Treceți la conținutul principal

Pe Baricade: un loc în centru ca terasele alea bune din Vamă de acum 10-20 ani


M-am aruncat când am zis 20 de ani pentru că eram prea afectat de pubertate pentru a merge în Vama Veche, dar e posibil ca să fie adevărat. Zic gândindu-mă cum a evoluat sau mai bine spus cum nu prea s-a schimbat locul ăsta de mai bine de 10-12 ani de când am început să îl frecventez. Da, cred că am fost de mai mult de 500 de ori la o bere pe baricade. 

Pentru mine și grupul meu de prieteni, Pe Baricade, a fost cafeneaua noastră din Friends sau restaurantul din Seinfeld. Locul ăla unde ne strângeam cu sfințenie în aproape fiecare zi de vară sau de iarnă. Zic a fost, pentru că între timp mulți dintre noi au părăsit proximitatea și întâlnirile ca altă dată se întâmplă mai rar.

Eh, de ce m-am trezit acum după mai bine de o căruță de ani să scriu pe blog despre terasa asta? Pentru că mi-am dat seama că în tot timpul ăsta nu i-am acordat un review cum trebuie și nici n-am mai scris de mult ceva demn de review-uri modeste.

Pe Baricade este o terasă modestă din toate punctele de vedere. Berea cred că e la același preț de mai bine de 5 ani, oamenii care o frecventează sunt tot ăia, locul nu este unul care ridică prea multe pretenții prin modul în care arată. Rar vezi vreo domnișoară pe tocuri care se împotmolește prin pietriș cu tocurile de 14 sau vreun hipster cu barba impecabilă.

În schimb, compensează prin muzică bună, atmosferă relaxantă și de petrecere, toleranță pentru oricine și orice, fie că încă e în căruț și cu scutece pe el sau în 4 labe și chef de mângâiat, mâncare buna și bere la prețuri de vacanță fără griji și fără bani. Nefiltrata e 7 lei, sticla de bere începe de la 6 lei și urcă până pe la 14 pentru alea mai speciale, iar pizza e în jur de 20 de lei și e numită câteodată de meseni cea mai bună pizza din București.

E un loc unde mă simt ca acasă și unde de câteva ori am ajuns și pe caiet - atât de mișto era atmosfera încât nu m-am vrut să pierd vreo clipă cât îmi lua să dau o fugă până acasă să mai iau niște bani.

E un loc unde am crescut atât eu cât și ceilalți clienți fideli. Câțiva acum vin cu copii când cu doar 7 ani în urmă stăteau până se închidea. Vremurile s-au mai schimbat, e adevărat, dar cumva Baricadele par să fii rămas la fel.

Și cu asta am încheiat pentru că mi s-a făcut poftă de bere și ei mai au ceva până deschid.

ps. Dacă mă vedeți p-acolo, dați un semn să ciocnim o bere. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Toate glumele alea despre millennials sunt adevărate

Din când în când mai apare câte un articol care ne pune în cârcă tot ce nu merge bine în lumea asta. Ba e vina noastră că nu vrem să cumpărăm case și preferăm să stăm în chirie. Ba că nu putem să ne convingem părinții să nu mai voteze ce votează pentru că nu avem respectul lor. Ba că nu avem acest respect că suntem generația care pleacă cel mai târziu d'acasă. Ba că nu avem șapcă și tot felul de bazaconii de gen.

Până aseară îmi spuneam bătrânii ăștia au luat-o razna și trebuie neapărat să găsească un țap ispășitor pentru consecvența cu care tot fac alegeri neinspirate, dar aseară mi-am dat seama că tot ce se spune e adevărat. Suntem o generație slabă.

Mă uitam aseară un reality show destul de tristuț față de ce oferă ProTv-ul în general, Ferma Vedetelor pe numele lui, unde două bucăți de millennials și-au luat bătaie de la doi aproape-pensionari rablagiți în două probe de îndemânare.

Două tipe în putere n-au fost în stare să bată o Rona Hartner operată la menisc în urmă cu două …

Am păcătuit pe Instagram, am dat în patima hashtag-urilor

Cam prin perioada când mă zbăteam să trec de 1000 de urmăritori pe Instagram, mi-a venit ideea asta creață de a vedea dacă abuzul de hash tag-uri are vreun efect long term asupra contului meu. Așa că m-am pus pe studiat problema și am răsfoit vreo două duzini de hashtag-uri pentru a vedea care e situația din teritoriu.

Stăteam bine de tot. Pozele erau o țâră mai artistice ca majoritatea celor prezente pe hash tag-uri, textele scrise nițel mai bine, viața cam tot p-acolo de spectaculoasă - mi-am zis că nu am cu să eșuez chit că nu puteam să pun un selfie-decolteu din când în când. Măcar asta să fie problema de plafonare când ajung la suta de mii de fani.

M-am pus pe treabă și am downloadat o aplicație de generat hash tag-uri și am început să fac combinații de n luate câte m ori de fiecare dată când mai urcam câte ceva pe Instagram. Și am ținut-o așa vreo 2-3 luni până când a venit momentul să trag linie și să văd recolta la hectar.

Pozele duduiau de like-uri primite de la tot felul de…

15 minute de palme transpirate: cum s-a aterizat ieri pe aeroportul din Düsseldorf

Zborul a devenit atât de tehnologizat că atunci când spui pilot te gândești la un gigel ce face integrame pe toată durata zborului. Păi nu mai e ca acum 40-50 de ani când să fii pilot însemna ceva. Acum te urci în avion, apeși câteva butoane și calculatorul face totul. Apoi te trântește la pământ un video ca cel de mai sus unde te uiți ca vițelul la poartă.

Filmul e de ieri din timpul furtunii Friederike, cea mai puternică din ultimii 11 ani, care s-a făcut remarcată prin vânturi de până la 140km/h - asta dacă n-am greșit eu conversia din noduri în km/h.

Mă gândeam că la astfel de vânturi se închide aeroportul, dar s-ar părea că băieții ăștia experți în rebusuri și integrame se pricep și la a pune avionul pe pistă în siguranță. Aici a mai contat și scula cu care lucrau că unora le-au trebuit câte 3 încercări, dar majoritatea și-au adus pasagerii în siguranță în aeroportul în care trebuiau să ajungă.

Câteva highlight-uri din filmuleț:

13:40 - băi băiete, cred că au dus avionul direct …