Treceți la conținutul principal

mergem in centrul vechi? meh!

E cineva caruia ii place sa mearga in centrul vechi din Bucuresti? Imi plac si mie vreo 2-3 locuri dar in rest incerc sa ma feresc de centrul vechi ca de dracu. Aglomeratie, mult zgomot si overpriced pentru niste servicii lente si cu scarba. Asta e centrul vechi. De as fi masochist sa ma supun la asa ceva de buna voie? 

Aseara am fost in les bourgeois unde cred ca am asteptat 20 de minute sa imi aduca nota. O seara de marti banala si baiatul ce ne servea cred ca avea grija doar de 6-7 mese. In ohara acum cateva luni au incercat sa ne umfle nota crezand ca cele x shoturi ne-au incetosat mintea. In dirty harry berea la draft de import era indoita cu apa. In oscars a durat 15 minute sa aduca 5 drafturi in conditiile in care eram singurii din bar. Mai am exemple. Trebuie doar sa imi aduc aminte. 

Concluzia e destul de clara. Te bati pentru un loc intr-un bar ce are bautura fake sau indoita cu apa ca apoi sa o astepti zeci de minute si la final sa te si tepuiasca la nota deja mult prea mare pentru ca e  in centru. 

Comentarii

  1. my two cents: chestia asta cu berea la draft indoita cu apa se poate face doar intr-un singur fel, si anume sa puna apa in halba cu bere, si nu direct din butoi, cum eronat s-a intiparit in imaginatia colectiva. practic, la cum functioneaza cuplele sub presiune la butoaiele de bere este imposibil sa bagi apa-n bere altfel decat dupa ce ai turnat-o in halba sau pahar, asa ca daca poti vedea procesul de umplere si nu e apa in pahar de la inceput, atunci fii sigur ca ce e in butoi, aia primesti.

    RăspundețiȘtergere
  2. @Florin - ok. Atunci poate tinusera butoaiele in soare si asta sa fie un motiv pentru care era asa de slaba berea aia. Donno. Cert e ca exisa o diferenta colosala intre aia la sticla bauta cu o zi inainte si aia la draft.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…