Treceți la conținutul principal

Bartender România - un reality show pentru pasionații de mixology

Flair Angel - Ecuador
Ecuador in the making
Săptămâna asta am dat o fugă pe la barul Flair Angel (Palatul Bragadiru de pe Calea Rahovei) pentru a afla puțin mai multe despre un curent ce începe să se facă remarcat din ce în ce mai des și prin barurile noastre cu pretenții: mixology. Adică abilitatea de a face un cocktail să fie special atât la gust cât și la aspect. Pretențios, nu?

Ajuns în bar, m-au întâmpinat cu o băutură inventată chiar de ei: Ecuador. Un gin tonic reinterpretat cu piure de mango și piper care și-a tot găsit drum către mine de vreo 3-4 ori în seara respectivă. Așa sunt eu, aprofundez experiența dacă găsesc ceva ce îmi place.

După cele 4 pahare, recunosc acum că au fost patru, m-am simțit aventuros și am zis să îi provoc cu un mix care să se potrivească gusturilor mele de moment. Le-am zis că aș vrea ceva puțin mai amărui cu un aftertaste de citrice și am primit imediat ceea ce mi-am dorit într-un cocktail despre care am aflat ulterior că este semnătura tipului care mi l-a făcut. Coincidență sau nu, trebuie să recunosc că e o artă asta.

Flair Angel
Flair Angel este un loc micuț, ferit de zgomotul Centrului Vechi, dar cu o atmosferă incredibilă.

Odată spartă gheața i-am întrebat despre proiectul lor pe care îl fac în colaborare cu Pepsi, acest reality show online numit Bartender România.

Am aflat că este un spectacol de tip reality show în care au plecat prin țară pentru a îi cunoaște și a îi provoca pe cei mai buni barmani la o competiție de mixologie. Căutarea e deja surprinsă în 4 episoade foarte bine filmate pentru un proiect doar online, iar competiția ce a și avut loc vara asta urmează să fie difuzată în alte două episoade.

At Flair Angel

Episoadele online se găsesc pe vimeo.com, iar mai multe informații despre show pe bartenderromania.ro. Eu m-am uitat la vreo două deja și mi-a plăcut ceea ce am văzut, chiar dacă e despre o lume cu care nu sunt extrem de familiar.

Seara am încheiat-o cu gândul că vreau să revin cât de curând la micuțul bar de la Palatul Bragadiru pentru a mai încerca ceva nou. Martor al dezbaterilor înfocate de după e șoferul de Uber care a primit astfel și un crash course în mixologie. Dacă ajungeți p-acolo, recomand să începeți cu un Ecuador. E fix ce trebuie.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…