Treceți la conținutul principal

Protestul motociclistilor

Intai de toate trebuie sa vedeti filmuletul acesta ...


Putem sa il pe Alexx drept una din victimile ignorantei din trafic. Pur si simplu in Bucuresti s`a ajuns la un astfel de grad incat cu cat ai masina mai mare cu atat esti mai " respectat " in trafic sa zic asa - dezavantaj clar pentru motociclisti si biciclisti ( din fericire noi biciclisti nu prea interactionam frecvent cu traficul - e destul de usor sa gasim rute alternative ). Sunt de parere ca politia romana ar trebui sa incerce a schimba asta intr`un fel sau altul - deja prezenta motociclistilor pe strazile publice nu mai e una neglijabila.


Stiu ca am vazut mai mult o reclama facuta de institutia similara din UK care facea apel la atentie sporita la intrarea pe un drum - pentru ca un simplu uitat in stanga si apoi un dreapta nu era suficient pentru a evita un motociclist care mergea regulamentar. ( click aici pentru reclama )

Un prieten care e motociclist si a participat la marsul acesta a declarat " Nu suntem golani, nu suntem extremisti, nu suntem o banda! Suntem ca si voi, cu familii, prieteni si pasiuni. Suntem o comunitate si suntem uniti! Pentru toti cei ucisi din inconstienta in accidente rutiere, odihneasca-se in pace! "

Sa speram ca lucrurile se vor schimba.

Comentarii

  1. R.i.p.

    Alexx
    Adi
    Andrei
    Mircea
    Scanteie
    Radu
    Mishu

    Unii dintre ei mi-au fost prieteni. Ucisi de inconstienti.
    Familii lasate in urma. Prieteni amortiti.

    RăspundețiȘtergere
  2. nu am ceva cu motociclistii, dar soferii auto mor cu zecile saptamanal si pe ei nu-i mai plange nimeni. normal ca motoristii au un dezavantaj dar trebuie sa inteleaga ca strada e a tuturor si nu doar a lor si trebuie sa-si asume riscurile. daca vor egalitate trebuie sa accepte si sa inteleaga riscurile mult mai mari pe care si le asuma.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări Populare

M-am uitat la toate* filmele siropoase de Crăciun de pe Netflix

Îndată ce a dat prima zăpadă am băgat primul cântecel de Crăciun pe YouTube. Apoi un playlist pe Spotify și niște filme de gen pe Netflix. Dacă despre primele două nu prea aș avea ce zice pentru că vin cu nivelul clasic de nostalgie, despre mini maratonul făcut pe Netflix aș așterne câteva rânduri pe blogul ăsta.

Brief-ul filmelor ales a fost unul destul de simplu. Să fie producții originale, să fie de anul ăsta și să fie de o siropoșenie exemplară ce ar putea să prindă doar la fete de vreo 25-iș de ani. Așa am exclus orice animație sau film clasic despre Crăciun care nu se concentrează exclusiv pe o ea care se îndrăgostește de el ca apoi să se întâmple ceva și ea să fie supărată pe el ca apoi se regăsească fix înainte de final.

A Christmas Prince - Știu că e de anul trecut, nu l-am revăzut anul ăsta, dar momentan rămâne cel mai decent film de gen de văzut la modul serios, non-ironic și non-la-mișto. Am înțeles că au filmat partea a 2-a și urmează să îl difuzeze cândva în următoarele …

Și tu câtă fericire ai pierdut când ți-ai mărit numărul de followers de 25 ori pe Instagram?

Cred că toți cei care se vor uita la video-ul ăsta se vor împărți imediat în două categorii. Prima a celor care vor trade rapid concluzia că social media și faima nu aduc fericirea, a doua a celor care vor spune că e de fapt o maturizare oarecum de așteptat la vârsta respectivă. Cred că este evident după titlu în ce categorie fac parte.

Dacă e să mă iau după Internet, fata respectivă este ceva produs al industriei de fabricat vedete din nimic. Tot ce este posibil pentru că până azi n-am auzit de ea și e improbabil să mă apuc acum să îi urmăresc cariera muzicală. Cu toate astea, ideea video-ului de mai sus mi se pare foarte tare și Vanity Fair iar a dovedit că știe extrem de bine cu ce se mănâncă socialul ăsta pe pâine.

Și ca să mă întorc la acest video, spuneți-mi voi că nu este undeva în top 5 cele mai triste pe care le-ați văzut în istoria recentă. Cum într-un an de zile zâmbetul și optimismul sunt înlocuite de stres și singurătate.

Hashtag atât de trist.

Să dăm cu sad reaction și …

Cum mă împac cu Google Home după 3 săptămâni de la achiziție

Răspunsul super scurt este că mă împac destul de bine.

A fost genul ăla de achiziție pe care nu mi-am dorit-o neapărat, dar acum o lună am prins o ofertă bună la doar 560 de lei sau ceva de genul ăsta pe emag și am zis why not? Chiar și pentru un moft, reducerea de la 720 cât e acum era una semnificativă.

Prima bilă neagră a venit când am vrut să îl bag în priză că am descoperit că e versiunea de UK/US, iar eu nu aveam adaptor de priză. Am la metrou o gheretă cu tot felul de electronice și am rezolvat rapid problema cu 10 lei, dar rezultatul este unul total inestetic pentru cineva care dă mai mult de doi bani de estetică.

Setarea inițială a fost putin problematică pentru că nu reușeam sub nicio formă să setez multi-user voice matching-ul, dar până la urmă soluția s-a dovedit a fi destul de simplă, chit ca am pierdut vreo 2 ore să o găsesc: trebuia să reseteze voice recognition-ul din Google Assistant-ul de pe telefon. Poate ajută pe cineva pe viitor informația asta.

După ce l-am seta…