Treceți la conținutul principal

Răzbunătorii: Războiul Infinitului - Titanicul generației cu Snapchatul în buzunar

Răzbunătorii: Războiul Infinitului - Titanicul generației cu Snapchatul în buzunar
Nu știu dacă Facebook-ul vostru a luat-o razna cum a luat-o al meu, de a împărțit în multiple tabere tocilarii pe care îi am în listă, dar în weekend-ul trecut jumătate dintre update-uri erau despre Avengers: Infinity War. Mânat de toate aceste reacții am purces ieri pe la ora 1 la Glendale Studio să văd filmul alături de o mână de oameni.

Pe hârtie lucrurile erau perfecte. Meltenii și-au făcut punte și s-au cărat din Capitală, iar Glendale e atât de mic încât mai de grabă îmi făceam griji că nu o să atingem numărul minim de spectatori (4) pentru a porni filmul. Cu toate astea am fost vreo 12 oameni cât de cât variați: 3 puștoaice în spatele meu, 2 asiatici în față, un cuplu cam de vârsta mea două rânduri mai în față și o gașcă de 4 tipi din categoria dc vs marvel.

Filmul este bunicel spre bun, dar sub Thor Ragnarok care a fost sub Guardians of The Galaxy vol.1 peste care practic nu mai este niciun film cu super eroi pe stilul fun / desen animat. Povestea cam scârțâie nițel, dar amestecul de super eroi cu de toate compensează excelent. Efectele speciale sunt fix cât trebuie, 3D-ul mai mult sau mai puțin inutil, muzica insesizabilă, iar referințele din 18 filme curg gârlă.

Pentru cei care știu cât de cât benzile desenate, ce se întâmpla în film nu este o mare surpriză. Pentru ceilalți, fără prea multe spoilere, să zicem că poate moare cineva. S-ar putea. E posibil. Nu se știe exact. Nu intru în prea multe detalii.

Cert e că mai bine de trei sferturi din film o puștoaică din spate mi-a bocit încontinuu. Cu suspine. Cu mini sughițuri, cu oftat, cu tot tacâmul. Nu se putea opri din plâns și încerca să îl înăbușe, dar se mai întâmpla ceva pe ecran și iar începea. Iar la final a fost dezastru. A fost atât de rău că nici măcar n-am mai așteptat cele 12 minute pentru cadrul de final.

Așa că vin cu o recomandare. Fugiți din sală dacă vedeți puștoaice de generală/liceu. Mergeți la film mai târziu. Evitați cinematografele de pe lângă licee. Stați departe de primele spectacole sau zilele alea cu reduceri pentru elevi. Se plânge masiv. Mă rog, cred că doar dacă ești minoră. Pe mine nu m-a emoționat filmul în niciun fel chit că de 10 ani trăiesc cu personajele astea.

Notă finală 8.5/10 (m-aș uita iar la el pe Netflix sau ceva de genul ăsta)

Comentarii

Populare în ultima săptămână

Cam așa funcționează social media justice

Dă play video-ului. Uită-te cele 5 minute. Bagă la cap ce vrei să bagi la cap și gândește-te câte revoluții de canapea am avut în ultimul an. Reclama asta era până într-un punct o reproducere fidelă a modului în care funcționează falsa asta agitație pe social media pentru diferite cauze.

Nervi. Cuvinte. Agitație. Totul preț de câteva zile până când vine următoarea criză. Nici n-ai timp să te apuci să schimbi ceva pentru că automat algoritmul îți împinge sub nas următorul lucru pe care să te enervezi fără vreo finalitate. Și tot așa ajungi apoi la sfârșit de an să faci doar un bilanț de like-uri, nu și de lucruri schimbate.

Și atunci de ce tot acest efort?

Mai ales când poți să o arzi pe burghezie și să faci lucrurile să se întâmple în jurul tău, nu pe Internet.

A întors-o la Tineretului - hack în jocul Metrorex 2018

Dacă e un lucru care aproape mi-a făcut capul să explodeze în 2018, atunci cu siguranță e vorba de momentul în care am aflat de hack-ul Unirii-Tineretului pentru atunci când serverele Metrorex dau p-afară. Pentru atunci când tot felul de amatori se opresc pe scara rulantă să facă poze pentru social media la aglomerația deja cotidiană.

Ei bine, atunci când tu strângi like-uri pe Facebook, veteranii fac uz de hack-ul ăsta și îți râd în nas când nici în al 4-lea metrou spre Pipera n-ai fost în stare să urci. Și tot ce trebuia să faci era atât de simplu: să iei metroul o stație invers, spre Tineretului, ca apoi să te urci în metroul spre Pipera de acolo fără îmbulzeală și nervi. Bum!! Mindfuck total.

Hai că vă las câteva clipe să vă reveniți de la aceasta incursiune în afara cubului...

#10yearchallenge, păi nu?

Între pozele astea sunt 10 ani diferență și cel puțin o mână de gel în minus. E posibil să fie și vreo 2-3 kilograme în minus în a doua, dar astea sunt doar speculații.

Uitându-mă la ce au pus ceilalți oameni pe hashtag nu îmi dau seama dacă e de bine sau de rău că diferențele sunt atât de mici. E ca și cum n-am înțeles nimic din ăștia 10 ani.