Treceți la conținutul principal

inainte sa fii roman esti om ... sau invers?

Dintr-un mass primit pe yahoo messenger:

Luni, 13.04.2009, de la orele 14, va asteptam la statuia Aviatorilor!
Pentru cei ce nu stiu, in parcul Herastrau traiesc in cea mai neagra mizerie un nr. mare de emigranti chinezi care au lucrat intr-o fabrica din Romania si care au fost concediati, datorita falimentului fabricii. Fara a fi platiti, fara a li se asigura vreo perspectiva, fara ca ambasada sau autoritatile romane sa se implice in vreun fel, acesti oameni traiesc ambulant, in corturi de celofan
Tot ce vor ei este fie sa munceasca fie sa se intoarca in China
Haideti sa punem mana de la mana si sa oferim cate 10 ron unui chinez. Puteti aduce in loc de bani, haine, mancare, orice. 

Si prima chestie care mi-a trecut prin cap a fost .. stai nitel ..dar homelesii nostri ce au? De ce sa nu le dam romanasilor nostri boschetari banii aia? Esti patritot daca dai bani cersatorilor romani? 


La a doua gandire iti dai seama ca esti un gica contra patriot pentru ca ai ai zis-o pe asta cu boschetarii nostri doar ca sa ai o scuza sa nu dai un ban. Pe tine oricum nu te intereseaza nici boschetarii romani. 


Intrebarea din titlu inca ramane ... inainte de toate esti om sau esti roman? Ce are prioritate - natura umana de intrajutorare a semenilor sau simtul patriotic de intrajutorare a semenilor din aceasi tara? 

Comentarii

  1. boschetarii nostri castiga destul de bine, si fie au case la care se intorc in fiecare noapte, sau strangeri de-ale lor noaptea, fie oricum nu au unde sa se duca. Ei vor sa munceasca(sau, sa fim draguti, nu pot).

    Chinezii astia au venit in Romania sa lucreze, si au case la care sa se intoarca, dar nu pot din cauza lipsei banilor. Presupun ca e si problema de limbaj, si nici nu cred ca pot fi primiti asa de usor in grupurile de boschetari. Ei vor sa lucreze, dar nu mai au unde.

    Sau, sa fim cinici. macar daca le dam bani astora or sa plece.

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu sunt OM. nu ma consider cine stie cvat romanca. Nu am patriotism mai deloc. Ajut oamenii atunci cand ma conving sau ma induioseaza (si sunt relativ usor de convins si de impresionat) fara sa tin vreodata cont de nationalitate, etnie, sex, rasa, , orientare sexuala sau mai stiu eu ce alte criterii irelevante. Si sincer, inteleg sa iti ajuti familia si prietenii, apoi oamenii pe care i=-ai cunoscut intamplator si mai apoi de-abia pe cei straini tie, dar mi se pare o meschinarie cumplita sa crezi ca cineva merita mmai mult ajutor din partea ta doar pentru ca iti e conational.

    RăspundețiȘtergere
  3. inainte de toate sunt ... zgarcit! :D

    RăspundețiȘtergere
  4. Pai eu i'as ajuta pe chinezi, pentru ca ei sunt clar mai devaforizati. Sunt intr-un mediu strain, nu stiu limba. Plus ca boschetarul roman are mai multe sanse sa se angajeze undeva in Romania decat chinzeul...
    Da nu ii pot ajut, ca's in inima Transilvaniei!

    RăspundețiȘtergere
  5. diferenta intre boschetaru roman si acei chinezi amarati e ca al nostru in cea mai mare parte si-a ales conditia si e o cale de a fugi de munca, iar acei chinezi, au venit aici sa munceasca. e mai comod sa fii cersetor decat sa muncesti. se castiga oricum mai bine. deci clar chinezii merita ajutati, pt ca au ajuns homeless din vina altora.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …