Treceți la conținutul principal

Au trecut 8 ani și video-ul ăsta e o mărturie a faptului că lucrurile se pot schimba



Zilele astea se tot vorbește mult despre mersul la vot. Îmi place. Am votat la fiecare alegeri și îndemn oamenii să facă același lucru. Argumentul meu e unul simplu: n-am nicio problemă să mă supun majorității, dar când jumătate din votanți îți stau acasă te supui mai mult unei mase critice de oameni care își exprimă părerea.

Cam așa a fost și la faimoasele alegeri din SUA unde mai bine de 50% au decis să nu se implice. Șoc și groază după ce au văzut realitatea aleasă de cei care au mers la vot. E o greșeală experiență bună asta dacă măcar am învăța ceva din ea. Mersul la vot este important și pentru mine nu contează cu cine votezi sau că îți anulezi votul cât timp te prezinți.

Dar să revenim la filmulețul asta de acum 8 ani când eram mai puțin copt la minte și spuneam că e cool să votezi. Poate atunci nu aveam eu cele mai bune argumente pro vot, dar alții s-au descurcat mai bine pe frontul ăsta. Chiar și cei care spuneau că nu votează au ridicat niște puncte valide perioadei respective.

Azi lucrurile stau nițel diferit. Mai bine de jumătate din cei anti mers la vot acum 8 ani fac lobby pentru ca oamenii să voteze. Lucrurile s-au schimbat. Vremurile s-au schimbat. Motivele pentru care ei nu mergeau la vot s-au modificat în 8 ani. Acum poate că au găsit pe careva pe care sa voteze. Poate și-au dat seama că votul lor contează. Că lucrurile au început să se schimbe și vor să se alăture și ei schimbării. Ce s-a întâmplat exact nu contează, sau mai bine spus nu contează pentru ceea ce vreau să zic în această postare, cert e că timpul și-a spus cuvântul.

Acum poate e prea dur să vă zic sa nu faceți aceeași greșeală, dar o prezență ridicată la vot poate să accelereze lucrurile. Poate nu trebuiau să treacă 8 ani ca pe unul din bloggerii anti mers la vot să îl văd strângând semnături pentru un partid anume. Sau pe alții care acum îndeamnă lumea pe blog și rețele sociale să iasă din casă și să voteze. Poate trebuiau să treacă doar 4 ani. Poate...

Nu mă interesează cu cine votați sau metoda creativă prin care vă anulați votul, fiecare pune ștampila după sufletul și asemănarea lui, dar mergeți la vot. Vreau să fiu condus de ce a ales majoritatea celor care au drept de vot, nu de majoritatea celor care se prezintă. Atât. #hailavot

Comentarii

  1. Daa, si eu am votat sa fie 300. Sunt 584.
    Am votat ejacularea presedintelui. A reiesit un coitus interuptus!
    Daa, votul meu chiar conteaza...in my dreams!
    Bu-ha-ha-ha!

    RăspundețiȘtergere
  2. Tocmai oamenii normal la cap si-au luat tara inapoi. Oameni care s-au saturat de basism infiorator si de ipocrizie mocirloasa, de zbiarate animalice gen:la puscarie!de-o justitie aservita si tinerii frumosi si beliti cu creiere varza de feisbuceala!
    Julien hui-du-hu, ia-ti valiza si te du!
    Bu-ha-ha-ha!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Toate glumele alea despre millennials sunt adevărate

Din când în când mai apare câte un articol care ne pune în cârcă tot ce nu merge bine în lumea asta. Ba e vina noastră că nu vrem să cumpărăm case și preferăm să stăm în chirie. Ba că nu putem să ne convingem părinții să nu mai voteze ce votează pentru că nu avem respectul lor. Ba că nu avem acest respect că suntem generația care pleacă cel mai târziu d'acasă. Ba că nu avem șapcă și tot felul de bazaconii de gen.

Până aseară îmi spuneam bătrânii ăștia au luat-o razna și trebuie neapărat să găsească un țap ispășitor pentru consecvența cu care tot fac alegeri neinspirate, dar aseară mi-am dat seama că tot ce se spune e adevărat. Suntem o generație slabă.

Mă uitam aseară un reality show destul de tristuț față de ce oferă ProTv-ul în general, Ferma Vedetelor pe numele lui, unde două bucăți de millennials și-au luat bătaie de la doi aproape-pensionari rablagiți în două probe de îndemânare.

Două tipe în putere n-au fost în stare să bată o Rona Hartner operată la menisc în urmă cu două …

Am păcătuit pe Instagram, am dat în patima hashtag-urilor

Cam prin perioada când mă zbăteam să trec de 1000 de urmăritori pe Instagram, mi-a venit ideea asta creață de a vedea dacă abuzul de hash tag-uri are vreun efect long term asupra contului meu. Așa că m-am pus pe studiat problema și am răsfoit vreo două duzini de hashtag-uri pentru a vedea care e situația din teritoriu.

Stăteam bine de tot. Pozele erau o țâră mai artistice ca majoritatea celor prezente pe hash tag-uri, textele scrise nițel mai bine, viața cam tot p-acolo de spectaculoasă - mi-am zis că nu am cu să eșuez chit că nu puteam să pun un selfie-decolteu din când în când. Măcar asta să fie problema de plafonare când ajung la suta de mii de fani.

M-am pus pe treabă și am downloadat o aplicație de generat hash tag-uri și am început să fac combinații de n luate câte m ori de fiecare dată când mai urcam câte ceva pe Instagram. Și am ținut-o așa vreo 2-3 luni până când a venit momentul să trag linie și să văd recolta la hectar.

Pozele duduiau de like-uri primite de la tot felul de…

Gânduri despre Netflix la început de 2018

Dacă acum 2 ani îmi anulam abonamentul la Netflix pe motiv că în decurs de o lună îl deschisesem doar o dată, acum lucrurile stau total diferit. Nu cred că există seară în care să nu deschid Netflix-ul pentru un episod-două. Asta dacă mai am loc de bătrâni.

Ce?

Să explic.

Prin vacanța de iarnă am dat contul meu părinților unor prieteni  în ideea că poate se plictisesc de Singur Acasă 14 și Die Hard 8. Contul meu era unul standard de 2 ecrane în același timp și cum tot timpul mă uitam doar pe televizor, am zis că nu e problemă să ne suprapunem unii peste alții.

În esență cât Netflix pot să consume niște oameni ieșiți la pensie?

Răspunsul este extrem de mult.

Să zicem că în mai puțin de 48 de ore cineva a isprăvit aproape 3 sezoane full de Narcos, ca apoi în următoarele 2-3 săptămâni să vadă complet: Designated Survivor, Punisher, Frontier, Shooter, Marco Polo și Godless. Ceilalți pensionari au băgat maratoane de Grand Hotel - un serial cu doar 66 de episoade de câte 45 de minute, Moro…