Treceți la conținutul principal

Trei piloți își donează cursa copiilor de la Hospice Casa Speranței


Vine o vârstă când începi să fii mai sensibil la ce se întâmplă prin jurul tău. Când nu poți să o mai arzi toată ziua prin baruri și problemele altora să treacă razant pe lângă tine. O vreme când vrei să te implici, să schimbi ceva, să speri la o lume mai bună.

La mine chestia asta venit o țâră după 30 de ani cu niște evenimente care m-au trezit puțin la realitate. Care m-au făcut să urlu de neputința mea, dar mai ales de lipsa mea de neimplicare până în acel moment în problemele altora.

De atunci am tot încercat să mă implic și să ajut cum pot eu. Câteodată cu postări pe blog în urma cărora am sperat că măcar 5 oameni au făcut ceva, dar de cele mai multe ori cu bani pentru că viața tinde să fie pragmatică. De multe ori viața n-a fost ca în filme, dar nu mi-am pierdut speranța că orice mic efort din partea mea a schimbat și va schimba măcar o singură viață.

Așa că azi scriu despre Hospice Casa Speranței o inițiativă care ar trebui cunoscută. Despre Hospice ar trebui să dedic o întreagă postare pentru că ce fac ei acolo mi se pare unul dintre cele mai grele lucruri pe care poți să le faci la nivel emoțional: să oferi grijă, compasiune și speranță celor care trăiesc cu o boală incurabilă.

E vorba de cei 3 piloți ai echipei de motorsport Transitions care își donează cursa și au și o pagină de donații unde puteți să dați cu share, dar și cu datele cardului.

„Pentru noi cursele sunt o pasiune, masinile sunt o pasiune. E doza de adrenalina care ne anima si viata de zi cu zi, aia mai cuminte si mai normala, din afara curselor. Dar ne pregatim constant sa fim mai buni, sa va bucuram mai mult, sa impartim si cu voi adrenalina.
Ce va cerem in schimb e sa ne ajutati sa sustinem o alta cauza in care credem: Hospice Casa Sperantei. Donam cursele din cadrul Campionatului National de Viteza in Coasta de la Brasov in schimbul unor sume care va sunt la indemana, 20, 30, 50, 100 lei, mai mult...cat puteti fiecare, ca sa ajutam copiii din grija Hospice. O contributie mica ce pentru ei, si pentru noi conteaza enorm, pentru ca toti putem oferi putina bucurie, putin ajutor, putina pasiune care sa-i ajute si pe altii sa uite de problemele de zi cu zi, chiar si pentru cateva minute.”

Frumos.

Comentarii

Postări Populare

M-am uitat la toate* filmele siropoase de Crăciun de pe Netflix

Îndată ce a dat prima zăpadă am băgat primul cântecel de Crăciun pe YouTube. Apoi un playlist pe Spotify și niște filme de gen pe Netflix. Dacă despre primele două nu prea aș avea ce zice pentru că vin cu nivelul clasic de nostalgie, despre mini maratonul făcut pe Netflix aș așterne câteva rânduri pe blogul ăsta.

Brief-ul filmelor ales a fost unul destul de simplu. Să fie producții originale, să fie de anul ăsta și să fie de o siropoșenie exemplară ce ar putea să prindă doar la fete de vreo 25-iș de ani. Așa am exclus orice animație sau film clasic despre Crăciun care nu se concentrează exclusiv pe o ea care se îndrăgostește de el ca apoi să se întâmple ceva și ea să fie supărată pe el ca apoi se regăsească fix înainte de final.

A Christmas Prince - Știu că e de anul trecut, nu l-am revăzut anul ăsta, dar momentan rămâne cel mai decent film de gen de văzut la modul serios, non-ironic și non-la-mișto. Am înțeles că au filmat partea a 2-a și urmează să îl difuzeze cândva în următoarele …

Și tu câtă fericire ai pierdut când ți-ai mărit numărul de followers de 25 ori pe Instagram?

Cred că toți cei care se vor uita la video-ul ăsta se vor împărți imediat în două categorii. Prima a celor care vor trade rapid concluzia că social media și faima nu aduc fericirea, a doua a celor care vor spune că e de fapt o maturizare oarecum de așteptat la vârsta respectivă. Cred că este evident după titlu în ce categorie fac parte.

Dacă e să mă iau după Internet, fata respectivă este ceva produs al industriei de fabricat vedete din nimic. Tot ce este posibil pentru că până azi n-am auzit de ea și e improbabil să mă apuc acum să îi urmăresc cariera muzicală. Cu toate astea, ideea video-ului de mai sus mi se pare foarte tare și Vanity Fair iar a dovedit că știe extrem de bine cu ce se mănâncă socialul ăsta pe pâine.

Și ca să mă întorc la acest video, spuneți-mi voi că nu este undeva în top 5 cele mai triste pe care le-ați văzut în istoria recentă. Cum într-un an de zile zâmbetul și optimismul sunt înlocuite de stres și singurătate.

Hashtag atât de trist.

Să dăm cu sad reaction și …

Cum mă împac cu Google Home după 3 săptămâni de la achiziție

Răspunsul super scurt este că mă împac destul de bine.

A fost genul ăla de achiziție pe care nu mi-am dorit-o neapărat, dar acum o lună am prins o ofertă bună la doar 560 de lei sau ceva de genul ăsta pe emag și am zis why not? Chiar și pentru un moft, reducerea de la 720 cât e acum era una semnificativă.

Prima bilă neagră a venit când am vrut să îl bag în priză că am descoperit că e versiunea de UK/US, iar eu nu aveam adaptor de priză. Am la metrou o gheretă cu tot felul de electronice și am rezolvat rapid problema cu 10 lei, dar rezultatul este unul total inestetic pentru cineva care dă mai mult de doi bani de estetică.

Setarea inițială a fost putin problematică pentru că nu reușeam sub nicio formă să setez multi-user voice matching-ul, dar până la urmă soluția s-a dovedit a fi destul de simplă, chit ca am pierdut vreo 2 ore să o găsesc: trebuia să reseteze voice recognition-ul din Google Assistant-ul de pe telefon. Poate ajută pe cineva pe viitor informația asta.

După ce l-am seta…