Se afișează postări cu eticheta Festivaluri Arată-le pe toate

Într-o bătălie karmică cu animația românească ai doar de pierdut!

Miercurea trecută ajung pe la opt și zece la Cinema Eforie să iau bilete pentru loteria anuală de tortură și încântare - Competiția Românească din cadrul festivalului de animație Anim'est. Tortură pentru că unele sunt de-a dreptul îngrozitoare și imposibil de privit fără să faci bulbuci la gură, iar încântare pentru că altele sunt de-a dreptul mici bijuterii care te conving să vii și la anul. Iau două bilete și mă pun pe așteptat afară la o țigară. Suntem cam două duzini de oameni care așteptăm să vedem ce a mai produs industria românească de animație în ultimul an. Eu par să fac parte din minoritatea mai bătrână care a ales să își petreacă astfel seara de miercuri. Și aștept. Și sunt curios să văd care este programul așa că mă uit pe telefon. Bun! majoritatea sunt sub 5 minute. Chiar dacă sunt rele măcar sunt scurte. Dar stai. Primul are 23 e minute. Of. Nu sunt eu o persoană credincioasă dar mă surprind zicându-mi în gând: Dă Doamne să nu fie rău! Sunt optimist. Iau o bere...

Vineri începe maratonul animațiilor Anim'est

De vreo 3 ani n-am ratat nicio ediție a Festivalul Internațional de Film de Animație Anim’est. Cred că m-au acreditat prin 2015 și de atunci am revenit cu plăcere în fiecare ani. Anul ăsta n-am vrut să mă acreditez pentru că știu cum stau cu timpul și n-are rost să iau locul cuiva care ar putea să profite din plin de acest beneficiu, dar nici nu pot rata tradiția de a vedea competiția românească de scut metraje animate. Anim'est începe mâine, iar programul este unul la fel de încărcat ca și în anii trecuți. Cel mai așteptat film este Isle of Dogs al lui Wes Anderson care rulează vinerea și sâmbăta viitoare la Cinema Eforie. În același timp, trebuie să recunosc cu rușine, este și singurul film din competiție de care am auzit. Dar la cum mă știu eu, probabil voi aștepta pe ultima sută de metri să iau bilet și nu voi mai găsi. #nufacețicamine Animații bune oricum o să descoperiți la tot pasul, eu având surpriza anul trecut să descopăr chiar și în competiția românească, așa că...

Metamorfoze de Silviu Purcărete @ FITS 2018

Ieri pe ploaie și cu un sac de gunoi pe cap, asta nu este o exagerare de dragul expozițiunii, eram în primul rând la o piesă pe care o vânez de vreo 3 ani la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu-Metamorofoze. Altă capodoperă a lui Purcărete care intră în categoria de trebuie să o vezi că să o crezi . Am văzut-o, am crezut-o, este impresionantă, chit că n-am înțeles nici jumătate din ea. Scenă cu scenă este ușor de secționat și analizat, dar cu rușine trebuie să zic că ansamblul m-a depășit. Așa se întâmplă când nu n-ai timp să frunzaresti cele 15 volume de mituri latine pe care le-ai citit în copilărie. Nu-i așa? E drept că lipsa unor subtitrări nu ajută pentru numeroasele pasajele în latină pe cel care nu este obișnuit să își comande flat white-ul în frumosul grai al lui G.I. Cezar, dar dacă e să fac abstracție de asta pot spune că acțiunea în sine este aproape auto-descriptivă. Pe segemente. Întregul sper să îl înțeleg la următoarea vizionare. Asta dacă o să mai f...

Am așteptat 3 ani, dar până la urmă am văzut animații românești bune

Merg cu sfințenie la Anim'est de câțiva ani încoace, iar unul dintre fetișurile mele era să văd scurtmetrajele înscrise în competiția românească. Unele guri rele ziceau că mă pregăteam pentru o veșnicie de tortură în Iad, dar le-am dat repede peste bot zicându-le că Iadu' e plini de amatori. Nimic din ce au ăia acolo jos nu se compara cu ce puteai să vezi la competiția românească. Ziceai că oamenii ăia au înscris proiecte după au pierdut pariuri că n-au tupeul necesar vină cu animații neterminate sau chiar neîncepute la un festival internațional de gen. Cam la nivelul de rău se situau o bună parte dintre proiecțiile înscrie. Așa că e lesne de înțeles cum aseară îmi cam tremura piciorul nițel. Ca să fiu sincer, am avut și câteva tentative de a renunța la a merge doar pentru că eram extrem de obosit și nu știam dacă am chef să fiu biciuit și scuipat în față timp de 72 de minute cât se anunța că va dura proiecția. Dar cum și mie îmi place să fie greu, am mers și m-aș așezat...

Atmosfera de la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu

[ dintr-un motiv sau din altul, însemnarea asta stă de vreun an în draft. Azi am decis să îi dau publish așa cum e. Enjoy. ] Dacă e să asociez festivalul cu un sigur moment care a creat o matrița în sufletul meu, este o seară de acum 4  5 ani. Eram o gașcă de nebuni tineri și visători precum în melodia celor de la Voltaj " fără griji și fără bani ". Abia văzusem Faust-ul lui Purcărete și pe mine cel puțin mă lăsase fără cuvinte. Un moment critic pentru că eram la vârsta la care nu credeam că sunt multe lucruri care mă pot lăsa fără cuvinte. Dar acest moment memorabil abia începuse să prindă contur.  Ne-am întors la clubul festivalul să descoperim un mix cultural de zile mari: niște toboșari mexicani făceau un duet cu niște olandezi - grup care a fost rapid întregit cu niște trubaduri italieni. Totul se întâmpla într-o atmosferă încărcata de fum de mici, bere și costițe românești. Practic era definiția multiculturalismului și toată lumea - de la oameni obișnuiț...

O boală de care suferă majoritatea scurtmetrajelor românești de animatie

Aseară m-am încărcat iar cu multă răbdare să văd ce minunății a mai produs școala românească de animație prezentă la Anim'est. Știam din anii precedenți că n-ar trebui să am așteptări prea mari, dar mi-am zis că poate anul ăsta este mai bine. N-a fost. Primul scurtmetraj a fost o prăjeala maximă de aproape 18 minute la care cică s-a muncit 5 4 ani. Nu contest munca, judec doar lipsa unei povești ce aștepta să fie spusă în cele 7-8 stiluri diferite de animație folosită. Un fel de animație cu de toate care te lasă cu un regret după ce o savurezi. Stai și te uiți ca vițelul la poarta 9 și nu înțelegi ce a vrut să zică autorul. Asta e boala de care au suferit majoritate animaților văzute aseară: animăm dar nu știm ce sau de ce. Ce am vrea să transmitem publicului. Care e povestea din spate. Sau dacă trăirea noastră ca autor e una care să rezoneze și cu alți oameni care sunt prea leneși să caute semnificații ascunse în opera noastră. A fost atât de dezamăgitor ce am văzut că ...

Anim'est 2016 - o ediție purrrrrfectă

Pentru că pisicile cuceriseră de mult zona de filme de animație înainte să cucerească Internetul, organizatorii Anim'est s-au gândit ca întreg festivalul de anul acesta să stea sub ocrotirea pisicească. De la Felix The Cat din anii '30 la Pisicile aristocrate din anii '70 sau producții mai recente nominalizate la Oscar, toate felinele faimoase din animații se vor perinda în următoarele 10 zile pe marile ecrane de prin București. Foarte multe dintre ele pentru prima oară. Oficial el începe azi de la ora 20:00 la Cinema Pro cu Țestoasa roșie (Michael Dudok de Wit + alții + Studioul Ghibli!!!), dar am văzut că de fapt azi toată ziua sunt animații și workshop-uri la Elvira Popescu și Cinema Pro. Sper să am noroc și să ajung la deschiderea din seara asta pentru că altfel mai am o singură șansă (mâine) să văd filmul ăsta. Biletele sunt la fel ca în fiecare an. 10 lei pentru lung-metraje, 20-30 de lei pe nopțile specifice de scurt-metraje: Trippy și Creepy Animation Night...

Blu Autumn Fest - invazia nădragilor bavarezi pe Calea Victorie

Tirol Alpen Cavaliere @ Blu Autumn Fest În fiecare an pe vremea asta Radisson Blu Hotel organizează un micro Oktoberfest. Situat în curtea interioară în niște corturi generoase, festivalul este o veritabilă bucățică de Bavaria. E un festin al cârnaților dolofani, covrigilor cât fața unui prichindel, al ștrudelelor înecate în vanilie, al berii nefiltrate de la mama ei și evident a cântecelor pe care nu le înțelege nimeni, dar cu toți ridicăm halba instinctiv când le auzim. E fix ce trebuie pentru vremea ploioasă de afara. Aseară am dat o fugă pe acolo să ma enervez iar că noi ca nație n-am priceput prea bine treaba asta cu mâncarea, berea și distracția - de preferință în același timp. A fost fix cum îmi aduceam aminte  și am zăbovit preț de câteva ceasuri cu zâmbetul pe buze și mustață de bere. Anul ăsta nu mai au Hofbräu și nu pot spune că nu regret nițel asta, dar nici cu a 9-a cea mai populară berărie din Germania nu îmi este rușine:  Radeberger . Nic...

Cum a fost ziua întâi de Bucharest Street Food Festival

Bucharest Street Food Festival 8-11 septembrie la Romexpo Am reușit să ajung aseară pe la 7 și 20 la Bucharest Street Food Festival fix când Cred că sunt extraterestru o ardea pe freestyle rap spre deliciul puștilor strânși buluc în fața scenei. Cineva mi-a zis că majoritatea erau veniți de la 3:30-45, accesul în fiecare zi de festival e gratuit până în ora 4, fix pentru pentru momentul ăla. O nebunie, eu până acum 2 săptămâni nici nu auzisem de Cred că sunt extraterestru.  Între noi fie vorba, sună chiar bine. Dar muzica nu ține de foame așa că m-am dus rapid spre zona cu food truck-uri să văd ce pot să ciugulesc. Lista de vendori este impresionantă și nici nu m-aș apuca acum să o enumăr. E burgăreală la greu, pulled pork-ul e și el la loc de cinste, fructe de mare la discreție, paste ca-n Italia, tot felul de cărnuri pe băț, plăcinte țărănești și chiar și sarmale pentru pofticioși. Spicy Joe @ Meat Busters - 20 de lei Eu m-am înfipt direct în Meat Busters -ul lu...

Bucharest Craft Beer Festival - în weekend-ul ăsta

Următorul curent hipsteresc este berea artizanală. Primii pași deja s-au făcut timid în întâlniri cu pasionații, dar un festival îi lipsește pentru a cimenta acest nou trend. Stați fără frică. Se întâmplă weekend-ul ăsta la Verde Stop - locul unde s-au ținut cele două ediții de Burgerfest ! Se laudă cu 50 de sortimente de bere craft, 3 tipuri de cidru, un grătar gigant de 8 metri, burgeri gourmet, pizza la cuptor cu lemne și mâncare mexicana + ceva muzică live de la niște formații alternative cum le place lor să se numească. Este fix setup-ul de la Burgerfest, doar că acum accentul e mai mult pe băut decât pe mâncare. Bun așa. Ce știu de pe acum că o să mă irite este îmbulzeala inexplicabilă la standurile Ground Zero, Sikaru și Zăganu în detrimentul invitaților din provincie (Clinica de Bere și Csiki Sor) sau internaționali (Kabinet (Serbia) și White Stork (Bulgaria)) unde or să fie 4-5 oameni la coadă. Nu e inexplicabilă pentru că berea nu e bună, dar totuși e vorba...

Summer Well 2016 - primul festival cu o medie de vârstă de 21 de ani

În timpul The Chemical Brothers În weekend am mers și eu ca tot studentul la Summer Well să văd Years & Years. Nu chiar. Am mers pentru Chemical Brothers, dar cred că am fost în minoritate. Sau cel puțin așa cred după chiuiturile adolescentine care au însoțit tot concertul celor de la Years & Years - despre care pot spune cu o vizibilă urmă de rușine că eu nu știam cine sunt. Am ascultat și eu ca tot omul King , dar nu pot spune că m-a interesat exact cine o cântă. Dar să începem cu începutul. În afară de niște fani adevărați care erau în fața scenei, toată lumea era pe chill.  Am ajuns la festival cu Uberul (38-40 de lei) pentru că m-am simțit prea bătrân pentru coada de la autobuzele puse la dispoziție de organizatori și sponsori. Coadă care se mișca repede, dar perspectiva a 30-40 de minute de stat în picioare nu mă atrăgea. Odată intrat, am recunoscut aranjamentul de anul trecut: zonele de shopping, chill și food erau în același loc. Am purces, cu ajutor...

Tipuri de oameni care merg la teatru

Tot mergând la Sibiu în fiecare an la festivalul de teatru , care între noi fie vorba nu e de ratat, am observat că oamenii pe care îi văd în sală se împart în câteva categorii distincte. Fiecare cu bile albe și bile negre. Mai jos încerc să creionez aceste tipuri: Cunoscătorul  - Merge la cel putin 10 spectacole pe an de câțiva ani. Știe cam tot ce se învârte în zona asta culturală și are cele mai proaste recomandări pentru categoriile următoare. Nu o face cu răutate, dar ce apreciază el la un spectacol poate să fie înțeles doar de alți cunoscători. În general sunt simpatici și nu deranjează în sală. Profanul - Cel care merge ocazional la teatru, dar nu are cunoștințe atât de vaste. E un om simplu care apreciază cu precădere teatrul acela pentru popor. Recomandările lui sunt cele mai sigure, pentru că spre deosebire de Cunoscător, nu îi este frică să zică că n-a înțeles sau nu i-a plăcut un spectacol. Nici el nu deranjează. Masochistul - Este cel care va aștepta întotdeau...

"Visul unei nopţi de vară" în regia lui Tim Robbins

De 6 ani merg la Festivalul International de Teatru de la Sibiu și de fiecare dată prind un spectacol care chiar mă impresionează. E spectacolul setează tonul întregii experiențe sibiene și cel care mă face vorbăreț pe subiectul teatru. Anul acesta "Visul..." lui Tim Robbins a fost acel spectacol despre care simt cumva nevoia să aștern câteva rânduri.

Mix-ul de joi: Festivalul Internațional De Teatru de la Sibiu & Ploiești International Film Festival

Weekend-ul ăsta e de fugit din București. Dacă ai fost prevăzător, atunci ai deja cazare și bilete la ultimele zile ale Festivalului De Teatru de la Sibiu pentru că în general începe să fie sold out cu vreo săptămâna înainte de a începe. Eu de 6 ani merg cu sfințenie câteva zile la Sibiu. E un mix perfect de teatru, spectacole în stradă, lenevit la vreo terasă și prieteni. Anul ăsta sunt și blogger oficial, așa că o să îmi aduc și eu aportul la câteva postări pe hashtag-ul #fits2016. ( sibfest.ro ) Ceva mai aproape și cu șanse mai mari de a găsi loc, la Ploiești are loc #piff2016 - ediția a 6-a. Un festival de scurtmetraje mai puțin cunoscute (so hipsterish). Acum o săptămâna am fost la o vizionare a scurtmetrajelor câștigătoare anul trecut și mi-am cam prins urechile nițel. Cu siguranță e un nou val de regizori care are propriu stil - destul de diferit de ce deja am putea spune că e consacrat pentru genul ăsta de producții. ( ploiestifilmfestival.ro ) Oricum, weekendul ăsta stă...

Top 5 cei mai frumoși burgeri de la Burgerfest 2016

Grivita Pub & Grill După o călătorie de trezire la realitate cu tramvaiul 5, ieri pe la ora patru ajungeam la Burgerfest 2016 . Chiar la țanc cât să îmi iau o bere și să mă adăpostesc de ploaia de vara ce urmărise tramvaiul încă de la Ștefan cel Mare. Berea era un jeton jumătate, iar jetonul era cinci lei. Nici ieftin, nici scump. Am dat o tură de recunoaștere să văd cum se prezintă treaba. Burger House – Cluj  15+ restaurante, food truck-uri și bistrouri au venit să arate ce înseamnă un burger bun. Din experiența de anul trecut știam că nu trebuie să vin cu foamea'n gât că nu e genul ăla de festival. E mai pe hipsterism, mai pe craftsmanship și experiența culinară întru totul. Adică pe burgeri mai micuți și cu prețuri începând de la 15 lei - deși cred că e mai cinstit să spun că mai toți se învârteau pe la 17.5-20. Dar se știe că dimensiunea nu e totul, nu? La Strada Bistro – Timisoara Cu toate că am avut mână largă și voința necesară, nu era chip și pa...

Mixul de joi: Usturoi, Bucharest Gentleman, Spotlight și Asus ROG 10

Ai program de seară? Na că vin cu niște recomandări: După ce a vândut mai bine de 18 000 de bilete de la începutul anului, filmul Usturoi ajunge in zona pay per view pe Vimeo pentru 2 euroi. Mă bucur pentru Groparu pentru că știu cât s-a chinuit acum câțiva ani ca să realizeze filmul ăsta.  Filmul are 8.3 pe Imdb și cu rușine spun că nu l-am văzut până acum. Îl bifez în weekend #fărăgrijă Zilele astea a apărut Bucharest Gentleman – o revistă care se autointitulează “vocea modernă a Bucureștiului elegant ” – și dintr-un motiv de neînțeles (#tshirtguy) mi-au trimis și mie revista. E interesantă, dar nu mă regăsesc în zona asta de eleganță masculină. Este drept că look-ul ăsta de skaterboy în mizerie s-a degradat masiv de-a lungul timpului, nu cred că sunt încă pregătit să fac pasul în zona sacoului și a pantofilor. Cu toate astea, revista am găsit-o interesantă pe alocuri. Bucharest Gentleman 22 de lei și vine într-un format classic de “spionat fata de vis a vis din spatel...

Mixul de joi: Târg de cafea, Weekend-ul galeriilor și Instameet în București

Sâmbăta asta mă pune pe alergătură dacă vreau să bifezi toate like-urile posibile pe rețelele sociale. Dimineața trebuie musai să o încep cu o poză cu o cafea mai specială. Noroc că de la 10:00 începe un târg de cafea la The Ark (pe la Piața de Flori) unde pot să fac lejer asta.  True Artisan Café , pe numele lui, e cu degustări, cafea de specialitate, expoziții, workshop-uri și concursul național de Aeropress. Bun. #particip La ora 13:00 trebuie să ajung în Cișmigiu că se pornește Instameet București . Întâlnirea este la intrarea principală și apoi s-ar părea că ne vom transforma într-o grup de turiști japonezi care vor fotografia fiecare colț al Centrului Vechi. Ar trebui să fie distractiv. Hashtag-ul este  #wwim13ro Până seara am timp să bifez și câteva din cele 34 de galerii participante în cadrul Weekend-ului Galeriilor . M-am uitat pe hartă și dacă aleg să merg de la Universitate până la Romană am de bifat aproape jumătate din cele 34. Aș putea să fac as...

Roboțelul de aur versus bula hipstărească

Roboțelul de aur: Mihai Dragolea, Radu Mocanu si Steluța Duță Ieri am ajuns din greșeală la documentarul românesc " Roboțelul de aur " din cadrul One World România , zic din greșeală pentru că de fapt alesesem random pentru seara aia alt documentar din cadrul festivalului, doar ca să fiu surprins un film bine făcut și chiar interesant. Este vorba de povestea vieții multiplei campioane la box feminin Steluța Duță. Poveste care are un început trist cu abandon, orfelinat și sărăcie, dar care până la urmă se consolidează într-o reală poveste de succes. S-a suspinat pe alocuri în sală, dar s-a râs de cel putin 4 ori mai mult. Oamenii s-au bucurat pe bune de succesul Steluței. Din punctul ăsta de vedere documentarul a fost excelent și foarte bine realizat de niște băieți debutanți în ale documentarelor. Ce m-a iritat cu adevărat au fost câteva întrebări în Q&A-ul de după. O gașcă de hipstărițe crescute în puf s-au revoltat puțin la cele prezentate. Una i-a reproșat Stel...

Restaurantul The Harbour a aniversat săptămâna asta 12 ani de existență

Colegu Mircea deghizat în piratul de festival, iar eu în dreapta deghizat în piratul combinator Mai rar să auzi pe la noi de restaurante care împlinesc 12 ani de existență. Fără o constanță în calitate preparatelor, personal simpatic și o locație ușor de umblat, majoritatea nu cred că prind nici 5 ani. Cu atât mai mult mă bucur că Harbour alege de vreo 3 ani încoace să își petreacă ziua de naștere alături de bloggeri. La mulți ani Harbour și să ne vedem la fel de zâmbăreți și la anu'. Mariciu a fost extrem de productiv și deja a și băgat un vlog despre asta. Bravo băi că nu știam cum să închei.

48 Hour Film Project, Anim’est 2015 si MECEFF „7+1”, 2015”

Toamna asta este pe filme, asa ca sa citez sloganul faimosului mall, fie ca esti privitor sau ai valente de regizor. Precizez ca o sa fac uz de copy paste masiv in aceasta insemnare, dar asta doar pentru a pastra valoarea informativa a postului. 48 Hour Film Project vine pentru prima oară la București în weekend-ul 16 - 18 octombrie 2015. Realizatori de film profesioniști sau amatori, din toată România și nu numai, sunt așteptați să se înscrie în competiție pentru a afla cine poate crea Cel Mai Bun Film de scurt-metraj în doar 48 de ore. Juriul de la București este format din: criticul de film Irina Margareta Nistor, actorul Andi Vasluianu și actrița Ana Ularu. (mai multe informatii se gasesc aici ) Acum mai in gluma mai in serios, poti sa filmezi un scurt metraj despre comunism in doar 48 de ore? Sper ca aceasta oportunitate sa scoata la lumina niste oameni cu potential care vad dincolo de dramatizarea unei perioade intunecate din istorie. Ediţia aniversară Anim’est ,...