Treceți la conținutul principal

Protestul motociclistilor

Intai de toate trebuie sa vedeti filmuletul acesta ...


Putem sa il pe Alexx drept una din victimile ignorantei din trafic. Pur si simplu in Bucuresti s`a ajuns la un astfel de grad incat cu cat ai masina mai mare cu atat esti mai " respectat " in trafic sa zic asa - dezavantaj clar pentru motociclisti si biciclisti ( din fericire noi biciclisti nu prea interactionam frecvent cu traficul - e destul de usor sa gasim rute alternative ). Sunt de parere ca politia romana ar trebui sa incerce a schimba asta intr`un fel sau altul - deja prezenta motociclistilor pe strazile publice nu mai e una neglijabila.


Stiu ca am vazut mai mult o reclama facuta de institutia similara din UK care facea apel la atentie sporita la intrarea pe un drum - pentru ca un simplu uitat in stanga si apoi un dreapta nu era suficient pentru a evita un motociclist care mergea regulamentar. ( click aici pentru reclama )

Un prieten care e motociclist si a participat la marsul acesta a declarat " Nu suntem golani, nu suntem extremisti, nu suntem o banda! Suntem ca si voi, cu familii, prieteni si pasiuni. Suntem o comunitate si suntem uniti! Pentru toti cei ucisi din inconstienta in accidente rutiere, odihneasca-se in pace! "

Sa speram ca lucrurile se vor schimba.

Comentarii

  1. R.i.p.

    Alexx
    Adi
    Andrei
    Mircea
    Scanteie
    Radu
    Mishu

    Unii dintre ei mi-au fost prieteni. Ucisi de inconstienti.
    Familii lasate in urma. Prieteni amortiti.

    RăspundețiȘtergere
  2. nu am ceva cu motociclistii, dar soferii auto mor cu zecile saptamanal si pe ei nu-i mai plange nimeni. normal ca motoristii au un dezavantaj dar trebuie sa inteleaga ca strada e a tuturor si nu doar a lor si trebuie sa-si asume riscurile. daca vor egalitate trebuie sa accepte si sa inteleaga riscurile mult mai mari pe care si le asuma.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…