Treceți la conținutul principal

Trei piloți își donează cursa copiilor de la Hospice Casa Speranței


Vine o vârstă când începi să fii mai sensibil la ce se întâmplă prin jurul tău. Când nu poți să o mai arzi toată ziua prin baruri și problemele altora să treacă razant pe lângă tine. O vreme când vrei să te implici, să schimbi ceva, să speri la o lume mai bună.

La mine chestia asta venit o țâră după 30 de ani cu niște evenimente care m-au trezit puțin la realitate. Care m-au făcut să urlu de neputința mea, dar mai ales de lipsa mea de neimplicare până în acel moment în problemele altora.

De atunci am tot încercat să mă implic și să ajut cum pot eu. Câteodată cu postări pe blog în urma cărora am sperat că măcar 5 oameni au făcut ceva, dar de cele mai multe ori cu bani pentru că viața tinde să fie pragmatică. De multe ori viața n-a fost ca în filme, dar nu mi-am pierdut speranța că orice mic efort din partea mea a schimbat și va schimba măcar o singură viață.

Așa că azi scriu despre Hospice Casa Speranței o inițiativă care ar trebui cunoscută. Despre Hospice ar trebui să dedic o întreagă postare pentru că ce fac ei acolo mi se pare unul dintre cele mai grele lucruri pe care poți să le faci la nivel emoțional: să oferi grijă, compasiune și speranță celor care trăiesc cu o boală incurabilă.

E vorba de cei 3 piloți ai echipei de motorsport Transitions care își donează cursa și au și o pagină de donații unde puteți să dați cu share, dar și cu datele cardului.

„Pentru noi cursele sunt o pasiune, masinile sunt o pasiune. E doza de adrenalina care ne anima si viata de zi cu zi, aia mai cuminte si mai normala, din afara curselor. Dar ne pregatim constant sa fim mai buni, sa va bucuram mai mult, sa impartim si cu voi adrenalina.
Ce va cerem in schimb e sa ne ajutati sa sustinem o alta cauza in care credem: Hospice Casa Sperantei. Donam cursele din cadrul Campionatului National de Viteza in Coasta de la Brasov in schimbul unor sume care va sunt la indemana, 20, 30, 50, 100 lei, mai mult...cat puteti fiecare, ca sa ajutam copiii din grija Hospice. O contributie mica ce pentru ei, si pentru noi conteaza enorm, pentru ca toti putem oferi putina bucurie, putin ajutor, putina pasiune care sa-i ajute si pe altii sa uite de problemele de zi cu zi, chiar si pentru cateva minute.”

Frumos.

Comentarii

Populare pe blog în ultima săptămână

The Irishman: hai un opt din zece

Cuprins de o neașteptată mândrie națională, aseară m-am uitat la "The Irishman". Mai mult forțat pentru că m-am convins că nu sunt în target după ce am citit vreo câteva review-uri. Cu toate astea am cedat într-un moment temporar de slăbiciune. Patru ore jumătate mai târziu eram la fel de entuziasmat de film ca în momentul în care am apăsat play.

De ce?

Pentru că subiectul filmului nu e ceva ce m-a pasionat vreodată. Am văzut și eu ca tot omul seria The Godfather și ceva Sopranos, ba chiar am și jucat niște Mafia la viața mea, dar nu pot spune că am făcut vreo pasiune pe subiectul ăsta.

Poate și din cauza aceasta mi se pare că filmul a fost mai încet decât ar fi trebuit să fie sau mai bine spus că a durat semnificativ mai mult decât poate era necesar. Raportat la un film de cinematograf. Și asta mi se pare că toată lumea greșește prin review-uri: îl compară cu ceva ce ar vedea la cinema.

The Irishman mi s-a părut că a fost de la început gândit pentru Netflix. Pentru văzut ac…

Prăjeală românească

Am citit (link) despre producțiile record de ulei alimentar reciclat în supermarketurile Auchan și m-am crucit. Cred că s-au crucit și ei

10 000 litri de ulei alimentar colectat pentru reciclare în toate cele 33 de magazine. Prag pe care sperau să îl depășească la sfârșitul lui 2020!!!

De fapt le-a luat doar 5 săptămâni să treacă de 10k după ce au extins programul în toată țara și au avut o campanie care oferea produse pentru fiecare 0.5 litri de ulei adus pentru reciclat.

Vă dați seama câte șnițele cu cartofi prăjiți și-au dat viața pentru a atinge performanța asta?

Eu cred că mă chinui de 2-3 ani să umplu un borcan de 750 ml cu ulei alimentar și nu prea îmi iese treaba. Am ajuns la performanța de mi-a și expirat o sticlă de ulei de floarea soarelui după o chinuitoare vacanță prezidențială de vreo doi ani.

În rest, să trăiască tigăile anti-aderente cumpărate la Black Friday-uri. Două-trei-picături de ulei și mi-am făcut treaba. Când am chef să o ard arogant scot grill-ul electric ș…