Treceți la conținutul principal

intrebare intrebatoare

M`am uitat si eu la stiri zilele astea si mare greseala am facut. Acum am ajuns sa imi pun intrebari de bun simt. Parca sunt singurul om rezonabil ramas in viata. Sau poate ceilalti nu sunt interesati ... in orice caz sunt fericiti in ignoranta. Primul lucru care ma intreb de unde dracu vine senzatia asta ca intotdeauna tu si doar tu (respectiv eu si doar eu) ai dreptate? Dificil sa luminezi pe cineva mai ales cand ai dreptate si argumentele solide de partea ta.

Urmatoarea intrebare este: De ce sa muncesti pana la epuizare 15-17 ore pe zi ... lucru care intr`un final iti curma si viata fizica sa zic asa? Bani? - ii faci dar nu ai cum sa`i cheltuiesti. Faima? what the fuck? Intotdeauna o sa fie Ernst&Young nu Ernst&Young&Vasilica. E ilogic sa actionezi asa ... si cu toate astea s`a intamplat. Aparent e o tragedie. Pentru familie si prieteni este indiscutabil. Pentru simulatorii de comapasiune de la teve si de pe net ... nu cred.

De ce naiba nu mai vin extraterestrii? Nu tu ozn ... nu tu nimic. Parca s`au plictisit de noi. Probabil ca intre timp s`au apucat de blogat and stuff. Eh ... lasa ca pana la urma trebuie multumim si cu o sfera incandescenta filmata de un amator. Bre ma lesi? La ce progrese tehologice am tot facut ... tot de cacat sunt pozele si filmele. Slabut rau capitolul asta cu ozeneuri and shit.

Am fost azi la o dezbatere despre e-pr si bloguri. Amuzant ... cu ceva informatii eronate ... dar pe ansamblu a meritat 2 ore din viata. Cu aceasta ocazie am intrat si in blocul OTV`ist sau DDTv`ist ... m`am simtit pentru 14 secunde senzational si in direct. A trecut repede. S`a vorbit mai mult despre politica si new media ... adica online and stuff. Base si Hilary va iubim!

M`am autoanalizat nitel si am constatat ca dureaza cam 30-35 minute excitarea initiala. Explic acum. Dezbaterea in cauza era pentru studentele de la comunicare. Eu sunt
student la constructii . Pentru jumatate de ora toate mi se pareau super dragute si fuckable. Dupa jumatate de ora procentajul a scazut drastic. M`am adaptat.

Cum frate sa faci astfel de reclama tv? La Sapte+ si Cancan? Adica cineva chiar isi ia bani de pe urma lor? Hmmm incep sa cred incet incet ca si eu as putea sa fac marketing. Si asa de final Online Tv is the shit. Atat de multe programe gratuite cu sute de posturi tv.

Incepe sa fie deranjant ca dintr`un quick surf sa prind 2 titluri de gen " Poltergheist Ardelenesc " si " Celebrul doctor bla bla vindeca boli incurabile" ... parca preferam un sfarc ceva la 23:30. Anyway ... good night ... good fight.

Comentarii

  1. deci unora le place intr-atat munca, incat o fac non stop. sunt multi, care probabil compenseaza pe cei mai multi care nu muncesc cat trebuie.
    dar cu studentele ce s-a intamplat dupa juma de ora? au deschis gura?

    RăspundețiȘtergere
  2. nu prea cred ca ai fi signgura persoana rezonabila ramasa p'aci.nu cred pt ca si eu ma simt una si oricum "rezonabilitatea" ta nu stiu cat se potriveste cu a mea sau cu unei alte persoane.socant este comentariul unei doamne in 335 ieri "saraca fata a murit cu demnitate"...excuse me?

    RăspundețiȘtergere
  3. E trist ce s-a intamplat....dar cine ii pune?! Sa munceasca X ore pe zi...sa uite de ei ca oameni...De-asta au venit marile corporatii in Ro...mana ieftina de lucru, oameni dispusi sa munceasca pana la epuizare... Poate totusi foloseste la ceva ce s-a intamplat..mai deschid si ceilalti ochii... desi nu cred :-|

    RăspundețiȘtergere
  4. tot despre the workaholic lady comentez si io... Nu inteleg de ce au batut moneda in halul asta pe cazul tipei si au condamnat asa rau multinationalele de genul ernst&young. Nu o obliga nimeni pe tipa sa munceasca atata, sa accepte toate proiectele, sa nu isi ia deloc liber in conditiile in care are dreptul la concediu (si nu cred ca i-a refuzat careva dreptul acesta) etc. Iar faptul ca ar fi murit pt ca nu ar fi avut timp sa manance e o aberatie... Nimeni nu munceste asa mult. Iar daca o face e o problema psihica. 99% ca tipa suferea de anorexie si ar fi avut nevoie de tratament psihiatric.
    In alta ordine de idei... still waitin 4 those aliens, huh? :P

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…