Treceți la conținutul principal

COD WW2 - aproape că le-a ieșit reîntoarcerea la clasici


[Guest post făcut cu ajutorul unei chei de review primită de la Activision]

Desi de ceva vreme m-am lenevit si prefer sa pun un film/serial cand ajung seara de la birou, au ramas inca doua FPS-uri pe care le joc anual cand apar: Battlefield si Call of Duty. Nu prea apuc sa intru in multiplayer, doar joc campaniile fiindca ma relaxeaza sa urmaresc firul unei povesti si sa ciurui niste inamici mai ceva ca Dom' Semaca.

O mana generoasa mi-a inmanat ultimul joc din seria CoD, World War 2, si mi-a cerut la schimb o parere.

Cand am vazut ca seria revine asupra WWII (CoD 1,2 si 3 au fost tot pe acelasi subiect), mi-am dat seama ca finalul povestii nu ma va surprinde. E ca-n Biblie, stii de la-nceput cine invie. In concluzie, mi-am zis, povestea ar trebui sa puna accent pe relatiile dintre eroul principal si cateva personaje cheie, de care sa te atasezi si cu care in vreo 30-40 de ani vei incinge o tabla la Clubul Veteranilor. Si cam asa a fost. Doar ca nu m-am atasat de nimeni, iar treaba cu tablele ramane in aer deocamdata.

Pe langa povestea la care se mai putea lucra putin, trebuie sa mentionez cu regret ca gameplay-ul nu aduce nimic nou. Dar nimic. Poate chiar un regres, la condusul vehiculelor. Isi mai aminteste cineva Battlefied Vietnam? Aparut acum 13 ani? Just saying.

Campania am terminat-o intr-o zi, pe hard. Apoi am bagat si nitel multiplayer. Ce tin sa zic e ca pe vremea mea jucam Quake 2 si eram destul de bun. Pe The Edge eram tatal lor. Acum in schimb... e jale. Se pare ca ani buni de jucat cu mouse-ul Excel si Autocad mi-au afectat serios indemanarea. Pur si simplu au sters cu mine pe jos, cred ca niste copii de generala sau ceva de genul. Momentan am target personal: sa termin primul meu meci cu scor pozitiv. Vorba aceea: "Oh, how the mighty have fallen."

Anyway, pot sa zic ca am avut parte de entertainment si cu noul CoD, dar ar fi frumos sa mai aduca producatorii si ceva inovativ data viitoare. Poate cateva elemente RPG, ceva puzzle-uri in-game, orice numai sa fie ceva care sa ma faca sa regret ca s-a terminat campania.

Comentarii

Populare pe blog în ultima săptămână

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

In 8 luni de rulat tigari am economisit ...

Acum aproape 8 luni (fara 2-3 zile) m-am apucat sa imi rulez singur tigarile din motive financiare si de gust. Astazi am avut curiozitatea sa imi numar cutiile de filtre goale pe care le-am pastrat fix pentru postul asta. 16 cutii a cate 200 de filtre fiecare adica cam 3200 de tigari in 8 luni. Echivalentula a 160 de pachete de tigari. Wow. Mi se pare foarte mult. Dar tot raul spre bine. Lasati-ma sa va demonstrez.

Inainte fumam un pachet de tigari pe zi. M-am apucat acum de rulat tigari acum ~240 de zile si am fumat echivalentul a 160 de pachete de tigari. Drept urmare am fumat cu 80 de pachete mai putin decat inainte. Putin mai sanatos pentru ca tabachera mea scoate tigari subtiri si inainte eram cu Kent lung.

Și ce faci când vine viitorul peste tine?

Știți care e cel mai surprinzător lucru la știrea că 10 edituri dau în judecată Bookster pentru cum funcționează modelul lor de business? Că le-a luat 7 ani să facă asta.

Șapte ani în care toată lumea credea că au o căsnicie fericită și că fiecare e mulțumit cu partea lui pe care o primește de la cele aproape 1000 de companii înrolate în sistem. 

Surpriză! Erau probleme în paradis, dar nu atât de mari încât a doua zi să se strângă toate editurile la o șuetă. Și au tăcut și au tot încasat bătaie fără să se clintească.

Nimeni de la nicio editură nu și-a zis: „Hai să ne facem Bookster-ul nostru!”. Nimeni nu s-a gândit la motivele pentru care Bookster prinde la corporatiști și cum ar putea să satisfacă această nevoie. Au stat cuminți și n-au schimbat nimic, iar rezultatul îl vedem acum după câțiva ani.

Să nu mă înțelegeți greșit, nu zic că ceea ce face Bookster este corect/moral pentru autori & edituri, dar îi apreciez pentru cum au exploatat această oportunitate de business. 

Și acum e …