Treceți la conținutul principal

Downshifting românesc


Pentru că câine mic, zilele astea am petrecut semnificativ mai mult timp în fața televizorului decât o făceam în mod normal. Nu o să vorbesc de cea mai jenantă emisiune de dimineață sau despre aceleași 3 promo-uri repetate obsesiv pe Comedy Central - cine are timp de prostioare de gen?

În schimb am prins o emisiune pe Travel despre downshifting și poveștile de succes ale unor gigei random din lume. Erau din alea clasice: ajuns din greșeală pe insulă nepopulată, rămas câțiva ani acolo, cerut permisiunea regelui să construiască un hotel - uite ce mișto a ieșit hotelul ăsta de 5 stele. Sau cum ea a început să călătorească prin lume după moartea soțului și a găsit bucata asta între ocean și un lac pe care a făcut-o hacienda unde crește vite și hai. Cowboy în zona tropicală.

Și cum mă uitam eu la ei, mi s-a făcut milă de ei și mi-am adus aminte ce mișto e aici la noi în România. Păi nu trebuie să străbați jumătate de glob ca să o bagi în viteza inferioară. Locuri părăsite și fără infrastructură avem, baroni locali avem, băștinași ce așteaptă să fie civilizați este, căldură tropicală e suficientă - totul la nici 2-3 ore de mers un oraș mai răsărit, cu semnal 4G și net rapid.

Pe hârtie, România este locul perfect pentru downshiting. Cel puțin pentru un străin. Pentru ai noștri nu e suficient de cool să te întorc în satul bunicii ca să o iei mai ușurel, cu mai puțin stres și cu muncă manuală. Pai râde toată lumea din corporație dacă faci asta. Paradis tropical e cuvântul cheie nu sălbăticie temperată.

Momentan.

Comentarii

  1. "cu mai puțin stres și cu muncă manuală"

    poti sa definesti putin ce intelegi prin munca manuala?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O bună parte din cei care îmbrățișează sunt oameni care lucrează foarte mult pe calculator. Munca lor de multe ori nu este un produs tangibil. Nu e ca și cum ai construi motoare și rezultatul final stă în fața ta când îl termini. De aici și de multe ori downshift-ul către lucruri tangibile pe care le faci tu cu mâna ta.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Populare în ultima săptămână

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Ricoh GR III: 5 luni cu o cameră foto compactă în buzunar

Dacă îi spui cuiva în 2019 că ai dat o căruță de bani o cameră foto compactă, îți va râde în față. Cumva pe bună dreptate pentru că majoritatea compactelor ieftine sunt niște glume proaste.

Îți mai speli din păcate cu un DSLR sau un mirror-less, dar nu cu o săpunieră. Cum să dai bani pe ceva ce a fost omorât iar și iar de telefoanele mobile? Păi de banii ăia îți luai ultimul model de telefon și nu mai aveai ceva în plus de cărat.

Sigur, eu aș putea să zic că e vorba de cum te simți când folosești camera, dar mai bine nu cădem pradă nevoii universale de a îi dovedi celuilalt de pe internet că doar tu ai dreptate.

După cum spuneam mai devreme, de vreo 5 luni camera asta în permanență în buzunar și am ajuns să îi apreciez și cele bune și cele rele.

Cele rele nu prea sunt multe, dar pot să fie ușor supărătoare. Surprinzător, cât de slabă e bateria nu este unul dintre ele. Chiar dacă se pune în cap după 150-200 de poze, se încarcă ușor de la bateria externă prin USB-C așa că n-am avut pro…

10 poze de la prezentarea echipelor din Turul Franței 2019

Viața e o serie de coincidențe plăcute.

La concluzia asta am ajuns acum când doream să scriu câteva rânduri despre aceste poze care parcă îmi plac din ce în ce mai mult cu cât mă uit mai mult la ele.

Prima coincidență e că nici nu știam că există o prezentare oficială a echipelor cu două zile înainte de marele start. În atmosferă de sărbătoare, cu multe selfie-uri și zâmbete, timp de aproape 2 ore mi-au trecut prin față toți cei 176 de rutieri.

A doua a fost că la intrarea în Galeriile Saint-Hubert să se facă un mini abuteiaj care practic forțau echipele să se oprească preț de câteva minute fix în fața mea. Fără acest mic "ajutor" n-aveam nicio șansă reală să fac o singură poză decentă.

A 3-a e practic cireașa de pe tort: strada unde am făcut toate pozele se numește Rue d'Arenberg.











Pozele le-am pus și pe Facebook, dar știu că atunci când o să vreau să le revăd o să blestem lipsa oricărui algoritm de căutare așa că e mai bine să fie și pe blog. Aici le am la îndemână supe…