Treceți la conținutul principal

Atmosfera de la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu


[dintr-un motiv sau din altul, însemnarea asta stă de vreun an în draft. Azi am decis să îi dau publish așa cum e. Enjoy.]

Dacă e să asociez festivalul cu un sigur moment care a creat o matrița în sufletul meu, este o seară de acum 4 5 ani. Eram o gașcă de nebuni tineri și visători precum în melodia celor de la Voltaj "fără griji și fără bani". Abia văzusem Faust-ul lui Purcărete și pe mine cel puțin mă lăsase fără cuvinte. Un moment critic pentru că eram la vârsta la care nu credeam că sunt multe lucruri care mă pot lăsa fără cuvinte. Dar acest moment memorabil abia începuse să prindă contur. 

Ne-am întors la clubul festivalul să descoperim un mix cultural de zile mari: niște toboșari mexicani făceau un duet cu niște olandezi - grup care a fost rapid întregit cu niște trubaduri italieni. Totul se întâmpla într-o atmosferă încărcata de fum de mici, bere și costițe românești. Practic era definiția multiculturalismului și toată lumea - de la oameni obișnuiți, la voluntari, la actori sau regizori - dansa. 

Pe la unu sau două noaptea s-a produs un inevitabil pe care îl experimentez în fiecare an de festival: a început să plouă, de fapt a început să toarne. Contrar tuturor așteptărilor mele, nimeni nu s-a oprit din cântat sau dansat. Nici măcar domnul de la grătar nu părea deranjat de lupta titanică pe care ducea împotriva acestei reiterări a Potopului. Petrecerea a continuat. Și a continuat până la ora 4 când noi a trebuit să ne urcăm în mașina și să o luam spre București. 

Ajuns pe bancheta din spate am adormit imediat și m-am trezit ca dintr-un vis aproape de casă pe la ora 8. Am urcat, m-am schimba și m-am aranjat, iar la ora 9 eram la birou. De atunci, festivalul îl asociez cu această experiență pentru că reprezintă balanța perfectă de festival și de teatru. 

Comentarii

Populare pe blog în ultima săptămână

Cel mai bun covrig din București

Este..

*drumroll*

covrigul cu multicereale de la simigeria Matei! /detaliu mai sus

În mod normal dacă eram pe Facebook aici s-ar fi oprit postarea, dar voi explica puțin dacă tot m-am încăpățânat să pun pe blog.

Recent am început să dau iama cu regularitate prin simigerii pentru că avem vreo 2 apostoli la o aruncătură de noul birou. Săptămâna asta n-a fost zi fără covrigi așa că am căpătat expertiza și autoritatea necesară să emit afirmații ca cea din titlu.

Repetați după mine.

Multi-motherfucka-cereale.

De cel puțin două ori mai bun ca cel cu semințe și e zece ori peste cel cu mac. De susan nici nu vorbesc pentru că ăla n-a fost niciodată altceva decât un compromis pentru cei care se sperie ușor de niște mac între dinți.

Pe bune! ăsta cu multicereale este suspect de bun pentru ceva e făcut industrial la fiecare colț de gură de metrou.

Sigur, am mâncat covrigi mai buni. Mai germani. Mai unși cu toate alifiile. Dar nici unul nu era făcut într-o simigerie de pe stradă. Și cu siguranță n…

Cele mai bune merdenele Facebook meetup

Ca un veritabil explorator culinar, sâmbătă dimineața îmi dădeam întâlnire cu niște prieteni în fața patiseriei cu cele mai bune merdenele din București.

Pontul îl primisem de la cineva de încredere pe zona asta de mâncare așa că tot ce a trebuit pentru a îmi convinge o prietenă însărcinată să vină a fost să zic „cea mai bună merdenea”.  Atât și deja aveam un plan ca a doua zi să ne vedem la 11 undeva pe la Piața Amzei.

Pe hârtie ne anunțaseră 6-7 temerari pentru acest merdenea-facebook-meet, dar până la urmă ne-am strâns doar vreo 4 temerari. Chiar și așa, pentru mine a fost o premieră aceasta degustare semi ad-hoc a street food-ului original: sfânta merdenea.



Patiseria cu pricina se numește Comteia și de fapt este un combo de patiserie cu magazin mixt specializat pe băutură modestă și țigări la bucată.

Pe cei mai slabi de înger probabil că bețivii pașnici din jur îi vor speria și vor traversa pe trotuarul de vis-a-vis, dar exploratorii adevărați sunt răsplătiți cu merdenele excelen…

Brunch în București: RePlace din Cotroceni

Pentru că de când avem bestia mică simțeam că ne-am cam auto-izolat în proximitatea casei, împreună cu mândra am decis să facem ce fac toți oamenii de 30ish de ani prin seriale: să pună bazele unei tradiții în jurul brunchului de duminică cu prietenii.

Zis și făcut, iar duminica trecută ne-am strâns pe la 11:30 la RePlace în Cotroceni (maps) să punem bazele acestei tradiții culinaro-hipstărești. Cred că eram primii lor clienți pe ziua respectivă așa că ne-am putut alege cea mai bună masă din cele 5 pe care mica terasă din spate o are.

Locul e de un chillax contagios și e lesne de înțeles de ce oamenii l-au votat pe pagina celor de la Guerrilla ca fiind cea mai frumoasă terasă din București. În plus, se poate vedea și în poză liga înaltă de hipsterism în care joacă: nici nu au pahare de bere pentru berea la doză pe care o servesc.

Cumva n-ar trebui să nu fiu prea critic cu ei pentru că la origini sunt o cafenea, dar le-am trecut de două ori pragul și de fiecare dată nu aveau fix berea…