Treceți la conținutul principal

Pentru fiecare win, o mie de fail-uri apar pe internet!

Proptit intr-un toiag, va zic ca sunt un avid consumator de FAIL-uri. Ma amuza si cateodata ma sperie. Lipsa fricii si nebuniile tineretii sunt savuroase de vazut... mai ales cand esueaza. Te fac sa tresari putin si apoi sa te intrebi "la ce alt rezultat se asteptau???!?". Nici ei nu cred ca stiu.

Inaintea momentului culminant (pentru care ai dat click), ii privesti cu seriozitatea unui om destinat sa faca lucruri mari, iar apoi te hlizesti la impasibilitatea legilor fizicii de a i se supune. O numesc nebunia tineretii si o ador. Pentru o fractiune de secunda chiar il incurajezi, speri sa fie win-ul ala de care rar dai pe YouTube, dar unele lucruri nu se schimba niciodata. Totusi, le este de admirat perseverenta.

Au si de ce!  In esenta, este nevoia baiatului de se da in stamba pentru a o impresiona pe domnisoara. Lupta lor este nobila si neincetata, iar daca pentru asta trebuie sa mai ciupeasca putin din cascaval... Fie! In esenta, doar cel mai inventiv se va bucura de aprecierea ei.



As vrea sa zic ca la aceste ganduri nobile ma poarta fiecare FAIL de pe internet, dar v-as insela increderea. Ma bucur sa ii vad cum esueaza. Si nici nu pot sa ascund asta intre hohotele de ras. Fiecare esec te invata sa fii mai bun. Fiecare palma racoritoare peste ceafa te face sa planifici mai bine urmatoarea incercare.

Asta mi-a placut la noua campanie Sprite #refreshingtruth : un adevar racoritor la timpul lui poate sa faca minuni. Macar sa te invete sa inchizi usa, sa fii atent la detalii, sa realizezi ca nu poti sa indoi legile fizicii, ca asfaltul chiar doare, ca prietenii vor rade de tine si nu iti vor intinde o mana de ajutor si nu in ultimul rand... ca tot timpul e unul care a fail-uit mai bine ca tine si are mai multe views.

Stay fresh!

Comentarii

Populare pe blog în ultima săptămână

Cele mai bune merdenele Facebook meetup

Ca un veritabil explorator culinar, sâmbătă dimineața îmi dădeam întâlnire cu niște prieteni în fața patiseriei cu cele mai bune merdenele din București.

Pontul îl primisem de la cineva de încredere pe zona asta de mâncare așa că tot ce a trebuit pentru a îmi convinge o prietenă însărcinată să vină a fost să zic „cea mai bună merdenea”.  Atât și deja aveam un plan ca a doua zi să ne vedem la 11 undeva pe la Piața Amzei.

Pe hârtie ne anunțaseră 6-7 temerari pentru acest merdenea-facebook-meet, dar până la urmă ne-am strâns doar vreo 4 temerari. Chiar și așa, pentru mine a fost o premieră aceasta degustare semi ad-hoc a street food-ului original: sfânta merdenea.



Patiseria cu pricina se numește Comteia și de fapt este un combo de patiserie cu magazin mixt specializat pe băutură modestă și țigări la bucată.

Pe cei mai slabi de înger probabil că bețivii pașnici din jur îi vor speria și vor traversa pe trotuarul de vis-a-vis, dar exploratorii adevărați sunt răsplătiți cu merdenele excelen…

Brunch în București: RePlace din Cotroceni

Pentru că de când avem bestia mică simțeam că ne-am cam auto-izolat în proximitatea casei, împreună cu mândra am decis să facem ce fac toți oamenii de 30ish de ani prin seriale: să pună bazele unei tradiții în jurul brunchului de duminică cu prietenii.

Zis și făcut, iar duminica trecută ne-am strâns pe la 11:30 la RePlace în Cotroceni (maps) să punem bazele acestei tradiții culinaro-hipstărești. Cred că eram primii lor clienți pe ziua respectivă așa că ne-am putut alege cea mai bună masă din cele 5 pe care mica terasă din spate o are.

Locul e de un chillax contagios și e lesne de înțeles de ce oamenii l-au votat pe pagina celor de la Guerrilla ca fiind cea mai frumoasă terasă din București. În plus, se poate vedea și în poză liga înaltă de hipsterism în care joacă: nici nu au pahare de bere pentru berea la doză pe care o servesc.

Cumva n-ar trebui să nu fiu prea critic cu ei pentru că la origini sunt o cafenea, dar le-am trecut de două ori pragul și de fiecare dată nu aveau fix berea…

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…