Treceți la conținutul principal

Art Safari 2016 în 6 imagini (aproape) reprezentative



Nici nu s-a încheiat bine a 3-a zi de Art Safari că sar și eu cu doua trei idei aruncate la repezeală pe blog. Prima este că am fost surprins plăcut să stau la coadă pentru a intra la doar 7 minute după ce se deschisese în această zi de duminică. Eram doar vreo 30 de amatori, dar este oricum impresionant -  mai ales că biletul era 50 de lei pe zi la fața locului.


Al doilea lucru nu pot spune că este o surpriză mare, dar cel puțin în prima parte a zilei media de vârstă era undeva peste 40 de ani. Profesori de artă, intelectuali, pensionari în căutarea unei gratuități, nu știu. Toți erau la Art Safari și priveau cu aceeași sete dadaismele expuse. Între noi fie vorba pe zona asta era o diferența de la cer la pământ între exponatele artiștilor străini și cei autohtoni. Nu prea am înțeles noi cum trebuie curentul ăsta.


Și pentru că tot am ajuns la capitolul #oareceavrutsăzicăartistul, o bună parte din cele 7000 de exponate erau mediocre cel mult, iar o categorie aparte din astea erau pur și simplu mizerii. Prea multă metaforă și poveste de fundal necesară pentru a explica ce a vrut artistul să spună.


Nu sunt expert, dar cred că arta trebuie să facă ceva în tine să vibreze. Chiar dacă nu ne înțelegem pe aceeași limbă, aceeași operă de artă ar trebui să ne inspire același lucru. Să simțim și să trăim același lucru. Fapt care nu se întâmpla cu piesele expuse în camerele îngrămădite. Lucruri aruncate la întâmplare pe o pânză nu înseamnă artă. Visul tău de aseară nu este artă și în niciun caz nu merită 1600 de euro.


Cu toate astea am găsit și lucrări care mi-au plăcut și într-un mod fascinant au fost mai mult din zona contemporană sau mai bine spus din zona de street art (un exemplu e în imaginea de mai sus). Dar am vorbit prea mult despre exponate în sine și prea puțin despre oameni și locul în sine.

Este fascinant cum în anumite camere eram pălit de un miros RATB-istic de transpirație în condițiile în care biletul nu era neapărat ieftin. Mulți gură cască (categorie la care mă încadrez și eu cu succes) și multe habarniste selfiste. E cool să mergi la #artsafari2016! Uitați-vă pe hashtag dacă nu mă credeți.


Închei cu o mirare/observație. Probabil cel mai valoros exponat pentru noi ca popor e brâncușiul din imaginea de mai sus, dar cu toate astea cred că bucata de artă care a stârnit cel mai puțin interes. Situat fix la intrare, mulțimea de oameni se bulucea spre scări către etajele superioare. Nimeni nu îi acorda importanță și nimeni nu citea ce scria pe bucățica mult prea mică de hârtie. Dovadă stă și numărul de mențiuni pe hashtag. Sau Brâncuși nu mai e pe val acu?

Oricum. O să sune ciudat ca concluzie la ce am scris până acum, dar mi-a plăcut la Art Safari 2016. Mult prea multe exponate pentru a le acorda atenția pe care o doream, nu pe cea pe care o meritau, dar întreaga experiență a fost plăcută. Măcar din snobismul pe care pot să îl afișez ulterior și tot merita să vin la Art Safari și să arăt cu degetul poporul nespălat care se îngrămădea azi pe la prânz în Palatul Dacia (aparent clădirea aia din Centrul Vechi așa se numește).

Comentarii

Populare în ultima săptămână

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

De unde îmi iau bere mai specială pentru acasă

Dacă ești și tu ca mine, câteodată vrei doar să ajungi acasă și să bei o bere mai specială. Ceva ce nu se găsește cu ușurință prin supermarket-uri. E bună și aia, dar de obicei marile lanțuri de supermarket-uri nu prea își schimbă portofoliu de beri locale/de import suficient de des încât să te surprindă ceva la raft.

Dacă ești din București ai mai multe opțiuni de locuri unde poți merge să cumperi bere artizanală, iar dacă nu ești o poți face online unde mai plătești ~20 de lei costul de livrare.

Cea mai variată ofertă cred că o găsești la The Beer Institute, un start-up al unor prieteni ce deja și-au deschis a doua locație în Agora Floreasca. Cred că le merge bine având în vedere că s-au extins la câteva luni după ce au deschis primul magazin în incinta Carrefour-ului de lângă Cambridge School of Bucharest de la Romană. Sunt foarte activi pe pagina de Facebook și nu cred că trece vreo săptămână fără să facă vreun eveniment pentru pasionații de bere artizanală.

Dacă ai poftă de ceva …

Perfektum Double Black IPA

Acum 3 ani scriam pe blog despre o mică fabrică de bere din cartierul Berceni care tocmai lansase unele dintre cele mai urâte etichete de bere artizanală. Atunci zicem că băieții ăștia de la ArtBrew sunt de urmărit pentru că sunt printre singurii care fac o bere decentă. Pe cât de mult i-am lăudat în postarea respectivă, pe atât de mult n-am mai auzit nimic de ei în tot acest timp.

Asta până acum vreo câteva zile când am dat total întâmplător de noua lor Black IPA.

Nume: Perfektum Double Black IPA
Stil: Black IPA
Alcool: 8.2%
Origine: Romania
Producător: ArtBrew
Preț: 21 de lei în Craft și Draft

Aia veche mi-a plăcut pentru că aducea destul de mult cu ceva ce am făcut într-o vară acasă: o bere cu o culoare frumoasă care stârnea reacții puternice chiar și în cei care nu prea le aveau cu berea.
Parcă așa sună mai frumos decât adevărul: o bere care te făcea să te strâmbi din nas încă de la prima gură. Dar unii sunt masochiști ca mine și apreciază gustul acesta puternic de caramel.

Double Blac…