Treceți la conținutul principal

Trei piloți își donează cursa copiilor de la Hospice Casa Speranței


Vine o vârstă când începi să fii mai sensibil la ce se întâmplă prin jurul tău. Când nu poți să o mai arzi toată ziua prin baruri și problemele altora să treacă razant pe lângă tine. O vreme când vrei să te implici, să schimbi ceva, să speri la o lume mai bună.

La mine chestia asta venit o țâră după 30 de ani cu niște evenimente care m-au trezit puțin la realitate. Care m-au făcut să urlu de neputința mea, dar mai ales de lipsa mea de neimplicare până în acel moment în problemele altora.

De atunci am tot încercat să mă implic și să ajut cum pot eu. Câteodată cu postări pe blog în urma cărora am sperat că măcar 5 oameni au făcut ceva, dar de cele mai multe ori cu bani pentru că viața tinde să fie pragmatică. De multe ori viața n-a fost ca în filme, dar nu mi-am pierdut speranța că orice mic efort din partea mea a schimbat și va schimba măcar o singură viață.

Așa că azi scriu despre Hospice Casa Speranței o inițiativă care ar trebui cunoscută. Despre Hospice ar trebui să dedic o întreagă postare pentru că ce fac ei acolo mi se pare unul dintre cele mai grele lucruri pe care poți să le faci la nivel emoțional: să oferi grijă, compasiune și speranță celor care trăiesc cu o boală incurabilă.

E vorba de cei 3 piloți ai echipei de motorsport Transitions care își donează cursa și au și o pagină de donații unde puteți să dați cu share, dar și cu datele cardului.

„Pentru noi cursele sunt o pasiune, masinile sunt o pasiune. E doza de adrenalina care ne anima si viata de zi cu zi, aia mai cuminte si mai normala, din afara curselor. Dar ne pregatim constant sa fim mai buni, sa va bucuram mai mult, sa impartim si cu voi adrenalina.
Ce va cerem in schimb e sa ne ajutati sa sustinem o alta cauza in care credem: Hospice Casa Sperantei. Donam cursele din cadrul Campionatului National de Viteza in Coasta de la Brasov in schimbul unor sume care va sunt la indemana, 20, 30, 50, 100 lei, mai mult...cat puteti fiecare, ca sa ajutam copiii din grija Hospice. O contributie mica ce pentru ei, si pentru noi conteaza enorm, pentru ca toti putem oferi putina bucurie, putin ajutor, putina pasiune care sa-i ajute si pe altii sa uite de problemele de zi cu zi, chiar si pentru cateva minute.”

Frumos.

Comentarii

Populare în ultima săptămână

Ricoh ia nota zece pentru marketing emotional

Surprinzător, cu acest teaser ce are puțin peste 5000 de vizualizări.

De fapt nici nu pot să spun că este un teaser. E mai mult un manifest pentru Ricoh GR III, upgrade-ul unei săpuniere excelente pentru fotografia de stradă. Cameră ce brusc a urcat foarte sus pe whishlist-ul meu de anul acesta.

Slow clap.

Bravo.

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Cum mă împac cu Google Home după 3 săptămâni de la achiziție

Răspunsul super scurt este că mă împac destul de bine.

A fost genul ăla de achiziție pe care nu mi-am dorit-o neapărat, dar acum o lună am prins o ofertă bună la doar 560 de lei sau ceva de genul ăsta pe emag și am zis why not? Chiar și pentru un moft, reducerea de la 720 cât e acum era una semnificativă.

Prima bilă neagră a venit când am vrut să îl bag în priză că am descoperit că e versiunea de UK/US, iar eu nu aveam adaptor de priză. Am la metrou o gheretă cu tot felul de electronice și am rezolvat rapid problema cu 10 lei, dar rezultatul este unul total inestetic pentru cineva care dă mai mult de doi bani de estetică.

Setarea inițială a fost putin problematică pentru că nu reușeam sub nicio formă să setez multi-user voice matching-ul, dar până la urmă soluția s-a dovedit a fi destul de simplă, chit ca am pierdut vreo 2 ore să o găsesc: trebuia să reseteze voice recognition-ul din Google Assistant-ul de pe telefon. Poate ajută pe cineva pe viitor informația asta.

După ce l-am seta…