Treceți la conținutul principal

Trigger words la Poșta Română


Pentru că tot m-am întors de 10 minute de la un oficiu poștal unde în teorie trebuia să ridic niște tricouri venite de pe threadless.com, lucru care nu s-a întâmplat dintr-un motiv care îmi e străin, am zis să fac un scurt ghid despre ce cuvinte ar trebui evitate atunci când vorbești la ghișeu.

Primul a fost curier. E posibil ca toată lumea să râdă de mine că nu știam acest trigger word de bază, dar în simplitatea mea, numesc curieri toți cei care vor să îmi livreze ceva. Eu o țineam pe a mea că m-a sunat curierul Poștei Române să îmi livreze ceva vineri, ea tot îmi spunea că Poșta Română nu are curieri și poate altcineva a încercat să îmi livreze ceva.

Ba că e agentul poștal, ba că e nu mai știu ce poștal, dar cu siguranță nu e curier. Bine. Fie ca voi. Am continuat să îi zic reprezentantul Poștei, dar nici așa n-am avut succes. Dacă nu știu titulatura lui exactă, n-au cum să își dea seama cine și ce a vrut să îmi livreze. Mai că îmi venea să zic ca Despot Tricouri în...

Al doilea cuvânt care ne-a dat dialogul peste cap și ne-a parcat în autostrada confuziei a fost că eu mă tot refeream la ce urma să primesc drept colet. Altă greșeală de amator. Poșta nu livrează colete sau face asta prin curier ceva poștal ce n-am reținut cum se numește exact. Atunci doamnă ce poate să fie 2 kilograme de tricouri dacă nu colet?

Scrisoare voluminoasă a venit răspunsul sec. Bine. Agentul poștal trebuia să îmi livreze vineri o scrisoare voluminoasă și când nu m-a găsit acasă, mi-a zis la telefon că pot să o ridic de aici de luni încolo de la ora 17. Azi e joi așa că am venit când n-am primit avizul poștal. Povestea părea logică în capul meu.

Și așa am dat al 3-lea trigger word: tracking number. Aveți? Da, zic eu și mă apuc să îi citesc cârnatul de litere și cifre primite de la site-ul de unde am comandat scrisoarea voluminoasă. Greșit din nou. E prea lung. Oh. Mulțumesc. Ah. Păi doar asta am. Nu. Trebuie să aveți tracking number de Poșta Română. #evident

Ultimul lucru care a pus capac discuției noastre amicale de la 8 dimineața a fost cea mai idioată întrebare pusă vreodată la un ghișeu poștal. Întreb eu: Dar nu puteți să mă căutați după nume ca să vedeți unde e scrisoarea voluminoasă? Liniște totală și parcă am simțit cum toată lumea din micul oficiu poștal m-a fixat cu privirea. Mă așteptam să izbucnească toți într-un râs isteric. Auzi tu ce întreabă ăsta micu. Hhaahhahahahaahaah.

Am plecat cu coada între picioare. Și mâine e o zi. Poate vine și avizul ăsta fără de care nici nu poți să respiri într-un oficiu poștal. E drept că ne despart vreo 400 de metri care se știe că durează o mică eternitate atunci când faci livrări folosindu-te de mișcările plăcilor tectonice.

Ok. Mulțumesc. La revedere.

Comentarii

  1. Mr postman, look and see
    is there a letter in the bag for me?

    Trebuia sa incerci cu postalitist sau postlitician poate te ajutau si femeile cald cald rece cald...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sau clasicul joc Flori, fete și pachete :)

      Ștergere
  2. Cat timp a durat livrarea de pe threadless? :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. 15 zile din State până în țară, 2 săptămâni în țară cu tot cu luat împuternicire pentru ca Poșta să se ocupe de vamă, trimis, făcut vama, etc.

      Ștergere
    2. Cam mult timp de asteptare...macar a meritat?

      Ștergere
  3. Mai exista Posta Romana. Nu a terminat-o ala de la rapid ?

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări Populare

În 28 de zile va dispărea o parte din istoria online-ului românesc

E vorba de forumul ComputerGames.ro care zice stop joc după 21 de ani de activate. Acum 3 zile anunțau că închid doar site-ul, dar acum câteva minute au zis că și forumul este în ultima lună de viață. Păcat.

De fapt nu e vorba de păcat. Nu pot să zic asta în condițiile în care n-am mai intrat pe forum de 7-8 ani să postez sau să citesc ceva care să nu fie în zona de publicitate. E vorba de nostalgie pentru al 2010-lea user de pe forum este al meu și acum la sfârșit de an își sărbătorea majoratul. 
Dar asta e. Se mai închid și site-uri pe care le arhivai în perioada dial-up-ului pentru a le citi a doua zi în liniște. Sau site-uri care au dat prima generație de bloggeri cu mulți ani înainte ca acestea să existe efectiv. Sau site-uri unde ai cunoscut o grămadă de oameni pe care nici nu ai idee exact cum îi cheamă, dar pe care i-ai avut aproape în toți acești ani. 
Dar deja o dau în melodramatice inutile fără să ating adevărata drama cu închiderea CG-ului: după 16 ani de căutări și tot n…

Burgerii Maestro de la McDonald’s: chiflele interzise de care dacii se fereau în zilele de post

Am văzut la Radu și la Alex că au fost lansați acum 12 zile, dar până vinerea trecută n-am avut ocazia să apuc să împușc unul. Trebuie să recunosc că mi-a fost și frică când am văzut vehemența din comentariile lui Radu unde oamenii scriau și stropeau cu aghiazmă peste umărul stâng despre cât de rău e diavolul McDonald's și cât de urât arată ultimele lui progenituri.

Dar cum vineri seara eram puțin mai relaxat și mai euforic, mi-am zis că e momentul să văd despre ce e vorba cu acești burgeri de palmares: Epic Beef și Glorious Chicken. Primul este în imaginea de mai sus, al doilea urmează în poza de mai jos.



Ca să fiu sincer, nu m-ar deranja să ma închin mai des la necuratu' dacă toți burgerii lor ar fi ca cei din imaginile astea. Suficienți de chipeși încât să strângă cam același număr de like-uri pe Instagram ca cei cu pedigree de foodtruck, destul de scumpi încât să văd analize tip first impressions de la oameni ce n-au apucat încă să îi guste.

Adevărul e ca cel puțin pe zon…

Pie-cinte by Scărlatescu în Centrul Vechi - mai bine nu

Atunci când îți pui numele pe ceva ești la mila celor care îți fac și comercializează produsul respectiv. Oricât de strălucit ești tu, la consumatorul obișnuit ajunge ceea ce alții au făcut. Cam așa stă treaba și cu plăcintele astea ale lui Scărlătescu pe care le așteptam ca a doua venire a burgerului hipstăresc.

Deschisă recent în locul Fornetti-ului de vis a vis de Cocor, Inca Una, Va Rog!e o patiserie care este a lui sau e doar susținută masiv de Scărlătescu. Nici nu contează aspectul ăsta. Ce contează cu adevărat e că acolo am mâncat cele mai îngrozitoare plăcinte din viața mea.

Ieri am luat pentru acasă două care arătau relativ interesant pe hârtie: Pie-cintă cu bacon  - 6.5 lei și Pie-cintă cu spanac și brânză de bivoliță 8 lei. Doamna care le vindea s-a oferit să el încălzească, dar am zis că nu are rost că oricum ajungeam cu ele călii acasă. Nu știu dacă a fost o greșeală refuzul ăsta, dar acasă n-am putut să iau mai mult de 2 guri din fiecare. Chit că dansau șoriceii de ceva…