Treceți la conținutul principal

Protestul motociclistilor

Intai de toate trebuie sa vedeti filmuletul acesta ...


Putem sa il pe Alexx drept una din victimile ignorantei din trafic. Pur si simplu in Bucuresti s`a ajuns la un astfel de grad incat cu cat ai masina mai mare cu atat esti mai " respectat " in trafic sa zic asa - dezavantaj clar pentru motociclisti si biciclisti ( din fericire noi biciclisti nu prea interactionam frecvent cu traficul - e destul de usor sa gasim rute alternative ). Sunt de parere ca politia romana ar trebui sa incerce a schimba asta intr`un fel sau altul - deja prezenta motociclistilor pe strazile publice nu mai e una neglijabila.


Stiu ca am vazut mai mult o reclama facuta de institutia similara din UK care facea apel la atentie sporita la intrarea pe un drum - pentru ca un simplu uitat in stanga si apoi un dreapta nu era suficient pentru a evita un motociclist care mergea regulamentar. ( click aici pentru reclama )

Un prieten care e motociclist si a participat la marsul acesta a declarat " Nu suntem golani, nu suntem extremisti, nu suntem o banda! Suntem ca si voi, cu familii, prieteni si pasiuni. Suntem o comunitate si suntem uniti! Pentru toti cei ucisi din inconstienta in accidente rutiere, odihneasca-se in pace! "

Sa speram ca lucrurile se vor schimba.

Comentarii

  1. R.i.p.

    Alexx
    Adi
    Andrei
    Mircea
    Scanteie
    Radu
    Mishu

    Unii dintre ei mi-au fost prieteni. Ucisi de inconstienti.
    Familii lasate in urma. Prieteni amortiti.

    RăspundețiȘtergere
  2. nu am ceva cu motociclistii, dar soferii auto mor cu zecile saptamanal si pe ei nu-i mai plange nimeni. normal ca motoristii au un dezavantaj dar trebuie sa inteleaga ca strada e a tuturor si nu doar a lor si trebuie sa-si asume riscurile. daca vor egalitate trebuie sa accepte si sa inteleaga riscurile mult mai mari pe care si le asuma.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…