Treceți la conținutul principal

Bartender România - Gala!

Bartender Romania - Gala!

Despre Bartender România am povestit puțin într-un articol mai vechi și voi rezuma cumva ce am scris că unii oameni sunt leneși: este un reality show cu experți în mixologie pentru că nu pot să le spun barmani. În primul rând pentru că sunt mai bine îmbrăcați și au un talent vast superior de a amesteca băuturi în licori delicioase, fața de un barman obișnuit.

Eh. Aseară a fost finala proiectului ce a durat aproape un an și am fost și eu prezent acolo. Chiar dacă primele poze lasă impresia că am spionat din exterior, m-au primit așa average cum eram îmbrăcat.

Bartender Romania - Gala!

Odată intrat, m-am simțit ca la o veritabilă petrecere demnă de orice spion britanic cu prefix scurt din 3 cifre. Domnișoare îmbrăcate în rochii de seară ce te scanau rapid și decideau imediat dacă te vor băga sau nu în seamă, domni la patru ace ce erau preocupați de a vorbi business în cuvinte codate și experți în mixologie care abia așteptau să le ceri ceva care să îi pună în încurcătură - măcar așa de ochii lumii.

N-am fost eu ăla care să îi pună în dificultate, sunt un băiat simplu care apreciază ginul tonic reinterpretat cu mango. Cu toate astea, am zăbovit preț de câteva ore printre acest high class bucureștean de party-uri selecte.

Bartender Romania - Gala!

Atmosfera a fost destul de statică. Grupulețele cu greu s-au intersectat unul cu altul, iar de dans pe acordurile muzicale nici n-a fost vorba, deși trebuie să recunosc că după vreo două gin-uri m-aș fi făcut puțin de râs cu mișcarile mele Expirat 2005.

Toată acțiunea s-a întâmplat pe scenă unde cei 5 barmarni din imaginea de mai sus s-au întrecut în a crea ceva inedit și special pentru cei 3 jurați internaționali. Jurați de care eu personal n-am auzit, dar care au făcut sala să șușotească în momentul anunțării lor.

Până la urmă Claudiu Mnerau i-a impresionat și a fost desemnat câștigătorul Bartender România.

Bartender Romania - Gala!

Ce voiam să zic este că poate să fie interesant să mai iei din când o doză de high class că să știi ce se întâmplă pe acolo. Ca să fiu sincer, nu este genul meu de distracție. Puțin cam prea static și prea mult pe bisericuțe.

Eu sunt mai de la țară puțin și toată atmosfera asta festivă cu oameni parcă desprinși de pe coperțile glamourului nu mi se potrivește - și asta poate să confirme orice mă cunoaște și vede că mă îmbrac ca skater boy bătrân în mizerie.

Bartender Romania - Gala!

Cu toate astea, zona asta de mixologie este una care vorbește pe limba mea. Și îmi vorbește din ce în ce mai suav cu cât experimentez mai mult. Nu știu dacă am făcut pe careva curios, dar zic să experimentați pe viu ceea ce zic la Flair Angel sau digital pe contul Bartender România de vimeo unde sunt puse video-urile din reality show.

Bartender Romania - Gala!

Dar tot mai bine e să experimentezi pe viu. O dată, de două ori, de mai multe ori.

Comentarii

Populare în ultima săptămână

Ricoh GR III: 5 luni cu o cameră foto compactă în buzunar

Dacă îi spui cuiva în 2019 că ai dat o căruță de bani o cameră foto compactă, îți va râde în față. Cumva pe bună dreptate pentru că majoritatea compactelor ieftine sunt niște glume proaste.

Îți mai speli din păcate cu un DSLR sau un mirror-less, dar nu cu o săpunieră. Cum să dai bani pe ceva ce a fost omorât iar și iar de telefoanele mobile? Păi de banii ăia îți luai ultimul model de telefon și nu mai aveai ceva în plus de cărat.

Sigur, eu aș putea să zic că e vorba de cum te simți când folosești camera, dar mai bine nu cădem pradă nevoii universale de a îi dovedi celuilalt de pe internet că doar tu ai dreptate.

După cum spuneam mai devreme, de vreo 5 luni camera asta în permanență în buzunar și am ajuns să îi apreciez și cele bune și cele rele.

Cele rele nu prea sunt multe, dar pot să fie ușor supărătoare. Surprinzător, cât de slabă e bateria nu este unul dintre ele. Chiar dacă se pune în cap după 150-200 de poze, se încarcă ușor de la bateria externă prin USB-C așa că n-am avut pro…

Primul pas spre o putere nucleară e să faci o mașină decentă!

Poți să o arzi pe super îndoctrinare și să fii super adorat de supușii tăi, dar în adâncul sufletului tău știi că economia e pe butuci și totalitarismul ăsta afișat cu parade și panglici colorate e pe super depresie. Internațional o arzi cu aroganță și tupeu, dar la final tot trebuie să recunoști că ai o economie care nu funcționează.

Din vina ta evident pentru că doar tu ești mărețul lider.

Dacă funcționa, era în stare să facă măcar o mașină care să fie pe gustul tău.

Pe bune.

Imaginați-vă următoarea situație:

E frig afară. Stau deja de 3 ore cu o pancartă pe care aproape mi-au înghețat degetele prin mănușile peticite. Aștept cuminte pe locul desemnat pentru mărețul sincron când trece alesul lui Dumnezeu. Îmi e puțin mai mult foame, dar oricum nu aveam de mâncare acasă.

Nici căldură. Măcar aici mai stau de vorbă cu vecinii care au venit și ei "voluntar" pentru întâmpinarea liderului suprem. Râdem printre aburi și d-odată începe forfota. Vine! se aude de unde din stânga. Mă…

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…