Treceți la conținutul principal

Mașina, acest instrument care te face să uiți că ai fost cândva pieton


Acum vreo doi ani au venit să asfalteze strada din spatele blocului, deși dacă e să mă întrebi pe mine ea nu avea nevoie. Da' cine sunt eu să judec motivele experților în drumuri?

Strada e brici acum și băieții îi dau tare dimineața, problema e că aceeași experți de care ziceam mai devreme au reușit performanța românească să pună canalele puțin mai sus de nivelul străzii. Nu mult. Doar vreo 5-7 cm - suficient încât la orice ploaie să se facă o baltă cu o suprafață ce ar face gelos orice posesor de piscină din Pipera.

Lucru care nu m-a deranjat extrem de mult până weekend-ul ăsta când am realizat că locul unde cățelușa s-a obișnuit să își facă nevoile este fix în buza piscinei. Deh, doar un român care nu a prevăzut lucrul ăsta când a obișnuit-o acolo poate să critice alți români care n-au prevăzut că niște guri de canale ridicate nu vor scurge apa de ploaie.

După cum ziceam mai devreme, băieții veneau tare și când vedeau întinderea de apă ce credeți că făceau? Nimic. Treceau ca prin brânză de parcă acvaplanarea e doar un cuvânt de 40 de puncte la Scrabble. Că eram cu asta mică în vecinătate zgribuliți și plouați nu conta pentru ei. Trebuiau să ajungă repede undeva, iar a pune piciorul pe frână nu era o opțiune.

Așa mi-am adus aminte de toți mârlanii pe care i-am văzut de-a lungul timpului care împroșcau fraierii din stațiile de autobuz, de creaturile alea care atunci când sunt în spatele volanului ajung la un nivel de conștientizare a lumii exterioare cam cât o euglenă.

Până să îmi iau ochelari tot timpul i-am suspectat de răutate. O faci intenționat pentru că vrei să fii cireașa pe de tort a zilei respective. N-ai cum să nu faci o simplă legătură între baltă, mașină și pietoni. Șansele sunt destul de mari ca balta aia să nu fie prima prin care ai trecut, așa că îți e cunoscut rezultatul. Băi, nu!

Nu e răutate. Acum că văd mai bine la depărtare, pot să le citesc expresia feței. Nu e nicio urmă de bucurie în ceea ce fac. E doar o carcasă lipsită de orice reacție. Sunt niște zombies care învârt de colacul ăla pentru ajunge undeva. Mintea lor zburdă pe undeva, nu e e acolo cu ei. Sunt lipsiți de viață și empatie.

Ce instrument diabolic e și mașina asta. Te urci în ea și te suge de orice urmă de umanitate. Așa că am ajuns să îi compătimesc pe săracii șoferi care te udă din cap până în picioare. Este o existență mizeră asta fără emoție. Să fii așa o legumă care trebuie să ajungă din punctul A în punctul B pentru a continua să nu trăiești.

Băi băieți, bucurați-vă și voi când mă stropiți pentru că în mine cu siguranță treziți sentimente puternice. Hai să jucăm la dublu.

Comentarii

  1. Asta e doar asa, consolarea ta. In ochii tai, ei sunt doar niste zombii si ce bine e ca tu esti liber si iti poti trai viata fericit si nu ai ajuns ca ei. Dar cand te urci cu ei la volan, vezi ca de fapt unora chiar nu le pasa nici macar de regulile scrise (ex: regulile de circulatie), da pai despre chestii abstracte precum bun-simt sau sa isi faca griji pentru aia de pe trotuar, ca poate i-a stropit. Aceeasi chestie e si la pietoni, vezi zi de zi idioti care se opresc in mijlocul drumului, fie se intorc brusc la 180 de grade fara sa se gandeasca vreo secunda ca ar fi cineva in spatele lor, fie se opresc si se uita in telefon, se opresc fix in dreptul scarilor etc etc... e aceeasi categorie de oameni - cei carora nu le pasa despre cei din jur, in sensul ca nici pentru o secunda nu se gandesc ca e posibil sa fie oameni pe care sa-i deranjeze ce fac ei (nici macar fizic, la modul stai ca daca eu opresc brusc, cei care vin din spatele meu or sa inter in mine). Pur si simplu sunt doar ei si universul lor si sa stii ca astfel de persoane au un grad de fericire mai mare decat restul, tocmai pentru ca nu isi fac griji pentru altii. Cunosc si eu cateva specimene, sunt mereu veseli, dar nu stau ei/ele sa-si piarda tipul gandindu-se ca altii o duc rau etc. Si e valabil si la orice chestii legate despre condus. Inclusiv cand ii vezi cum parcheaza fara nicio grija, desi tocmai au blocat complet un trotuar - se dau jos din masina zambitori, fara sa-si puna intrebari de genul: oare e bine ce am facut, oare or avea loc sa treaca etc... nu. Isi continua zambitori si nepasatori drumul catre ziua lor buna, ca doar au invatat in urma cu multi ani ca nu au de ce sa isi strice ziua din cauza altora.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu nu cred că sunt fericiți pentru că odată ce ești fericit începi să te gândești și la fericirea altora. Sunt ceva acolo, dar nu sunt fericiți.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări Populare

Al Doilea Război Mondial și al său vlog săptămânal

Indy Neidell acum 4 ani a venit cu o idee genială pentru bărbați care au citit Sven Hassel în copilărie pasionații de istorie: un documentar cronologic pe YouTube pornit la comemorarea începutului Primului Război Mondial care săptămânal prezenta ce se întâmpla acum 100 de ani pe front. Practic e ca și cum ai urmări un mini jurnal de știri din timpul războiului.

4 ani mai târziu canalul are mai bine de 600 de video-uri care împreună au acumulat undeva pe la 145 de milioane de vizualizări, urmând ca acum în noiembrie să pregătească ultimul video odată cu terminarea războiului.  Primul video al proiectului a început puternic cu vreo 2.4 milioane de entuziaști, dar pe parcurs audiența s-a stabilizat pe la 140 000 de spectatori per episod.

Era de așteptat. Între cele două războaie, primul nu cred că este preferatul multora și scriind asta îmi dau seama cât de ușor poate să fie scos din context. Cu toate astea, cred că eram mai mulți care abia așteptam seria cu al Doilea Război Mondial să …

.calif se lansează la punct fix

Cele mai bune idei sunt în general extrem de simple și premizele de la care pleacă sunt pe înțelesul tuturor. Cam așa stă treaba și când vrei să faci o campanie mișto. Te gândești la niște insight-uri simple și încerci să construiești ceva mișto pe prima idee care îți trece prin cap. Idee care de mai multe ori decât e statistic acceptabil e și cea mai bună. Greul începe abia când vrei să convingi clientul de justețea cauzei tale.

Trecând peste produsele pe care le savurez ocazional cu plăcere, lucru care îmi place cel mai mult la Calif e că sunt fani ai ideilor astea simple. Îmi imaginez că discuția despre activarea de la Biz Seaside Camp a mers cam așa.
- Trebuie să facem ceva la camp că între timp ne-am rebranduit în .calif
- Punct. Punct și de la capăt. Punct fix. Hmmm.
- Ce mai e la punct fix? Săritura cu parașuta.
- Gata! Asta e.
- Luăm niște parașutiști să sară la punct fix.
.calif gen
- Haaahhahah. Haide să facem asta.  Și au făcut-o ieri.

Anul trecut livrau dill-uri și kebun…

Noroc cu datingul online pentru că altfel vedeam cupluri doar la zoo

Știu că nu s-a uitat nimeni aseară la #GospodarFărăPereche, dar aveți noroc cu mine că pot să vă fac un rezumat la ce se mai întâmplă în afara bulei. Ieri a fost prima emisiune unde gospodarii noștri single au dat pentru a nu știu câta oară cu realitatea crudă din zona de dating la țără. 

Oamenii noștri înainte de toate par să fie destul de muncitori. Unii cu mai mult noroc decât alții, dar în esență fiecare avea o curte îngrijită și o burtică de bere. Deci cumva înstăriți pentru că n-ai cum să fii sărac mort și să ai burtă de bere. Să faci burtă de bere este o investiție destul de mare de timp și bani.

Unii erau cu studii superioare, alții aveau ceva înclinații artistice, cert e că toți se curățau destul de bine într-un costum mai de Doamne-ajută sau măcar un trening din ăla mai bun. Personalități variate la fel de mult ca simțul umorului și al ridicolului pe care te aștepți să îl aibă o persoană care participă la o astfel de emisiune. Pe scurt, nici chiar Brad Pitts, dar nici Harve…