Treceți la conținutul principal

COD WW2 - aproape că le-a ieșit reîntoarcerea la clasici


[Guest post făcut cu ajutorul unei chei de review primită de la Activision]

Desi de ceva vreme m-am lenevit si prefer sa pun un film/serial cand ajung seara de la birou, au ramas inca doua FPS-uri pe care le joc anual cand apar: Battlefield si Call of Duty. Nu prea apuc sa intru in multiplayer, doar joc campaniile fiindca ma relaxeaza sa urmaresc firul unei povesti si sa ciurui niste inamici mai ceva ca Dom' Semaca.

O mana generoasa mi-a inmanat ultimul joc din seria CoD, World War 2, si mi-a cerut la schimb o parere.

Cand am vazut ca seria revine asupra WWII (CoD 1,2 si 3 au fost tot pe acelasi subiect), mi-am dat seama ca finalul povestii nu ma va surprinde. E ca-n Biblie, stii de la-nceput cine invie. In concluzie, mi-am zis, povestea ar trebui sa puna accent pe relatiile dintre eroul principal si cateva personaje cheie, de care sa te atasezi si cu care in vreo 30-40 de ani vei incinge o tabla la Clubul Veteranilor. Si cam asa a fost. Doar ca nu m-am atasat de nimeni, iar treaba cu tablele ramane in aer deocamdata.

Pe langa povestea la care se mai putea lucra putin, trebuie sa mentionez cu regret ca gameplay-ul nu aduce nimic nou. Dar nimic. Poate chiar un regres, la condusul vehiculelor. Isi mai aminteste cineva Battlefied Vietnam? Aparut acum 13 ani? Just saying.

Campania am terminat-o intr-o zi, pe hard. Apoi am bagat si nitel multiplayer. Ce tin sa zic e ca pe vremea mea jucam Quake 2 si eram destul de bun. Pe The Edge eram tatal lor. Acum in schimb... e jale. Se pare ca ani buni de jucat cu mouse-ul Excel si Autocad mi-au afectat serios indemanarea. Pur si simplu au sters cu mine pe jos, cred ca niste copii de generala sau ceva de genul. Momentan am target personal: sa termin primul meu meci cu scor pozitiv. Vorba aceea: "Oh, how the mighty have fallen."

Anyway, pot sa zic ca am avut parte de entertainment si cu noul CoD, dar ar fi frumos sa mai aduca producatorii si ceva inovativ data viitoare. Poate cateva elemente RPG, ceva puzzle-uri in-game, orice numai sa fie ceva care sa ma faca sa regret ca s-a terminat campania.

Comentarii

Populare în ultima săptămână

Ricoh GR III: 5 luni cu o cameră foto compactă în buzunar

Dacă îi spui cuiva în 2019 că ai dat o căruță de bani o cameră foto compactă, îți va râde în față. Cumva pe bună dreptate pentru că majoritatea compactelor ieftine sunt niște glume proaste.

Îți mai speli din păcate cu un DSLR sau un mirror-less, dar nu cu o săpunieră. Cum să dai bani pe ceva ce a fost omorât iar și iar de telefoanele mobile? Păi de banii ăia îți luai ultimul model de telefon și nu mai aveai ceva în plus de cărat.

Sigur, eu aș putea să zic că e vorba de cum te simți când folosești camera, dar mai bine nu cădem pradă nevoii universale de a îi dovedi celuilalt de pe internet că doar tu ai dreptate.

După cum spuneam mai devreme, de vreo 5 luni camera asta în permanență în buzunar și am ajuns să îi apreciez și cele bune și cele rele.

Cele rele nu prea sunt multe, dar pot să fie ușor supărătoare. Surprinzător, cât de slabă e bateria nu este unul dintre ele. Chiar dacă se pune în cap după 150-200 de poze, se încarcă ușor de la bateria externă prin USB-C așa că n-am avut pro…

Primul pas spre o putere nucleară e să faci o mașină decentă!

Poți să o arzi pe super îndoctrinare și să fii super adorat de supușii tăi, dar în adâncul sufletului tău știi că economia e pe butuci și totalitarismul ăsta afișat cu parade și panglici colorate e pe super depresie. Internațional o arzi cu aroganță și tupeu, dar la final tot trebuie să recunoști că ai o economie care nu funcționează.

Din vina ta evident pentru că doar tu ești mărețul lider.

Dacă funcționa, era în stare să facă măcar o mașină care să fie pe gustul tău.

Pe bune.

Imaginați-vă următoarea situație:

E frig afară. Stau deja de 3 ore cu o pancartă pe care aproape mi-au înghețat degetele prin mănușile peticite. Aștept cuminte pe locul desemnat pentru mărețul sincron când trece alesul lui Dumnezeu. Îmi e puțin mai mult foame, dar oricum nu aveam de mâncare acasă.

Nici căldură. Măcar aici mai stau de vorbă cu vecinii care au venit și ei "voluntar" pentru întâmpinarea liderului suprem. Râdem printre aburi și d-odată începe forfota. Vine! se aude de unde din stânga. Mă…

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…