Treceți la conținutul principal

Mașina, acest instrument care te face să uiți că ai fost cândva pieton


Acum vreo doi ani au venit să asfalteze strada din spatele blocului, deși dacă e să mă întrebi pe mine ea nu avea nevoie. Da' cine sunt eu să judec motivele experților în drumuri?

Strada e brici acum și băieții îi dau tare dimineața, problema e că aceeași experți de care ziceam mai devreme au reușit performanța românească să pună canalele puțin mai sus de nivelul străzii. Nu mult. Doar vreo 5-7 cm - suficient încât la orice ploaie să se facă o baltă cu o suprafață ce ar face gelos orice posesor de piscină din Pipera.

Lucru care nu m-a deranjat extrem de mult până weekend-ul ăsta când am realizat că locul unde cățelușa s-a obișnuit să își facă nevoile este fix în buza piscinei. Deh, doar un român care nu a prevăzut lucrul ăsta când a obișnuit-o acolo poate să critice alți români care n-au prevăzut că niște guri de canale ridicate nu vor scurge apa de ploaie.

După cum ziceam mai devreme, băieții veneau tare și când vedeau întinderea de apă ce credeți că făceau? Nimic. Treceau ca prin brânză de parcă acvaplanarea e doar un cuvânt de 40 de puncte la Scrabble. Că eram cu asta mică în vecinătate zgribuliți și plouați nu conta pentru ei. Trebuiau să ajungă repede undeva, iar a pune piciorul pe frână nu era o opțiune.

Așa mi-am adus aminte de toți mârlanii pe care i-am văzut de-a lungul timpului care împroșcau fraierii din stațiile de autobuz, de creaturile alea care atunci când sunt în spatele volanului ajung la un nivel de conștientizare a lumii exterioare cam cât o euglenă.

Până să îmi iau ochelari tot timpul i-am suspectat de răutate. O faci intenționat pentru că vrei să fii cireașa pe de tort a zilei respective. N-ai cum să nu faci o simplă legătură între baltă, mașină și pietoni. Șansele sunt destul de mari ca balta aia să nu fie prima prin care ai trecut, așa că îți e cunoscut rezultatul. Băi, nu!

Nu e răutate. Acum că văd mai bine la depărtare, pot să le citesc expresia feței. Nu e nicio urmă de bucurie în ceea ce fac. E doar o carcasă lipsită de orice reacție. Sunt niște zombies care învârt de colacul ăla pentru ajunge undeva. Mintea lor zburdă pe undeva, nu e e acolo cu ei. Sunt lipsiți de viață și empatie.

Ce instrument diabolic e și mașina asta. Te urci în ea și te suge de orice urmă de umanitate. Așa că am ajuns să îi compătimesc pe săracii șoferi care te udă din cap până în picioare. Este o existență mizeră asta fără emoție. Să fii așa o legumă care trebuie să ajungă din punctul A în punctul B pentru a continua să nu trăiești.

Băi băieți, bucurați-vă și voi când mă stropiți pentru că în mine cu siguranță treziți sentimente puternice. Hai să jucăm la dublu.

Comentarii

  1. Asta e doar asa, consolarea ta. In ochii tai, ei sunt doar niste zombii si ce bine e ca tu esti liber si iti poti trai viata fericit si nu ai ajuns ca ei. Dar cand te urci cu ei la volan, vezi ca de fapt unora chiar nu le pasa nici macar de regulile scrise (ex: regulile de circulatie), da pai despre chestii abstracte precum bun-simt sau sa isi faca griji pentru aia de pe trotuar, ca poate i-a stropit. Aceeasi chestie e si la pietoni, vezi zi de zi idioti care se opresc in mijlocul drumului, fie se intorc brusc la 180 de grade fara sa se gandeasca vreo secunda ca ar fi cineva in spatele lor, fie se opresc si se uita in telefon, se opresc fix in dreptul scarilor etc etc... e aceeasi categorie de oameni - cei carora nu le pasa despre cei din jur, in sensul ca nici pentru o secunda nu se gandesc ca e posibil sa fie oameni pe care sa-i deranjeze ce fac ei (nici macar fizic, la modul stai ca daca eu opresc brusc, cei care vin din spatele meu or sa inter in mine). Pur si simplu sunt doar ei si universul lor si sa stii ca astfel de persoane au un grad de fericire mai mare decat restul, tocmai pentru ca nu isi fac griji pentru altii. Cunosc si eu cateva specimene, sunt mereu veseli, dar nu stau ei/ele sa-si piarda tipul gandindu-se ca altii o duc rau etc. Si e valabil si la orice chestii legate despre condus. Inclusiv cand ii vezi cum parcheaza fara nicio grija, desi tocmai au blocat complet un trotuar - se dau jos din masina zambitori, fara sa-si puna intrebari de genul: oare e bine ce am facut, oare or avea loc sa treaca etc... nu. Isi continua zambitori si nepasatori drumul catre ziua lor buna, ca doar au invatat in urma cu multi ani ca nu au de ce sa isi strice ziua din cauza altora.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu nu cred că sunt fericiți pentru că odată ce ești fericit începi să te gândești și la fericirea altora. Sunt ceva acolo, dar nu sunt fericiți.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări Populare

În 28 de zile va dispărea o parte din istoria online-ului românesc

E vorba de forumul ComputerGames.ro care zice stop joc după 21 de ani de activate. Acum 3 zile anunțau că închid doar site-ul, dar acum câteva minute au zis că și forumul este în ultima lună de viață. Păcat.

De fapt nu e vorba de păcat. Nu pot să zic asta în condițiile în care n-am mai intrat pe forum de 7-8 ani să postez sau să citesc ceva care să nu fie în zona de publicitate. E vorba de nostalgie pentru al 2010-lea user de pe forum este al meu și acum la sfârșit de an își sărbătorea majoratul. 
Dar asta e. Se mai închid și site-uri pe care le arhivai în perioada dial-up-ului pentru a le citi a doua zi în liniște. Sau site-uri care au dat prima generație de bloggeri cu mulți ani înainte ca acestea să existe efectiv. Sau site-uri unde ai cunoscut o grămadă de oameni pe care nici nu ai idee exact cum îi cheamă, dar pe care i-ai avut aproape în toți acești ani. 
Dar deja o dau în melodramatice inutile fără să ating adevărata drama cu închiderea CG-ului: după 16 ani de căutări și tot n…

Burgerii Maestro de la McDonald’s: chiflele interzise de care dacii se fereau în zilele de post

Am văzut la Radu și la Alex că au fost lansați acum 12 zile, dar până vinerea trecută n-am avut ocazia să apuc să împușc unul. Trebuie să recunosc că mi-a fost și frică când am văzut vehemența din comentariile lui Radu unde oamenii scriau și stropeau cu aghiazmă peste umărul stâng despre cât de rău e diavolul McDonald's și cât de urât arată ultimele lui progenituri.

Dar cum vineri seara eram puțin mai relaxat și mai euforic, mi-am zis că e momentul să văd despre ce e vorba cu acești burgeri de palmares: Epic Beef și Glorious Chicken. Primul este în imaginea de mai sus, al doilea urmează în poza de mai jos.



Ca să fiu sincer, nu m-ar deranja să ma închin mai des la necuratu' dacă toți burgerii lor ar fi ca cei din imaginile astea. Suficienți de chipeși încât să strângă cam același număr de like-uri pe Instagram ca cei cu pedigree de foodtruck, destul de scumpi încât să văd analize tip first impressions de la oameni ce n-au apucat încă să îi guste.

Adevărul e ca cel puțin pe zon…

Pie-cinte by Scărlatescu în Centrul Vechi - mai bine nu

Atunci când îți pui numele pe ceva ești la mila celor care îți fac și comercializează produsul respectiv. Oricât de strălucit ești tu, la consumatorul obișnuit ajunge ceea ce alții au făcut. Cam așa stă treaba și cu plăcintele astea ale lui Scărlătescu pe care le așteptam ca a doua venire a burgerului hipstăresc.

Deschisă recent în locul Fornetti-ului de vis a vis de Cocor, Inca Una, Va Rog!e o patiserie care este a lui sau e doar susținută masiv de Scărlătescu. Nici nu contează aspectul ăsta. Ce contează cu adevărat e că acolo am mâncat cele mai îngrozitoare plăcinte din viața mea.

Ieri am luat pentru acasă două care arătau relativ interesant pe hârtie: Pie-cintă cu bacon  - 6.5 lei și Pie-cintă cu spanac și brânză de bivoliță 8 lei. Doamna care le vindea s-a oferit să el încălzească, dar am zis că nu are rost că oricum ajungeam cu ele călii acasă. Nu știu dacă a fost o greșeală refuzul ăsta, dar acasă n-am putut să iau mai mult de 2 guri din fiecare. Chit că dansau șoriceii de ceva…