Downshifting românesc
Pentru că câine mic, zilele astea am petrecut semnificativ mai mult timp în fața televizorului decât o făceam în mod normal. Nu o să vorbesc de cea mai jenantă emisiune de dimineață sau despre aceleași 3 promo-uri repetate obsesiv pe Comedy Central - cine are timp de prostioare de gen?
În schimb am prins o emisiune pe Travel despre downshifting și poveștile de succes ale unor gigei random din lume. Erau din alea clasice: ajuns din greșeală pe insulă nepopulată, rămas câțiva ani acolo, cerut permisiunea regelui să construiască un hotel - uite ce mișto a ieșit hotelul ăsta de 5 stele. Sau cum ea a început să călătorească prin lume după moartea soțului și a găsit bucata asta între ocean și un lac pe care a făcut-o hacienda unde crește vite și hai. Cowboy în zona tropicală.
Și cum mă uitam eu la ei, mi s-a făcut milă de ei și mi-am adus aminte ce mișto e aici la noi în România. Păi nu trebuie să străbați jumătate de glob ca să o bagi în viteza inferioară. Locuri părăsite și fără infrastructură avem, baroni locali avem, băștinași ce așteaptă să fie civilizați este, căldură tropicală e suficientă - totul la nici 2-3 ore de mers un oraș mai răsărit, cu semnal 4G și net rapid.
Pe hârtie, România este locul perfect pentru downshiting. Cel puțin pentru un străin. Pentru ai noștri nu e suficient de cool să te întorc în satul bunicii ca să o iei mai ușurel, cu mai puțin stres și cu muncă manuală. Pai râde toată lumea din corporație dacă faci asta. Paradis tropical e cuvântul cheie nu sălbăticie temperată.
Momentan.
"cu mai puțin stres și cu muncă manuală"
RăspundețiȘtergerepoti sa definesti putin ce intelegi prin munca manuala?
O bună parte din cei care îmbrățișează sunt oameni care lucrează foarte mult pe calculator. Munca lor de multe ori nu este un produs tangibil. Nu e ca și cum ai construi motoare și rezultatul final stă în fața ta când îl termini. De aici și de multe ori downshift-ul către lucruri tangibile pe care le faci tu cu mâna ta.
Ștergere