Treceți la conținutul principal

Downshifting românesc


Pentru că câine mic, zilele astea am petrecut semnificativ mai mult timp în fața televizorului decât o făceam în mod normal. Nu o să vorbesc de cea mai jenantă emisiune de dimineață sau despre aceleași 3 promo-uri repetate obsesiv pe Comedy Central - cine are timp de prostioare de gen?

În schimb am prins o emisiune pe Travel despre downshifting și poveștile de succes ale unor gigei random din lume. Erau din alea clasice: ajuns din greșeală pe insulă nepopulată, rămas câțiva ani acolo, cerut permisiunea regelui să construiască un hotel - uite ce mișto a ieșit hotelul ăsta de 5 stele. Sau cum ea a început să călătorească prin lume după moartea soțului și a găsit bucata asta între ocean și un lac pe care a făcut-o hacienda unde crește vite și hai. Cowboy în zona tropicală.

Și cum mă uitam eu la ei, mi s-a făcut milă de ei și mi-am adus aminte ce mișto e aici la noi în România. Păi nu trebuie să străbați jumătate de glob ca să o bagi în viteza inferioară. Locuri părăsite și fără infrastructură avem, baroni locali avem, băștinași ce așteaptă să fie civilizați este, căldură tropicală e suficientă - totul la nici 2-3 ore de mers un oraș mai răsărit, cu semnal 4G și net rapid.

Pe hârtie, România este locul perfect pentru downshiting. Cel puțin pentru un străin. Pentru ai noștri nu e suficient de cool să te întorc în satul bunicii ca să o iei mai ușurel, cu mai puțin stres și cu muncă manuală. Pai râde toată lumea din corporație dacă faci asta. Paradis tropical e cuvântul cheie nu sălbăticie temperată.

Momentan.

Comentarii

  1. "cu mai puțin stres și cu muncă manuală"

    poti sa definesti putin ce intelegi prin munca manuala?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O bună parte din cei care îmbrățișează sunt oameni care lucrează foarte mult pe calculator. Munca lor de multe ori nu este un produs tangibil. Nu e ca și cum ai construi motoare și rezultatul final stă în fața ta când îl termini. De aici și de multe ori downshift-ul către lucruri tangibile pe care le faci tu cu mâna ta.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Toate glumele alea despre millennials sunt adevărate

Din când în când mai apare câte un articol care ne pune în cârcă tot ce nu merge bine în lumea asta. Ba e vina noastră că nu vrem să cumpărăm case și preferăm să stăm în chirie. Ba că nu putem să ne convingem părinții să nu mai voteze ce votează pentru că nu avem respectul lor. Ba că nu avem acest respect că suntem generația care pleacă cel mai târziu d'acasă. Ba că nu avem șapcă și tot felul de bazaconii de gen.

Până aseară îmi spuneam bătrânii ăștia au luat-o razna și trebuie neapărat să găsească un țap ispășitor pentru consecvența cu care tot fac alegeri neinspirate, dar aseară mi-am dat seama că tot ce se spune e adevărat. Suntem o generație slabă.

Mă uitam aseară un reality show destul de tristuț față de ce oferă ProTv-ul în general, Ferma Vedetelor pe numele lui, unde două bucăți de millennials și-au luat bătaie de la doi aproape-pensionari rablagiți în două probe de îndemânare.

Două tipe în putere n-au fost în stare să bată o Rona Hartner operată la menisc în urmă cu două …

Am păcătuit pe Instagram, am dat în patima hashtag-urilor

Cam prin perioada când mă zbăteam să trec de 1000 de urmăritori pe Instagram, mi-a venit ideea asta creață de a vedea dacă abuzul de hash tag-uri are vreun efect long term asupra contului meu. Așa că m-am pus pe studiat problema și am răsfoit vreo două duzini de hashtag-uri pentru a vedea care e situația din teritoriu.

Stăteam bine de tot. Pozele erau o țâră mai artistice ca majoritatea celor prezente pe hash tag-uri, textele scrise nițel mai bine, viața cam tot p-acolo de spectaculoasă - mi-am zis că nu am cu să eșuez chit că nu puteam să pun un selfie-decolteu din când în când. Măcar asta să fie problema de plafonare când ajung la suta de mii de fani.

M-am pus pe treabă și am downloadat o aplicație de generat hash tag-uri și am început să fac combinații de n luate câte m ori de fiecare dată când mai urcam câte ceva pe Instagram. Și am ținut-o așa vreo 2-3 luni până când a venit momentul să trag linie și să văd recolta la hectar.

Pozele duduiau de like-uri primite de la tot felul de…

Gânduri despre Netflix la început de 2018

Dacă acum 2 ani îmi anulam abonamentul la Netflix pe motiv că în decurs de o lună îl deschisesem doar o dată, acum lucrurile stau total diferit. Nu cred că există seară în care să nu deschid Netflix-ul pentru un episod-două. Asta dacă mai am loc de bătrâni.

Ce?

Să explic.

Prin vacanța de iarnă am dat contul meu părinților unor prieteni  în ideea că poate se plictisesc de Singur Acasă 14 și Die Hard 8. Contul meu era unul standard de 2 ecrane în același timp și cum tot timpul mă uitam doar pe televizor, am zis că nu e problemă să ne suprapunem unii peste alții.

În esență cât Netflix pot să consume niște oameni ieșiți la pensie?

Răspunsul este extrem de mult.

Să zicem că în mai puțin de 48 de ore cineva a isprăvit aproape 3 sezoane full de Narcos, ca apoi în următoarele 2-3 săptămâni să vadă complet: Designated Survivor, Punisher, Frontier, Shooter, Marco Polo și Godless. Ceilalți pensionari au băgat maratoane de Grand Hotel - un serial cu doar 66 de episoade de câte 45 de minute, Moro…