Treceți la conținutul principal

Zilele Biz , Ziua 4 : IT & Telecomunicatii

M`am trezit devreme ( 7 jumatate ) pentru Jeremy Wright ( autor Blog Marketing ) si Michael Arrington ( fondator techcrunch.com ) .. si nici traficul infernal nu m`a impiedicat sa ajung la World Trade Center Bucuresti. Am descoperit ca invitatia era VIP ( si cu toate astea ... nu am primit cartea ..... chiar nu ma interesa cartea ... dar organizatorii dadusera impresia ca toti participantii primesc cartea ... biluta neagra !!!! hehheh ) .... si dupa vreo 3 incercari nereusite de a completa foaia de prezenta (sa zic asa) ... am purces la Ziua a 4a Biz.

In scurt timp ne`am facut si cel mai zgomotos grup din hol ..... oh da ... bloggerii stiu sa rada galagios si sa intoarca priviri dispretuitoare. But who the fuck cares? We had fun. Parca pe la 12 a inceput si conferinta .... 2 speakeri prezenti in carne si oase( Jeremy Wright si Thomas Power .. ultimul fiind chairman ecademy.com ) si al treilea ... live prin webcam ( M. Arrington ) .

Desi Arrington era vizibil obosit ... a reusit cu succes ( zic eu ) sa isi sustina punctul de vedere in mica disputa cu Wright. Despre ce era vorba in discutie? Bloggerul din Wright sustinea ca o companie care nu isi asculta comunitatea , nu intearctioneaza cu ea .... si mai ales nu o intereseaza ce isi doreste comunitatea ... este o companie sortita pieirii . Arrington i`a serivt`o inapoi cu Apple ( ipod ) ... si pana la urma au reusit impreuna sa convinga audienta ca intr`o oarecare masura amandoi aveau dreptate intr`o oarecare masura.

Personal chiar mi`a placut ... desi ceva nou si extraordinar nu am auzit. Nu am avut nici o revelatie ... dar nici nu consider ca mi`ai pierdut timpul. La workshop`ul lui Jeremy am aflat si cei 10 pasi de succes pentru a crea o comunitate ... daca vreodata vreau sa`mi fac o secta cu fenele blogului ... o sa iau in considerare ce ne`a zis.

In rest pot sa spun ca a fost interesant ... poate cam prea aglomerat cateodata pentru gustul meu ... dar nu poti sa le ai pe toate.

Si asa de final ... din categoria stalker 2006 " am fost atat de aproape de tine incat putea sa te ating " ... premiul merge la Delice ... care nu a venit sa zica si ea un buna la zilele biz ... desi m`a recunoscut!!!

Comentarii

  1. imi place poza " bloggeri promotie 2006 " style ... si am ajuns la concluzia ca imi trebuie un mic trepied.

    RăspundețiȘtergere
  2. Sunt singurul pe care l-a prins domnisoara aia draguta cu ochii inchisi. Ce ratat sunt :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…