Treceți la conținutul principal

Rigiditatea Bisericii

Chiar aseara vorbeam cu cineva despre normalitatea in societatea ... parca despre masochism vorbeam. Dar pana sa intru in subiect ... un link de la zoso cu o poveste trista parerea mea despre rigiditatea bisercii la evolutia societatii.

Nu vreau sa intru intr`o polemica legata de biserica si societate pentru ca sincer nu gasesc nici un rost in a pierde atat de mult timp fara sa ajung intr`un punct acceptat de ambele parti.

Dar sa vorbesc despre normalitate ... si mai ales cum este ea perceputa de societate ... ce sa vorbesc? ca e un mare bullshit? Oh da am mai zis`o si o mai spun ... societatea e intr`o permanenta evolutie ... ce ni se pare noua acum de neacceptat acum poate peste cativa ani o sa fie universal acceptat .. la naiba s`a mai intamplat chestia asta in istorie.

Intr`o discutie sunt mai degraba intelegator cand cineva imi spune ca nu accepta el lucrul respectiv decat sa imi spuna ca nu este normal/moral din punct de vedere al societatii. Societate pe care o iubim si o adoram ... si mai ales care acum cateva sute de ani ardea femei pe rug din simplul motiv ca ar putea sa fie vrajitoare, sau societatea care era ferm convinsa ca pamantul e plat. Toate astea isi au o legatura in influenta prea mare a bisericii.

Normalitate ar trebui data de sistemul tau de valori ... nu de cel al societatii sau al bisericii. Virginitatea pana la casatorie nu mi se pare anormal ... dar mi se pare ca e anormal atunci cand asta devine o problema prea mare care duce la neadaptare in societate ( societate care cu zambetul pe buze o reneg ) si la o viata trista.

De ce un act fizic are o importanta mai mare in ochii divinitatii decat unul mental ? Daca vrei si nu ai cu cine ... nu e cam acelasi lucru cu a face efectiv asta? Sunt de parere ca actul fizic e mai important pentru biserica ... decat pentru divinitate in sine ( omniprezenta si omniscienta ).

Chemarea asta divina nu cred ca e pentru toti ... dar de ce biserica tot insista ca e pentru toti ? Mirajul raiului e chiar asa de dulce?

Concluzia generala : societatea sux , biserica sux ... dar cu toate astea trebuie sa te ghidezi dupa sistemul tau de valori si normalitate. A renega biserica nu e acelasi lucru cu a renega divinitatea .. sa nu confundati asta ...

Comentarii

  1. da da, ce stupid e sa incepi o argumentare cu "Nu e normal..."

    daca ar spune "nu e normal PT MINE..." ar fi k

    RăspundețiȘtergere
  2. te mananca iadul :)
    oricum, am luat parte la o discutie acum putin timp in care persoana imi spunea ca eu am ales o cale gresita ... fata de el, si ca religia in care este el e calea cea dreapta, restul fiind cai gresite. Nici macar Eliade nu cred ca a stiut 50% din ce inseamna religiile pt cei ce le practica.

    RăspundețiȘtergere
  3. ba, de multe ori sa stii ca omu' cand zice "nu e normal" spune "nu e normal pentru mine". Pur si simplu credeam ca sa subintelege. Sunt satula de idiotenia asta a mentionatului "parerea mea". Pai se presupune ca din moment ce EU emit chestia aia, e LOGIC ca-i parerea mea, nu? E cazul sa mentionez de fiecare data?
    Mie nu mi se pare ca biserica mai are vreo influenta in ziua de azi. Ba chiar deloc. Ala de pe forum e un prost, sau e la misto.
    Oricum, nu te obliga nimeni in lumea asta, nici macar insasi biserica, sa te supui ei. Nu poti sau nu vrei, nu te opreste nimeni, si n-o sa arzi in nici un iad, si n-o sa dea nimeni cu pietre in tine. Decat poate niste fanatici. Dar mi-e greu sa cred ca Dumnezeu pretuieste toti apucatii in detrimentul celuia care isi recunoaste limitele si nu face lucruri in raspar cu propriile principii, de dragul unui Rai colorat din pliantele Martorii lui Iehova

    RăspundețiȘtergere
  4. n-au popii monopolu bisericii
    chiar ei zic ca toti facem parte din biserica
    daca e vorba de ceva cat de cat interpretabil si eu, de exemplu, nu-s de acord cu parerea unui popa sau chiar a conducerii bisericii despre chestia respectiva (ca doar nici ei nu se pun de acord intotdeauna), n-ar trebui sa ma delimitez de biserica - ca doar nu-i a lor, e si a mea
    n-o sa ma faca niste oarecare sa resping toata institutia cu ceea ce are ea bun

    RăspundețiȘtergere
  5. cred ca ai dreptate cand sustii "relativitatea" normalitatii, asa cum o privesti tu: din perspectiva generala a societatii. Ce a fost ieri inacceptabil, azi e firesc...ce a fost corect, azi e demodat... Cat despre normalitatea fiecaruia dintre noi, as spune ca echilibrul ar putea fi sinonimul ei...daca echilibrul inseamna Dumnezeu, biserica,virginitate..atunci aceea e normalitatea...tine de interiorul fiecaruia :) p.s. te-am salutat!;)

    RăspundețiȘtergere
  6. am gasit acum cateva zile blogul tau si am ajuns si la postu asta. m-a mancat curiozitatea si am dat click pe link.. din pacate, m-a mancat si mai tare si am citit si altele pe acolo.. si intr-un final am ajuns sa ma scarpin- si sa postez . am incercat sa provoc o discutie constructiva si am ajuns sa fiu declarata dracul si sa imi fie sterse toate posturile :)asa ca m-am intors aici sa iti spun ca e numai vina ta :)

    si sa fiu si mai offtopic- nice blog ;)

    RăspundețiȘtergere
  7. dap :D sunt vinovat ca ati mai invatat ceva :))

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…