Era un băiat bun, da' nu dona zilnic la ONG-uri


Zilnic trăiesc rușinea aceasta: Sunt puțin întârziat spre birou și trebuie să trec printr-o gașcă de tineri energici îmbrăcați relativ la fel care îmi pun de fiecare dată aceeași întrebare.

- Bună! Vrei să faci o faptă bună?

Ce să le răspund? Că nu am timp? Că deja am întârziat la birou? Că am donat relativ recent? Am folosit deja toate scuzele. Îi văd zilnic în același loc prin care din păcate trebuie să trec pentru a ajunge la birou. Nu pot să donez zilnic.

Am ajuns să consider o zi bună atunci când bag privirea în pământ, trec pe lângă ei și nu se lipește niciunul de mine să mă întrebe cum mă cheamă, unde lucrez și dacă aș vrea să fac o faptă bună. Trăiesc cu frică, pe bune.

Frică pentru că nu vreau să fiu răutăcios cu ei și să le știrbesc entuziasmul pentru voluntariat, dar vreau să pot merge în fiecare dimineață la birou fără să ajung să mă întreb dacă sunt o persoană bună sau nu. Știu că sunt.

Ce mișto ar fi dacă cineva care îi organizează pe copiii ăștia nu i-ar mai trimite să pândească stațiile de metrou la orele de vârf. E volum mai mare, dar mă gândesc că oamenii sunt mai grăbiți să ajungă undeva și mai puțin interesați să facă o faptă bună.

Ziua de astăzi a început deja bine pentru mine. Am o întâlnire care mă forțează să evit zona faptelor bune și a eternelor scuze. Azi nimeni nu mai pune la îndoială faptul că sunt un om bun.

Comentarii

Postări populare în ultima lună

S-a lansat Vodafone TV: o experiență unitară de consum live TV și video on demand

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

In 8 luni de rulat tigari am economisit ...