Treceți la conținutul principal

The Irishman: hai un opt din zece

Cuprins de o neașteptată mândrie națională, aseară m-am uitat la "The Irishman". Mai mult forțat pentru că m-am convins că nu sunt în target după ce am citit vreo câteva review-uri. Cu toate astea am cedat într-un moment temporar de slăbiciune. Patru ore jumătate mai târziu eram la fel de entuziasmat de film ca în momentul în care am apăsat play.

De ce?

Pentru că subiectul filmului nu e ceva ce m-a pasionat vreodată. Am văzut și eu ca tot omul seria The Godfather și ceva Sopranos, ba chiar am și jucat niște Mafia la viața mea, dar nu pot spune că am făcut vreo pasiune pe subiectul ăsta.

Poate și din cauza aceasta mi se pare că filmul a fost mai încet decât ar fi trebuit să fie sau mai bine spus că a durat semnificativ mai mult decât poate era necesar. Raportat la un film de cinematograf. Și asta mi se pare că toată lumea greșește prin review-uri: îl compară cu ceva ce ar vedea la cinema.

The Irishman mi s-a părut că a fost de la început gândit pentru Netflix. Pentru văzut acasă. Pentru acel & chill. Te ține captivat pe întreaga durată, dar nu simte nevoia să te bombardeze cu acțiune/dramă/lacrimogene din 10 în 10 minute cum face în general un film pe marele ecran.

Hai să facem un pas în spate și să vedem o poveste frumoasă. Ceva mai domol. Ceva mai bine frământat. Ceva ce n-ar trebui să îți dea fix-ul de entertainment în următoarele 90 de minute pentru cei 35 de lei plătiți.

Nu vreau să fac vreo afirmație greșită, dar mi se pare că este primul blockbuster gândit pentru a fi văzut exclusiv de acasă. Cu pauze. Cu lumina aprinsă și pe relaxare. Iar din punctul ăsta de vedere i-a ieșit.

Chiar și cu anti-îmbătrânirea digitală care e aproape insesizabilă până în punctul când e pur și simplu ridicolă. Chiar și cu stângăciile actorilor în scenele mai dinamice, stângăcie specifică vârstei. Chiar și cu cantitatea rezonabilă de informație cu care trebuie să vii de acasă pentru a înțelege unele lucruri.

Chiar și așa, le-a ieșit.

Cel puțin pentru o primă vizionare. Pentru că nu cred că o să îl mai revăd vreodată. Mai bine bag niște Lord of the Rings de tocilari dacă am chef de ceva mai lung de 2 ore.

Comentarii

  1. Dupa primele 15 minute am inchis si am revazut "Doi barbati si jumatate" pe Comedy Central. Nu sunt in target.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De asta o să aibă și review-uri și note mari. Nu e pe gustul tău, închizi și te uiți la altceva. Nu "te simți" dator pentru că ai plătit un bilet.

      Ștergere
    2. Cu adevarat le-a iesit, un film prea realist pentru cinema, nu cred ca este 'entertainment only '... Prea am fost obisnuiti cu viteza si actiune... Povestea vazuta prin ochii unui om cu mai multa experienta, ca sa nu spun mai in varsta...Apreciez ca este un film bun care nu prea ne- a incantat :)

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Populare pe blog în ultima săptămână

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…