Treceți la conținutul principal

Piratii din Caraibe - trilogia plus unu

Tocmai ce m-am intors de la avan-avanpremiera Piratilor 4 (versiunea mai scurta de la Piratii Din Caraibe: Pe ape si mai tulburi) si am asa un zambet tamp pe fata. Mi-a placut dar pot sa zic cu mana pe inima ca sunt si fan al piratilor (trilogia si ei asa in general - adica varianta hollywoodiana) asa ca poate sunt mai partinitor decat in cazul altor filme.

L-am vazut la IMAX - 3D desi a treia dimensiune nu era la nivelul la care ma asteptam (credeam ca o sa fie ceva de talia Avatarului) dar totusi e mai bine. La cat de multe scene de actiune au pompat in filmul asta cred ca imi dadeam matele afara daca imi sareau toate cele din ecran in fata.

Asta cred ca a fost principala lui problema (desi eu nu consider asta o problema): foarte multa actiune si prea putine momente de respiro. Am stat pironit pe scaun tot filmul desi ma cam gadila vezica. Imi place genul asta de filme unde actiunea face tot filmul si povestea cade pe locul trei (locul doi fiind rezervat momentelor amuzante).

Ca tot vorbeam de momente amuzante ... am ras bine. Si sala a ras. Depp aratand ca pana la urma el era untul si painea trilogiei (suna dubios nu?) si nu celalalte personaje ce nu mai apar. E de vazut zic eu.

Aargh!
asta asa ca sa intelegi cat de fan al piratilor sunt: poze de la petrecerea piratiilor din 2008

Comentarii

  1. Suna interesant, oricum aveam de cand sa merg sa il vad. Ma bucur ca absenta lui orlando si keira nu influenteaza filmul.

    RăspundețiȘtergere
  2. tare descrierea si e clar ca filmul e un succes.abia astept sa-l vad si eu

    RăspundețiȘtergere
  3. e mult prea tare, ma asteptam sa fie asa oricum:p

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…