Treceți la conținutul principal

Dopaj în curling, ultimul semn al Apocalipsei s-a întâmplat ieri la PyeongChang


Pasiunea mea pentru curling a început acum vreo 9 ani când cineva a căutat pe google "există violență în curling?" și a dat de blog-ul meu. M-a frământat lucrul ăsta și am depus câteva ore bune să găsesc vreo referință a unui act violent în acest sport maiestos. Nimic.Nada. Zero barat.

Așa că am ajuns la concluzia ca ăsta e cel mai plictisitor sport din lume. Nu susțin violența în competiții, dar se întâmplă frecvent să se lase cu păruială atunci când amesteci prea multă pasiune cu nervi întinși la maxim și testosteron. Inevitabil, măcar fanii sportului respectiv vor încinge o bătaie soră cu moartea pentru ceva rivalitate fictivă. Sau măcar ceva scandal acolo - motivul nu contează pentru că important e doar să iasă murdăria ascunsă sub preș. Nu și în curling.

În curling, nimic din ce am scris mai sus nu s-a întâmplat vreodată sau cel puțin nu se întâmplase acum 9 ani când am căutat mai vârtos. Știu că n-ar trebui să fac presupuneri, dar am așa o vagă senzație că nu s-au schimbat prea multe. E doar curling.. ce mama dracu?!?

Ei bine, atât! Azi este ziua măreață când curling-ul intră în hall of fame-ul sporturilor adevărate și pentru asta trebuie să îi mulțumesc unui rus Alexander care e suspectat că s-a dopat. Știu ce o să zică gurile rele despre n-ai cum să nu fi pe droguri când faci curling de performanță datorită naturii extrem de plictisitoare a sportului în sine, dar Comitetul Olimpic nu consideră asta o scuză suficient de bună.

Ce este cu adevărat amuzant în tot acest scandal e că gigelul e suspectat că s-a dopat cu o substanță care ar mări capacitatea corpului la efort susținut pentru că se știe și se vede la televizor cât de solicitant fizic e curling-ul.

Acum eu dacă aș fi orice autoritate în competiții sportive aș da un comunicat în care aș spune ceva de genul: Vă mănâncă mama dracului de trișori care ați reușit să stricați până și curling-ul, de anul ăsta mă pun serios pe vânatul vostru. Pentru că mă gândesc că procrastinarea asta pe zona de doping poate a venit și din cauza curling-ului. Lasă bă că problema nu e atât de gravă dacă mai avem sportul mărețe precum curling-ul unde nimeni n-a încercat să bage ceva în sânge. 

Mâine poimâine vor găsi motorașe și roboței în bile și atunci să te ferească cel sfânt să vezi dezamăgire printre fanii hard core ai curling-ului. #lol Mai că îmi vine să râd când mă gândesc că cineva și-ar face un tatuaj cu curling is life, live by the barrel, die by the barrel!

Dopaj în curling. Hai că am râs!

Comentarii

  1. Ma gandesc ca rusii or fi testat ceva pe bietul sportiv. S-or fi gandit ca nu-l verifica nimeni avand in vedere sportul pe care-l practica...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Populare pe blog în ultima săptămână

Cele mai bune merdenele Facebook meetup

Ca un veritabil explorator culinar, sâmbătă dimineața îmi dădeam întâlnire cu niște prieteni în fața patiseriei cu cele mai bune merdenele din București.

Pontul îl primisem de la cineva de încredere pe zona asta de mâncare așa că tot ce a trebuit pentru a îmi convinge o prietenă însărcinată să vină a fost să zic „cea mai bună merdenea”.  Atât și deja aveam un plan ca a doua zi să ne vedem la 11 undeva pe la Piața Amzei.

Pe hârtie ne anunțaseră 6-7 temerari pentru acest merdenea-facebook-meet, dar până la urmă ne-am strâns doar vreo 4 temerari. Chiar și așa, pentru mine a fost o premieră aceasta degustare semi ad-hoc a street food-ului original: sfânta merdenea.



Patiseria cu pricina se numește Comteia și de fapt este un combo de patiserie cu magazin mixt specializat pe băutură modestă și țigări la bucată.

Pe cei mai slabi de înger probabil că bețivii pașnici din jur îi vor speria și vor traversa pe trotuarul de vis-a-vis, dar exploratorii adevărați sunt răsplătiți cu merdenele excelen…

Brunch în București: RePlace din Cotroceni

Pentru că de când avem bestia mică simțeam că ne-am cam auto-izolat în proximitatea casei, împreună cu mândra am decis să facem ce fac toți oamenii de 30ish de ani prin seriale: să pună bazele unei tradiții în jurul brunchului de duminică cu prietenii.

Zis și făcut, iar duminica trecută ne-am strâns pe la 11:30 la RePlace în Cotroceni (maps) să punem bazele acestei tradiții culinaro-hipstărești. Cred că eram primii lor clienți pe ziua respectivă așa că ne-am putut alege cea mai bună masă din cele 5 pe care mica terasă din spate o are.

Locul e de un chillax contagios și e lesne de înțeles de ce oamenii l-au votat pe pagina celor de la Guerrilla ca fiind cea mai frumoasă terasă din București. În plus, se poate vedea și în poză liga înaltă de hipsterism în care joacă: nici nu au pahare de bere pentru berea la doză pe care o servesc.

Cumva n-ar trebui să nu fiu prea critic cu ei pentru că la origini sunt o cafenea, dar le-am trecut de două ori pragul și de fiecare dată nu aveau fix berea…

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…