dintre Qui-Gon, Obi-Wan si Darth Maul nu arata la fel de impresionant ca acum 13 ani (cand mi se parea cea mai tare chestie EVAH!), dar asta pentru ca dintr-o data m-am trezit gandindu-ma ca era mult prea scurt. In plus, se mai intamplau atatea in cursul duelului, ultimele 30 de minute ale filmului sunt o chiselita de scene de actiune mai mult sau mai putin interesante. Cand da Darth Maul mai furios cu sabia, oops, pauza, stai sa vedem ce mai face tanarul Anakin in naveta lui cu R2D2 in carca. Dar in continuare, muzica lui John Williams in acea sectiune de film... face toti banii.

In concluzie, daca esti fan Razboiul Stelelor, merita sa vezi filmul ca sa vezi ca in continuare se prezinta destul de bine la mai bine de zece de ani de cand Hollywood tot incearca sa ne lase cu gura cascata, mai mult prin efecte speciale decat prin poveste. Daca nu esti fan Razboiul stelelor, dar ai copii atunci clar il recomand. Ar putea sa fie inceputul unei prietenii frumoase intre ei si George Lucas. Daca nu esti nici fan, nu ai copii si in general nici o tangenta cu universul asta, atunci adaugarea unei a treia dimensiuni nu te va convinge sa te convertesti.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Toate glumele alea despre millennials sunt adevărate

Din când în când mai apare câte un articol care ne pune în cârcă tot ce nu merge bine în lumea asta. Ba e vina noastră că nu vrem să cumpărăm case și preferăm să stăm în chirie. Ba că nu putem să ne convingem părinții să nu mai voteze ce votează pentru că nu avem respectul lor. Ba că nu avem acest respect că suntem generația care pleacă cel mai târziu d'acasă. Ba că nu avem șapcă și tot felul de bazaconii de gen.

Până aseară îmi spuneam bătrânii ăștia au luat-o razna și trebuie neapărat să găsească un țap ispășitor pentru consecvența cu care tot fac alegeri neinspirate, dar aseară mi-am dat seama că tot ce se spune e adevărat. Suntem o generație slabă.

Mă uitam aseară un reality show destul de tristuț față de ce oferă ProTv-ul în general, Ferma Vedetelor pe numele lui, unde două bucăți de millennials și-au luat bătaie de la doi aproape-pensionari rablagiți în două probe de îndemânare.

Două tipe în putere n-au fost în stare să bată o Rona Hartner operată la menisc în urmă cu două …

Am păcătuit pe Instagram, am dat în patima hashtag-urilor

Cam prin perioada când mă zbăteam să trec de 1000 de urmăritori pe Instagram, mi-a venit ideea asta creață de a vedea dacă abuzul de hash tag-uri are vreun efect long term asupra contului meu. Așa că m-am pus pe studiat problema și am răsfoit vreo două duzini de hashtag-uri pentru a vedea care e situația din teritoriu.

Stăteam bine de tot. Pozele erau o țâră mai artistice ca majoritatea celor prezente pe hash tag-uri, textele scrise nițel mai bine, viața cam tot p-acolo de spectaculoasă - mi-am zis că nu am cu să eșuez chit că nu puteam să pun un selfie-decolteu din când în când. Măcar asta să fie problema de plafonare când ajung la suta de mii de fani.

M-am pus pe treabă și am downloadat o aplicație de generat hash tag-uri și am început să fac combinații de n luate câte m ori de fiecare dată când mai urcam câte ceva pe Instagram. Și am ținut-o așa vreo 2-3 luni până când a venit momentul să trag linie și să văd recolta la hectar.

Pozele duduiau de like-uri primite de la tot felul de…

Gânduri despre Netflix la început de 2018

Dacă acum 2 ani îmi anulam abonamentul la Netflix pe motiv că în decurs de o lună îl deschisesem doar o dată, acum lucrurile stau total diferit. Nu cred că există seară în care să nu deschid Netflix-ul pentru un episod-două. Asta dacă mai am loc de bătrâni.

Ce?

Să explic.

Prin vacanța de iarnă am dat contul meu părinților unor prieteni  în ideea că poate se plictisesc de Singur Acasă 14 și Die Hard 8. Contul meu era unul standard de 2 ecrane în același timp și cum tot timpul mă uitam doar pe televizor, am zis că nu e problemă să ne suprapunem unii peste alții.

În esență cât Netflix pot să consume niște oameni ieșiți la pensie?

Răspunsul este extrem de mult.

Să zicem că în mai puțin de 48 de ore cineva a isprăvit aproape 3 sezoane full de Narcos, ca apoi în următoarele 2-3 săptămâni să vadă complet: Designated Survivor, Punisher, Frontier, Shooter, Marco Polo și Godless. Ceilalți pensionari au băgat maratoane de Grand Hotel - un serial cu doar 66 de episoade de câte 45 de minute, Moro…