Treceți la conținutul principal

Noodles soup la plic, apă fierbinte și cele mai lungi 5 minute din viața ta


În quest-ul meu de testare a supelor la plic m-am ferit o bună perioadă de supele cu tăiței pentru că țineam minte că mai toate au același gust. Recent am decis totuși să le acord o șansă și mi-am făcut de cap cu 10 lei și am cumpărat toate supele care aveau un mix interesant și echilibrat de arome ambalaje drăguțe. Știu. Superficial, dar trebuie să pornești de undeva.

Mare mi-a fost surpriza să sesizez că există diferențe, atât între producători cât și între diferitele arome pe care le împachetează în pachet. Nu mă înțelege greșit. Noodles-ii, adică fideaua pe limba noastră, este identică la gust. Chiar și la textură și formă. Secretul constă în micul pliculeț de arome pe care îl pui după. Un amalgam de sănătate și E-uri, ăla e gustul unei noodles soup la plic.

Din ce am testat eu pot să spun că nu ai cum să dai greș cu Rollton-uri. Pliculețul ăla e magic și chiar aproape că face supa aia credibilă. Recomandarea mea e cea de vită și îmi dau seama cât de improbabil e ca măcar pe o rază de un kilometru în jurul fabricii să existe măcar o vită vie sau tranșată. Asta e. La gust e bunicică.

Cam același lucru pot să îl zic și despre brandul propriu Mega. E okish deși are niște combinații cam prea fanteziste. Auzi tu! Creveți. Mai că îmi vine să râd când mă gândesc ca acum poți să ai supă de creveți cu doar un leu jumătate sau cât a costat.


Ce mai mare dezamăgire a venit de la Fideliciosul Maggi care s-a încăpățânat să ofere o supa cu fidea care să aducă a România și nu a Asia. Fidea cu ciuperci, fidea cu pui picant, mâine poimâine or să scoată cu aromă de mici și șaorma. Greșit dragii mei. Exista un motiv pentru care noi avem supă cu fidea și nu fidea cu niște supă. La Knorr nici nu m-am uitat. Ambalajul nu m-a impresionat așa că pe moment i-am zis pas.

În schimb, vin cu o recomandare de expert în supă la plic: niște condimente alese aruncate în apa pe care o fierbi te poate duce departe pe poteca gustului. Doar atât. Mai mult efort s-ar traduce prin ineficiență. Mai bine pui tu niște tăiței la fiert și arunci niște legume, condimente și proteine prin oală. Dar aici vorbim de eficiență și rapiditate, iar o supă cu fidea la plic este o alegere excelentă pentru studenții grăbiți și puțin mahmuri.

Mâncați responsabil supe instant. Cunoașteți-vă limitele!

[editoare ulterioară]

La recomandarea unor cunoscători în supă la plic, am testat aseară Vifon și a fost foarte bună. Chiar te păcălea să crezi ca e de fapt pui in ea. Fideaua a fost în schimb mai puțină sau așa mi-a lăsat impresia. Cred că e din cauză că e singura supă care îți zice să folosești 400 ml de apă în loc de 300-350 cât recomandă restul. Eu aș recomanda să se folosească mai puțină apa ca să găsești fideaua mai compactă. Overall - parcă tot Rollton-ul mi-a plăcut mai mult.

Comentarii

Populare pe blog în ultima săptămână

The Irishman: hai un opt din zece

Cuprins de o neașteptată mândrie națională, aseară m-am uitat la "The Irishman". Mai mult forțat pentru că m-am convins că nu sunt în target după ce am citit vreo câteva review-uri. Cu toate astea am cedat într-un moment temporar de slăbiciune. Patru ore jumătate mai târziu eram la fel de entuziasmat de film ca în momentul în care am apăsat play.

De ce?

Pentru că subiectul filmului nu e ceva ce m-a pasionat vreodată. Am văzut și eu ca tot omul seria The Godfather și ceva Sopranos, ba chiar am și jucat niște Mafia la viața mea, dar nu pot spune că am făcut vreo pasiune pe subiectul ăsta.

Poate și din cauza aceasta mi se pare că filmul a fost mai încet decât ar fi trebuit să fie sau mai bine spus că a durat semnificativ mai mult decât poate era necesar. Raportat la un film de cinematograf. Și asta mi se pare că toată lumea greșește prin review-uri: îl compară cu ceva ce ar vedea la cinema.

The Irishman mi s-a părut că a fost de la început gândit pentru Netflix. Pentru văzut ac…

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Prăjeală românească

Am citit (link) despre producțiile record de ulei alimentar reciclat în supermarketurile Auchan și m-am crucit. Cred că s-au crucit și ei

10 000 litri de ulei alimentar colectat pentru reciclare în toate cele 33 de magazine. Prag pe care sperau să îl depășească la sfârșitul lui 2020!!!

De fapt le-a luat doar 5 săptămâni să treacă de 10k după ce au extins programul în toată țara și au avut o campanie care oferea produse pentru fiecare 0.5 litri de ulei adus pentru reciclat.

Vă dați seama câte șnițele cu cartofi prăjiți și-au dat viața pentru a atinge performanța asta?

Eu cred că mă chinui de 2-3 ani să umplu un borcan de 750 ml cu ulei alimentar și nu prea îmi iese treaba. Am ajuns la performanța de mi-a și expirat o sticlă de ulei de floarea soarelui după o chinuitoare vacanță prezidențială de vreo doi ani.

În rest, să trăiască tigăile anti-aderente cumpărate la Black Friday-uri. Două-trei-picături de ulei și mi-am făcut treaba. Când am chef să o ard arogant scot grill-ul electric ș…